Piaţa Financiară - Revista lunară financiar-bancară

Viaţă bancarăBancherii despre 2009Andrada BUSUIOC1. În opinia dvs., care sunt principalele provocări cu care se va confrunta economia românească în 2009 şi cum va răspunde acestora? Care sunt principalele sale avantaje şi care sunt punctele sale slabe?
2. Cum credeţi că va reacţiona sistemul bancar, în sensul ajustării strategiilor la condiţiile economice ale anului 2009?

Laurenţiu Gabriel Mitrache, director general, Leumi Bank

1. Poate că, pentru prima dată după 1989, economia României se află în faţa examenului de maturitate. Până în prezent, a fost purtată înainte – uneori împotriva voinţei sau a pasivităţii sale – de globalizarea economiilor naţionale.
Creşterea bazată pe iniţiativa investitorilor străini nu putea continua – previzibil – în condiţiile în care aceştia urmau fie să întâmpine dificultăţi obiective, fie să-şi reformuleze strategiile de afaceri în ceea ce priveşte exploatarea oportunităţilor de cost pe care le oferă estul din ce în ce mai îndepărtat. Resurse financiare importante au fost orientate către România, „rafinate“ în special prin creditul de consum şi recuperate de pieţele financiare de origine prin exportul de bunuri şi servicii către o Românie fascinată de consum.

Guvern după guvern, partid după partid au marginalizat – intenţionat sau din cauza insuficienţei pregătirii doctrinare şi pragmatice economice – importanţa elaborării unui program economic realist şi cu un orizont de timp peste limitele mandatului politic, astfel încât România a „navigat“ norocos până în prezent, amintind de norocul lui Magellan, care, traversând oceanul caracterizat de cele mai teribile furtuni, l-a botezat Pacific pentru că natura a fost generoasă cu el.

Dacă există o provocare, aceasta trebuie „ridicată“ de Guvern, Banca Naţională şi Parlament (sau invers!), care ar trebui să se concentreze cu maximă prioritate asupra elaborării unei strategii realiste pe termen lung, „curăţată“ de mesaje electorale iluzorii, dublată de un buget de „intervenţie“, renunţând la politici de dragul politicilor, astfel încât, cu riscul unui nou „şoc al viitorului“, cetăţenii, întreprinzătorii economici, investitorii străini să dispună de un „ghidaj“ concret, care să asigure înţelegerea direcţiei de dezvoltare de către cetăţeni şi toate entităţile şi instituţiile componente ale societăţii româneşti.

Avantajele sunt extrem de puţine, am putea zice chiar că nu prea există! Există – şi a existat dintotdeauna – evident, un potenţial, dar care – vizavi de gapul ce ne separă de media grupului ţărilor dezvoltate economic, din păcate, nu se poate materializa de la sine, fără intervenţia umană. Punctele slabe sunt determinate în special tocmai de lipsa avantajelor. Soluţia? Acceptarea provocării menţionate mai sus.

2. În primul rând, nu cred că expresia sistem este cea mai adecvată: componentele unui sistem conlucrează la crearea unei sinergii şi sunt reciproc condiţionate. Putem vorbi mai degrabă de o industrie, componentele concurându-se cu rezultate individuale discutabile totuşi. Situaţia actuală este rezultanta ultimilor 7-8 ani de „go-go banking“, în care prudenţa şi calitatea au fost ignorate.
Băncile au reacţionat deja oarecum similar, ceea ce în plan individual s-ar putea dovedi salutar. În mod sigur, abordarea individualistă nu poate avea consecinţe pozitive pentru economia reală. Soluţia ar fi coordonarea tuturor decidenţilor: Guvern, Banca Naţională, bănci comerciale, acţionarii băncilor comerciale, băncile centrale însele.

Această structură îngreunează enorm procesul decizional. Deocamdată, clienţii leagă tot mai mult imaginea băncilor comerciale de aceea a unui arici în pericol, foarte puţin dispus să coopereze. Cuvântul de ordine este „riscul“ în multiplele sale forme. Cei care au în vedere economia naţională ca un întreg şi au responsabilitatea gestionării macro ar trebui să şi le asume, pentru a permite jucătorilor individuali să nu se retragă în cochilie şi să continue să-şi joace rolul de verigi intermediare.

abonează-te pentru a citi mai mult