Piaţa asigurărilor, între cantitate şi calitate

Piaţa asigurărilor, între cantitate şi calitate

Piaţa asigurărilor a avut, în ultimii douăzeci şi cinci de ani, o evoluţie interesantă şi spectaculoasă, cel puţin în intervalul 1990-2000, când numărul companiilor de asigurări şi al celor de intermediere creştea de la o zi la alta, în timp ce standardele de securitate financiare rămăseseră la nivelul anului 1990.
În anul 2000, în piaţă erau prezente 73 de companii de asigurare, multe dintre acestea fiind însă subcapitalizate, şi peste 800 de societăţi care jucau rolul de agenţi, dar şi de brokeri de asigurare. Astăzi există 38 de companii de asigurare şi 448 de brokeri activi.

1990-2000

Primii zece ani de funcţionare a pieţei locale de asigurări pot fi definiţi ca o etapă a acumulărilor cantitative, cu înfiinţarea primelor societăţi private de asigurări, un cadru legislativ mai puţin adecvat economiei de piaţă şi lipsa persoanelor instruite în domeniul asigurărilor.
Pentru a crea o piaţă de asigurări liberă şi concurenţială, la sfârşitul anului 1990 a fost adoptată o hotărâre guvernamentală prin care s-a înlăturat monopolul de stat, transformând unica societate de asigurări ADAS, deţinută de stat, în trei societăţi comerciale. Acelaşi act a permis şi constituirea altor societăţi cu capital privat – asigurători, intermediari, companii de prestări servicii pentru asigurări. Totodată a fost înfiinţat, în cadrul Ministerului Finanţelor, Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare, care avea atribuţii de supraveghere şi reglementare a pieţei de asigurări.
Începând cu 1 ianuarie 1991, ADAS şi-a încetat activitatea. Portofoliul de asigurări şi patrimoniul acestei societăţi a fost preluat de primele 3 societăţi de asigurări pe acţiuni, nou constituite cu capital integral de stat – Asigurarea Românească (ASIROM), Astra şi Carom.
Asigurarea Românească s-a constituit pe reţeaua organizatorică a fostei ADAS cu sediul central în Bucureşti, cu sucursale, filiale şi reprezentanţe în toată ţara. A preluat cea mai mare parte a portofoliului, a capitatului social şi aproape întreaga bază materială a fostei Administraţii a Asigurărilor de Stat. Societatea a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viaţă, cele aferente asigurărilor prin efectul legii, asigurărilor facultative de autovehicule şi ale altor asigurări facultative.
Astra a preluat activele şi pasivele corespunzătoare de la societăţile mixte cu participare ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor şi operaţiunilor de reasigurare în relaţiile cu străinătatea – asigurări maritime, de aviaţie, de transport internaţional, dar dezvoltând şi alte forme de asigurare cerute în piaţa românească a asigurărilor.
Carom a preluat comisariatul de avarie din cadrul Direcţiei de Operaţiuni cu Străinătatea, respectiv efectuarea unor prestaţii specifice solicitate de celelalte societăţi de asigurare, cum ar fi constatarea daunelor, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor.
După înlăturarea monopolului de stat, a apărut o serie întreagă de companii cu capital privat care au încercat să acapareze cât mai mult din piaţa de asigurări românească.
Societatea Româno-Germană UNITA a fost prima companie cu capital privat, înfiinţată în anul 1990 ca SRL, devenită ulterior societate pe acţiuni. Compania avea capital german şi românesc, iar sediul central era în Timişoara. Iniţial, Unita a practicat numai asigurări de viaţă cu acumulare de capital.
În 1991, a fost înfiinţată Compania internaţională de asigurări Metropol SA, care a practicat întreaga gamă de asigurări.
În acelaşi an era înfiinţată, pe lângă Banca Agricolă, Societatea de asigurări AGRAS SA, care practica în special asigurări de culturi agricole, asigurări de animale dar şi alte forme de asigurări facultative (de bunuri, de clădiri, de avarii auto, de persoane – altele decât cele de viaţă, de răspundere civilă).
Societatea de asigurare-reasigurare ARDAF SA a fost înfiinţată în anul 1992 pe lângă Banca Dacia-Felix. Societatea a practicat întreaga gamă de asigurări, iar în anul 1998 ARDAF a absorbit Societatea de asigurări de viaţă Felix SA.
În acelaşi an, a fost înfiinţată Banca de Export Import a României, care includea o direcţie de asigurări-reasigurări, fiind astfel singura instituţie specializată în asigurarea riscurilor financiare şi politice.
Tot în anul 1992 se înfiinţa compania Roumanie Assurance International, care practica asigurări medicale şi de călătorie.
În 1993 se înfiinţează societăţile Generala (astăzi Generali) şi Asigurarea Anglo-Română.
Companiile Asitrans (astăzi Euroins), Asigurări Ion Ţiriac (ASIT), Interamerican şi SAR Transilvania sunt înfiinţate în anul 1994. În anul 2000, capitalul majoritar al societăţii ASIT a fost preluat de grupul german Allianz. Tot în anul 1994 se înfiinţează Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare – UNSAR, ca asociaţie profesională a asigurătorilor din România, având ca membri fondatori 13 companii de asigurare.
Urmează, în 1995, apariţia companiilor Asigurare Reasigurare AGI, Mondragon (înfiinţată pe lângă Bancorex şi devenită, ulterior, OMNIASIG) şi Sara Merkur. În acelaşi an este înfiinţat Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR), care acţionează ca Birou Naţional Carte Verde.
În anul 1996 au fost înfiinţate companiile Asiban şi Atlassib, iar în anul următor intră în România grupul Nederlanden, prin lansarea subsidiarei Nederlanden Asigurări de Viaţă (astăzi ING Asigurări de Viaţă).
Cel mai mare asigurător de viaţă la nivel european al acelei perioade – Commercial Union, din Marea Britanie – intră în România în anul 2000. Ulterior, brandul grupului a devenit Aviva.
În ceea ce priveşte intermediarii în asigurări, primele companii care au apărut erau specializate pe zona maritimă – Fairway, Intermar.
Tot în aceeaşi perioadă, respectiv anii 1991-1992, se înfiinţează compania Agent Lloyd’s Interservices SA.
La sfârşitul anului 1993 intră în România prima companie privată cu capital străin de regularizări de daune – AVUS (subsidiara unui grup internaţional cu origini austriece). Cam în aceeaşi perioadă este înfiinţată societatea KaRo Servicii de Asigurare, care a devenit din 1996 broker corespondent AON. În 2005, grupul AON a preluat KaRo.
În 1995 şi 1996, grupurile MARSH şi Gras Savoye deschid subsidiare în România.
În 1995 am înfiinţat Eastern Insurance Services SA, companie care a trecut printr-o serie de transformări şi a cărei activitate este continuată, în prezent, de societatea Risk Control, la care deţin pachetul majoritar de acţiuni.
În anul 2000 s-a constituit Uniunea Naţională a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări, organizaţie ce reuneşte, astăzi, 93 de companii de brokeraj de asigurare.
2001-prezent

