De la Rankine Timişoara, o bijuterie pe gustul şi bugetul fiecăruia

De la Rankine Timişoara, o bijuterie pe gustul şi bugetul fiecăruia

Am întâlnit în expediţia noastră de radiografiere a mediului de afaceri timişorean o familie ce debordează de optimism, extrem de calzi şi pozitivi. Dacă reuşesc să transmită şi angajaţilor lor măcar a zecea parte din aceste sentimente, succesul este garantat 100%. E vorba de familia Aslău: Mihaela şi Gyuri au fost gazdele noastre primitoare care au creat un climat de discuţie extrem de prietenos şi deschis. Cei doi se completează de minune şi ca discurs lăsând să se vadă clar cine cu ce se ocupă în firmă. Dar să vedem cum arată istoricul businessului.

“Afacerea Rankine a început în anul 2000, ca una de familie: eu soţia, fratele şi cumnata. Ne-am dezvoltat încet, încet. Aveam în spate un istoric în domeniul comerţului, parcurgând etapele specifice vremii: de la vânzări de casete audio, la alimente şi haine. Am învăţat în tot acest timp cam tot ceea ce presupune o afacere, de la Cerere şi Ofertă, la negocieri şi mai ales organizare. Ne-am oprit până la urmă la bijuterii din argint, ceasuri de mână şi produse de marochinărie, spune Gyuri Aslău”. “ Am considerat că cele trei se împletesc cel mai bine şi ni se potriveau şi nouă, ca dorinţe de dez­voltare. Mai mult, era o nişă de piaţă încă neexploatată pentru acest mix. Facem atât vân­zare cât şi distribuţie”, completează Mihaela Aslău.

Dezvoltarea, braţ la braţ cu învăţarea

Şi aşa au început să răsară magazinele proprii. Întâi în Timişoara, apoi în Satu Mare şi la Reşiţa. A venit şi declicul care a permis un salt mai mare: intrarea în Galeriile Kaufland. “Suntem de peste 10 ani cu magazine în aceste Galerii, ceea ce ne-a permis o creştere semnifi­cativă. Astăzi avem 12 astfel de magazine. Ne-a ajutat nu numai pe parte de vânzări ci şi pe cea de distribuţie. Un volum mai mare de produse comandate de la furnizori îţi dă avantaj în negocierea preţurilor. Cu preţuri de la furnizor mai mici am devenit mai compe­titivi în piaţă” spune Gyuri Aslău. “Cu cât comenzile sunt mai mari, pe partea de bijuterii, cu atât îţi permiţi să ajungi mai aproape de producător. În timp, am trecut de la distri­buitorii zonali la producători direcţi, chiar din China şi Thailanda. Colaborăm în continuare cu distribuitorii zonali, dar doar pe ceea ce au ei singular” spune Mihaela Aslău.

Pe partea de ceasuri lucrurile stau puţin altfel. Aici se lucrează cu distribuitori locali sau din alte ţări din Uniunea Europeană. “Cea mai bună şi cea mai veche colaborare o avem cu o companie distribuitoare din Turcia, care are în portofoliu brandurile Daniel Klein, Sergio Tachini, Santa Barbara Polo şi  Free­look. Sunt ceasuri fashion, în trend, accesibile unei largi categorii de persoane. Noi nu mer­gem pe unicate, pe ceasuri de colecţie,” ne povesteşte businessmanul din Timişoara.

“Avem la vânzare şi alte branduri de cea­suri, dar ne plac foarte mult cele patru, care au şi o dezvoltare deosebită în materie de acce­so­rii. Iar raportul calitate/preţ pentru ceea ce ofe­ră este unul foarte bun”, îl completează soţia.

Ce urmează?

Gândurile de extindere ale Rankine se îndreaptă în acest moment către Bucureşti. “Am avut o încercare cu nişte ani în urmă, tot într-o Galerie Kaufland, chiar prima deschisă, dar lucrurile nu au mers cum ne-am dorit. Suntem în discuţii în momentul de faţă pentru a reveni în Capitală. Este doar o chestiune de timp. Avem şi planuri de a face magazine de brand sau multibrand. Totul este pus pe hârtie şi aşteaptă transpunerea în practică. Cătăm locul potrivit dar şi momentul potrivit. Ne dorim locaţii în care contractele de închiriere să fie de tip win-win. În ceea ce priveşte momentul, se pare că traversăm un context politic şi economic care nu e prea îmbietor. Şi sunt mulţi investitori care aşteaptă să vadă ce se întâmplă”, spune Gyuri Aslău.

