Gelu Maravela: Încă din anii ’90 avocații români au pășit 
cu dreptul în “arena” avocaturii de business

Gelu Maravela: Încă din anii ’90 avocații români au pășit 
cu dreptul în “arena” avocaturii de business

Împreună cu colegii domniei sale, partenerii Alina Popescu și Marius Pătrășcanu, avocatul Gelu Maravela a dorit să clădaescă ceva care să poarte amprenta acestora. Acum, Maravela, Popescu & Roman se numără printre cele mai bine poziționate case de avocatură locale. „Cât despre viitorul apropiat, sondăm piața, la nivel internațional, pentru deschiderea unui birou în altă jurisdicție, nu foarte îndepărtată de a noastră”, ne dezvăluie avocatul Gelu Maravela în interviul acordat revistei noastre.

Deja 30 de ani! Dacă aţi fi un examinator corect şi nepartizan, ce notă aţi acorda României ca prestaţie globală în cei 30 de ani de parcurs postcomunist? Ar fi o notă de corijenţă sau de promovare? De ce?

Într-adevăr, 30 de ani. Pe de o parte parcă au trecut într-o clipă, însă dacă stau să reme­morez evenimente și întâmplări, da, este ceva vreme. În niciun caz nu aș putea da o notă sub cea de promovare, ar fi sinonim cu favo­rizarea situației anterioare, ceea ce este departe de crezul meu. Acord, așadar, o notă de trecere acestor trei decenii. Am făcut pași mari și frumoși, comparând exclusiv cu situația ante­rioară a țării noastre, căci dacă ne uităm la vecinii noștri (precum Polonia, Ungaria, Cehia), nu am fi cinstiți să ne acordăm, obiectiv vorbind, o notă mai mare sau egală cu a lor.

Ca avocat într-o companie extrem de implicată în avocatura de business, aveți o imagine completă şi coerentă privind realităţile de azi. Dacă vrem să corectăm rapid ceva, cu ce aţi începe?

 Succint și pentru a răspunde concret la întrebarea dumneavoastră, aș spori investițiile în sectoare de actualitate, în arii cheie precum tehnologie și IT. Aș acorda mai multă impor­tanță educației, cercetării, dezvoltării și sănă­tății. Nu în ultimul rând, aș implementa un pachet economic și social menit să atragă mâna de lucru înapoi în țară. Imaginați-vă, spre exemplu, o infuzie de forță de muncă de un milion de persoane, ce impact major ar avea asupra dezvoltării economiei naționale.

Evoluţia serviciilor de asistenţă juridică pentru business din România a fost, spre deosebire de alte domenii, una constantă și de succes. Avocatura de business a secondat toate întâmplările majore din economia ţării în toţi aceşti ani. Cum arăta piața avocaturii de business la începutul carierei dvs. și cum arată acum? Care sunt principalele provocării ale momentului? Cum a evoluat breasla celor chemaţi să asigure o asistenţă legală profesionistă pentru mediul de afaceri?

 Cred că una dintre cele mai importante diferențe constă în faptul că, uitându-ne la vecinii noștri din fostul bloc comunist, piețele avocaturii sunt dominate de firme multi­naționale, așa-numiții giganți ai avocaturii. La noi, piața este încă bine reprezentată de firme locale, cum de altfel suntem și noi. Încă din anii ’90 avocații români au pășit cu dreptul în “arena” avocaturii de business. Au avut loc multe tranzacții importante în piață și s-a participat activ la acestea, prin reprezentare cu componentă locală. Calitativ așadar, lucrurile au stat bine de la bun început. Cantitativ vorbind, într-adevăr s-a maturizat piața, are o dinamică mai frumoasă, este interesantă și antrenantă. Avocații români de atunci, sunt acum profe­sioniști desăvârșiți, cu puternice valențe inter­naționale, capabili oricând să activeze excepțional în mandate care ating și alte jurisdicții cheie ale dreptului de afaceri.

Vremurile s-au schimbat radical în ultimii 30 de ani. La fel și carierele. Iar cariera dvs. nu face excepție având un traseu ușor atipic. Cum au fost începurile și care a fost traseul, putem spune de succes, al avocatului Gelu Maravela?

 Nu a existat nicio scurtătură, nicio formulă magică nu a fost rostită. A fost (și este în conti­nuare) vorba de foarte multă muncă, de riguro­zitate și dedicare. Peste bazele temeinice puse în timpul facultății, a urmat pregătirea profe­sională continuă, esențială pentru o actualizare și îmbogățire a cunoștințelor.

Aveați o poziție excelentă de equity partner într-una din marile firme de avocatură, un vis pentru orice avocat. Și totuși ați ales să mergeți pe cont propriu? Cât de mult v-ați complicat viața, fiind și avocat și manager de firmă?