După anul 2001, piaţa asigurărilor a intrat în etapa acumulărilor calitative, definite prin:
asigurarea cadrului legislativ de funcţionare apropiat de Normele Uniunii Europene;
înfiinţarea în anul 2001, în baza Legii nr 32/11.04.20002, a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care a funcţionat în conformitate cu Normele Uniunii Europene;
reglementarea de către CSA a autorizării şi funcţionării societăţilor de asigurare, a obligativităţii de a-şi calcula şi raporta marja de solvabilitate, de a-şi constitui rezervele tehnice şi active admise ca rezerve;
preluarea de către asigurători străini a unor pachete semnificative de acţiuni de la principalele companii de asigurări româneşti, înregistrarea unor modificări semnificative în acţionariatul societăţilor de asigurări care activează pe piaţa românească;
implementarea (încă din anul 2002) strategiei de adaptare a legislaţiei la acquis-ul comunitar, crearea bazei de date, a sistemelor informatice pentru supravegherea pieţei naţionale de asigurări;
îmbunătăţirea prevederilor Legii nr.32/2000 privind societăţile de asigurare, cu recomandările Uniunii Europene, în ceea ce priveşte autorizarea şi controlul asiguratorilor şi brokerilor de asigurare.
Intrarea României în Uniunea Europeană, în 2007, a avut efecte directe asupra pieţei locale de asigurări. Principalele dintre acestea au fost următoarele:
creşterea numărului asigurătorilor cu capital străin;
liberalizarea tarifelor de primă pentru asigurările obligatorii de răspundere civilă auto;
cerinţe mai drastice privind solvabilitatea asigurătorilor şi de corelare a costurilor de achiziţie ale acestora cu daunalitatea şi structura portofoliului;
maturizarea şi consolidarea pieţei naţionale;
modernizarea şi eficientizarea sistemului de vânzări, diversificarea produselor de asigurare, consolidarea financiară a societăţilor de asigurare;
creşterea ritmului de subscriere cu mult peste ritmul înregistrat de economia naţională.
Anul 2005 a fost primul an din istoria asigurărilor româneşti când volumul de prime brute subscrise a depăşit pragul psihologic de 1 miliard de euro, trendul ascendent al primelor atingând cifra de 1,694 miliarde euro în anul 2006, respectiv 2,18 mld euro în anul 2008.
În intervalul 2000-2008, densitatea asigurărilor, respectiv cheltuiala românilor cu asigurările, a crescut de la 13,9 euro/locuitor la 104,28euro/locuitor, iar gradul de penetrare în PIB a asigurărilor a urcat de la 0,85% la 1,78%. Această evoluţie a fost una semnificativă la nivel naţional, dar departe de ceea ce se înregistra în celelalte ţări europene. În anul 2003, de exemplu, densitatea pe locuitor era de 217 euro în Ungaria, de 1.001 euro în Spania, de 1.624 euro în Austria, de 3.478 euro în Anglia şi de 16.357 euro în Luxemburg.
Creşterea economică, reforma fiscală, rata investiţiilor, scăderea ratei inflaţiei din perioada 2000-2007 au avut efecte benefice asupra pieţei de asigurări, definite prin volumul primelor subscrise, capitalizarea semnificativă a societăţilor de asigurare, diversificarea serviciilor, perfecţionarea profesională a personalului conform cerinţelor Uniunii Europene. Toate aceste caracteristici s-au manifestat până la finele anului 2007 şi se poate spune că intervalul 2000-2007 a reprezentat etapa de consolidare a asigurărilor în piaţa naţională.