Muncă frumoasă, dar multă

E o muncă destul de grea ce presupune un program de 12 ore. Un efort ce nu poate fi făcut pe termen lung dacă nu îţi place. Ce satisfacţii îţi oferă? “Dincolo de faptul că eşti tot timpul la curent cu noutăţile într-un domeniu cap­tivant, acest gen de business ne permite să şi călătorim mult. Sunt două expoziţii anuale de referinţă globală, în ceea ce priveşte ceasurile: una la Basel şi una la Hong Kong. Prima este adresată mai mult modelelor exclusiviste, cea de a doua modelelor comer­ciale. În ceea ce priveşte bijuteriile, mergem cât mai aproape de sursă: vom ajunge curând în China, la Guan­gzhou, unde vin o mulţime de producători pe care la târguri şi expoziţii nu îi prea găseşti. La show-room-urile de acolo vom putea da comenzi de bijuterii. Facem toate acestea pentru a fi tot timpul în trend. Suntem deschişi la schimbări pentru că cine nu face asta şi rămâne închistat în trecut, poate pierde teren sau chiar închide businessul”, spune Mihaela Aslău.

Puterea echipei

Am vrut să aflu de la interlocutorii mei şi ce poate asigura succesul unei astfel de afaceri. Dincolo de faptul că ambii parteneri de muncă şi de viaţă sunt implicaţi 100% în ceea ce fac, lucru vizibil pentru oricine de la prima vedere. “Sunt mai multe ingrediente: seriozitatea, flerul, buna cunoaştere a pieţelor şi produselor, buna organizare a firmei”, spune managerul. Am întrebat retoric cine alege piesele: “Ne consultăm, dar soţia e cea care alege”, recunoaşte omul care astăzi are în subordine 80 de angajaţi diferiţi pe care trebuie să îi ţină uniţi, să îi facă să acţioneze ca o echipă. Şi nu e lucru uşor! “Pe partea de magazine avem şi locaţii unde rotaţia forţei de muncă e mai mare dar şi locaţii unde avem aceiaşi angajaţi de 10-12 ani. Ne tratăm oamenii cu respect, suntem atenţi la nevoile lor, de la salariu, la timp liber şi până la problemele personale. Îi respectăm şi primim la rândul nostru de la ei implicare şi respect”, spune Mihaela Aslău.

Vânzările de ceasuri şi bijuterii au un specific aparte. “Cel care le vinde trebuie să fie conştient de faptul că nu e vorba de o marfă de care să ai nevoie în fiecare zi. Un angajat bun poate să îţi crească vânzările iar unul slab poate să ţi le coboare chiar şi cu 30-40%. Noi practicăm chiar şi o bonusare în funcţie de vânzări dar, analizând cifrele, se pare că nu are prea mare priză la angajaţi. E greu să găseşti oameni buni în acest domeniu”, spune Gyuri Aslău. “Lucrăm inclusiv cu studenţi pentru că genul acesta de program flexibil sau chiar cu normă de 4 ore e permisiv şi se pretează pentru ei. Rar vedem însă curiozitate şi dorinţă de învăţare. Cu toate că noi le spunem, în special celor cărora le oferim primul job, că e bine să laşi o impresie frumoasă în urma ta, oriunde vei merge. Şi că e bine să înveţe cât mai mult oriunde eşti”, completează Mihaela Aslău.

Desant în online

Cum orice magazin care se respectă are şi vânzări online, afacerea timişoreană bene­ficiază şi ea atât de un site mamă, rankine.ro, cât şi de siteuri individuale pe branduri. “Ne place online-ul, ne place să fim acolo. Deşi nu e deloc uşor să lucrezi cu dezvoltatorii de IT. Online-ul rămâne un canal interesant, chiar dacă uneori există probleme cu firmele de curierat. Dar îi înţelegem: au şi ei fluctuaţie de personal, nici infrastructura nu îi ajută. Şi, uneori chiar şi noi punem prea multă presiune pe ei. Fără un astfel de canal de vânzări nu poţi fi câştigător într-o piaţă atât de concurenţială”, spune Gyuri Aslău.

Gânduri pentru viitor

Nu puteam încheia discuţia noastră fără a depăna câteva gânduri referitoare la Timişoara şi România.  Care ar fi avantajele competitive dar şi dezavantajele oraşului de pe Bega? “La plusuri trebuie menţionate amplasarea foarte aproape de Vest, faptul că nu depinzi atât de mult de infrastructura din România, toleranţa, poate chiar şi lipsa şomajului. La celălalt capăt, aş nota lentoarea cu care s-au desfăşurat până nu demult lucrările de dezvoltare a infras­tructurii. Şi poate a fost şi este încă un pic de lipsă de clarviziune în organizare”, afirmă Mihaela Aslău.

Când vine rândul întrebării cum vreţi să arate România de mâine, cei doi răspund aproape la unison: “curată şi cu oameni curaţi, din toate punctele de vedere”! Oful părintelui care îşi trimite copilul la studii peste hotare, acum, la terminarea liceului, nu poate fi reţinut. Şi vorbim de un copil bun, olimpic! “Ne pleacă extrem de mulţi tineri valoroşi. E o mare pierdere pentru ţara asta. Nu înţeleg de ce nu investim mai mult şi mai cu cap în educaţie. Nu înţeleg nici de ce forţăm pe toată lumea să facă facultăţi şi nu îi canalizăm pe cei care nu sunt atât de buni, către meserii. E mare nevoie de meseriaşi bine pregătiţi în România”, conchide Gyuri Laslău.

Norel Moise

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0
Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats