Un articol publicat recent de hbr.org, ediţia electronică a Harvard Business Review explică …
Au trecut 300 de ani de cand banii din hartie sunt acceptaţi ca ofertă legală, dar abia recent drumul către societăţile fără cash începe să ia formă. Există app-uri ca PayPal, Venmo sau Square Cash şi numeroase platfome de plată de pe mobil ca Apple Pay. Este un semn că banii încep să fie “bunurilor informaţionale”. În viitor, cine ştie, poate oamenii nici nu vor mai şti ce erau banii cândva.
Incertitudinea economică globală a ridicat îngrijorări legate de faptul că mulţi consumatori pot retrage banii din bănci şi îi vor păstra la saltea, explică analiştii Harvard Business Review. Eliminarea baniloc lichizi ar fi o metodă de a reduce acest risc. Danemarca, Suedia si Norvegia iau deja acest aspect în considerare, în vreme ce Banca Europenă Centrală se gândeşte să scape de facturile mari cu valoare anominală.
Cashflow-ul este important pentru aproape 85% dintre tranzacţiile de consum la nivel globa, potrivit MasterCard. Iar nuemrarul refuză cu încăpăţânare extincţia în faţa colosului digital.
Totuşi, pentru unele state tranziţia către portofelele electronice a fost făcută rapid, la o scală fără precedent. Plăţile cu mobilul pentru tranzacţii comerciale electronice depăşesc deja 70% în China.
Când spun că renunţarea la numerar ar fi benefică unor state, analiştii economici au în vedere costul folosirii banilor lichizi. Cele mai mari costuri, incluzând tansprotul şi taxele la ATM sunt în Canada, Statele Unite, în Ţările Nordice, în nordul şi estul Africii, În Chile, Argentina, Peru, Bolivia şi Venezuela, dar şi în ţările din Golful Persic.
Analiştii explică faptul că păstrarea ATM-urilor înseamnă bani daţi de bănci. Aceste costuri au diferenţe uriaşse în multe state emergente precum Africa Sub-Sahariană sau America Latină, adică în state cu o miriadă de provocări legate de infrastrutcură şi securitate, la fel ca şi în ţările slab populate precum Canada, Rusia şi Autralia.
Analiza specialiştilor Harvard arată că statele care au cel mai mare potenţial spre o „cashless society” sunt SUA, Olanda, Japonia, Germania, Franţa, Belgia, Spania , Republica Cehă, Brazilia şi China. Statele Unite consumă anual 200 de miliarde de dolari ca să ţină numerarul în circulaţie. Aproape o treime din toate magazinele sunt bazate pe numerar acolo. Şi asta în ciuda istoriei lungi a plătţii cu plasticul din SUA.
Alte state care au costuri uriaşe sunt cele din Estul Europei, precum Polonia sau Rusia, şi statele cu un număr ridicat al populaţiei precum India, Indonesia, Mexic, Nigeria, Egypt şi Filipine. Doar că acestea trebuie să devină mai digitale înainte de toate. Cei 11 milioane de locuitori din New Delhi irosesc, în mod colectiv, 72 de milioane de ore pe ani urmărind numerarul. Afacerile mici din Mexic suferă o incidenţă de 21% a fraudei cu nemerar. De două ori mai mult decât afacerile mai mari ale ţării.
Factorii de decizie şi actorii de pe piaţă în aceste ţări ar face bine să se lucreze la rezolvarea problemei incluziunii digitale înainte de digitalizarea banilor, punctează analiştii Harvard. Business Review.
Şi asta pentru că ţările care sunt dezvoltate digital au şanse mai mari să migreze către alternative digitale la numerar. Drumul către nirvana fără bani lichizi însemană o investiţie continuă în digital.
COMMENTS