Dinamica creşterii PIB-ului şi a volumului primelor subscrise în perioada 2000-2013
Anul
Creşterea PIB
(%)
Ev. reală a primelor
(%)
Densitatea asigurărilor
EUR/locuitor
Grad de penetrare a asig. în PIB
(%)
2000
2,9
12,06
13,9
0,85
2001
5,5
14,03
15,37
0,87
2002
5,0
39,5
21,7
1,09
2003
5,2
22,4
27,1
1,41
2004
8,5
18,9
40,4
1,46
2005
4,2
17,01
56,0
1,54
2006
7,9
23,7
78,55
1,67
2007
6,3
17,53
93,6
1,77
2008
7,3
17,15
118,2
1,77
2009
-6,6
-5,23
102,7
1,80
2010
-1,1
-13,26
97,4
1,62
2011
2,3
-10,98
91,6
1,35
2012
0,7
0,58
92,1
1,40
2013
3,5
-5,37
91,8
1,29
Sursa: Rapoarte CSA şi ASF

Brokerii de asigurare

În perioada 1990-2000 au apărut foarte multe societăţi de intermediere în asigurări, astfel că, la sfârşitul anului 2000, în piaţă activau peste 800 de companii care jucau rolul de agenţi dar şi de brokeri de asigurări. Termenul „broker de asigurare” a fost introdus de Legea 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor. După apariţia acestei legi, în piaţă au rămas în jur de 105 de societăţi de brokeraj. În prezent există 448 de brokeri de asigurare activi, care transmit raportări către Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Intermedierea în asigurări a înregistrat o evoluţie lentă, în intervalul 2001-2008, şi una ceva mai rapidă după declanşarea crizei financiare.
La sfârşitul anului 2002, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor anunţa, pentru prima dată, volumul primelor intermediate de brokeri. În acel moment, în piaţă activau 111 companii de brokeraj de asigurare, care raportaseră un volum de prime intermediate de 172,4 milioane lei. Raportat la primele totale încasate (indicator ce a fost înlocuit ulterior cu prime brute subscrise), de 1,67 miliarde lei, gradul de intermediere se ridica la puţin peste 10%. La jumătatea anului 2014, brokerii de asigurare intermediaseră prime în valoare de 2,19 miliarde lei, nivel ce reprezenta 55,23% din volumul total al primelor brute subscrise de asigurători (3,97 miliarde lei). La data de 30 iunie 2014, au transmis raportări către ASF 448 companii de brokeraj de asigurare, dintr-un total de 594 de brokeri care deţineau autorizaţie de funcţionare.
Creşterea pieţei de brokeraj a fost susţinută de o serie întreagă de factori, ce s-au resimţit după anul 2008. Unul dintre aceştia este legat de restrângerea reţelelor teritoriale ale asigurătorilor, după declanşarea crizei financiare. Tăierile de costuri ale companiilor de asigurare au vizat, printre altele, atât reducerea personalului, cât şi închiderea unităţilor mai puţin profitabile. În acelaşi timp, brokerii au început să-şi extindă reţelele teritoriale, în special în oraşele cu sub 100.000 de locuitori şi în mediul rural, facilitând accesul potenţialilor consumatori la servicii de consultanţă şi la o ofertă diversificată de produse de asigurări. Un alt factor care a susţinut creşterea primelor intermediate de brokerii de asigurare a fost interesul consumatorilor de a cumpăra produse adaptate nevoilor lor de protecţie, pe lângă care brokerii au oferit şi servicii suplimentare, cum ar fi asistenţa în caz de daună.

Analiza SWOT

Puncte tari
– număr mare de potenţiali consumatori;
– dimensiunea potenţială a pieţei o depăşeşte pe cea a statelor din zona Europei – Centrale şi de Est, cu excepţia Poloniei;
– prezenţa marilor grupuri financiare internaţionale pe piaţa locală;
– piaţa de asigurări este relativ stabilă, comparativ cu alte industrii;
– are loc o reaşezare a pieţei din punctul de vedere al tarifelor şi se continuă procesul de profesionalizare a pieţei;
– legislaţia care guvernează piaţa de asigurări se adaptează continuu la tendinţele şi reglementările europene;

Puncte slabe
– influenţa zonei politice, resimţită prin schimbări repetate la vârful Autorităţii de Supraveghere Financiară;
– concentrarea pieţei preponderent pe segmentul asigurărilor auto
creşterea daunalităţii pe zona vătămărilor corporale şi a daunelor morale
rezultatele financiare negative ale asigurătorilor, care s-au adâncit de la un an la altul;
– politici de tarifare inadecvate – primele de asigurare, în special pe zona auto, sunt insuficiente pentru acoperirea riscurilor şi despăgubirilor;
– activitatea de reasigurare este redusă; credibilitate redusă pe piaţa internaţională de reasigurare;

Oportunităţi
– vânzările online;
– reforma sănătăţii;
– diversificarea portofoliilor de produse;
– reluarea credităriiâ;

Ameninţări
– instabilitatea economică şi politică;
– creşterea şomajului;
– neîncrederea potenţialilor consumatori în piaţa de asigurări;
– suprareglementarea pieţei.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 9