Într-adevăr, aveam o poziție bună și am petrecut 10 ani foarte frumoși în acea firmă. M-am maturizat profesional și a venit momentul să mă desprind, căci împreună cu colegii mei, partenerii Alina Popescu și Marius Pătrășcanu, am dorit să clădesc ceva care să poarte am­prenta noastră. Am vrut să facem ceva așa cum ne doream, în ritmul pe care îl doream, cu regulile noastre. Nu ne-am gândit nicio clipă că ne va fi ușor, dar oricât de dificil a fost pe alocuri, efortul depus a meritat (și merită) pe deplin și fără urmă de îndoială.

Cum vedeţi cabinetul dumneavoastră de avocatură în viitorul apropiat? 

Ne păstrăm dorința avută încă de la înființare, anume de a ne număra printre cele mai mari și bine poziționate case de avocatură locale. Într-un parcurs relativ scurt de la înfiin­țare, am reușit să demonstrăm că putem face lucruri frumoase, menite să ne aducă mai aproape de împlinirea acestei dorințe. Cât despre viitorul apropiat, sondăm piața, la nivel inter­național, pentru deschiderea unui birou în altă jurisdicție, nu foarte îndepărtată de a noastră.

Magistraţii şi avocaţii se află, prin natura profesiei lor, pe poziţii adverse, „beligerante”. Dar nu o dată s-a ivit progres din lupta contrariilor. Cum a fost posibilă o corijare amiabilă reciprocă, de la profesionist la profesionist, pentru a oferi mai multe beneficii societăţii? Și vă pun această întrebare tocmai pentru că v-ați început cariera ca magistrat la judecătoria sectorului 1 din București.

Sunt o fire pacifistă, la bază, dar sunt în egală măsură de părere că dacă toată lumea ar fi mereu de acord, nu ar ieși nicio scânteie de nou, inovație și schimbare. Nu aș juca o carte a beligeranței, așadar, căci sunt de părere că, de orice parte a baricadei ar fi, când sunt față în față, doi profesioniști adevărați se vor respecta indiferent de situație.

Un avocat va putea recunoaște oricând un judecător bine pregătit, cu probitate morală și angrenat în sistem și viceversa, un judecător poate recunoaște un avocat bine pregătit. Consider că există respect mutual pentru pregătirea reciprocă și doar acesta contează. A pierde în fața unui judecător bine pregătit nu trebuie considerat a fi un eșec, ci acceptarea unui verdict care reflectă drep­tatea, o astfel de soluție ghidându-ne pe noi, avocații.

Ați lucrat o perioadă ca avocat la Londra, și aveți astfel o bază de comparație pentru ce înseamnă avocatura de business și mediul de afaceri. Credeţi că România deține azi cu adevărat un potențial semnificativ care să îi poată permite în viitor să progreseze mai semnificativ pe drumul recuperării decalajelor față de țările dezvoltate ale Europei? 

Cu siguranță există decalaje dar, din punctul meu de vedere, nu sunt calitative. Sunt însă cantitative, lucru firesc, comparând dimensiunea piețelor în discuție.

Avem, cu siguranţă, talente autentice româneşti şi în domeniul „legal”. Dacă în IT, medicină, inginerie etc. am pierdut şi pierdem prin plecări peste hotare multe vârfuri, cum stau lucrurile în avocatură? Reuşim să formăm şi să păstrăm o nouă generaţie de specialişti cu valenţe profesionale recunoscute?

Din fericire, în domeniul avocaturii de business gradul de retenție este mult mai ridicat. Avem fără îndoială multe talente, de acord, au mai și părăsit țara, dar cunosc personal câteva exemple de avocați care au revenit (și au rămas) în țară, în cele din urmă.

Aveţi o carieră strălucită, aţi realizat extrem de multe lucruri în această profesie pe care o cunoaşteţi foarte bine. De unde vă extrageţi energiile şi optimismul faţă de viitor? Rămâne, pe termen mediu şi lung, această profesie o tentaţie şi un spaţiu potenţial de împlinire personală pentru generaţiile noi? Care ar fi, să spunem, trei sfaturi pe care să le dați tinerilor avocați?

 Îmi place ceea ce fac, mă mulțumește, mă împlinește și ma umple, în consecință, cu energie. În continuare, invăț lucruri noi în fiecare zi, nu există loc de plictiseală sau blazare, iar prin natura “postului” sunt atâtea de rezolvat zilnic încât rutina este doar un alt cuvânt învățat. Și acest lucru îmi place nespus.

Trei sfaturi pentru tinerii avocați:

  • cunoștințe solide încă din facultate;
  • seriozitate în studiu și muncă;
  • muncă, muncă și iar muncă.

Georgeta Clinca

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0
Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats