„Intelectual, totuși idiot”

„Intelectual, totuși idiot”

Peste tot pe planetă, lumea bună deplânge recrudescența așa-numitului „populism”, reflectat de evenimente precum succesul referendumului pentru Brexit sau accederea lui Donald Trump la Casa Albă. Populismul e întotdeauna periculos, dar ceea ce se scapă din vedere e că, cu aceste ocazii, oamenii au votat mai degrabă împotriva a ceva decât pentru ceva.

Și pentru asta există o explicație prefabricată: pasămite trăim o epocă antiiluministă, în care obscurantismul este preferat științei. Populiștii au fost votați în dauna „experților” și „tehnocraților” pentru că electoratul este prea incult pentru a înțelege binefacerile aduse de aceștia. Oare?

Nassim Nicholas Taleb are o altă explicație. Oamenii nu au votat împotriva expertizei și competenței în general, ci împotriva unui anumit tip de pseudoexpert arogant și rupt de realitate. Taleb îl numește „intelectual, totuși idiot”.


„Ceea ce am văzut în întreaga lume, din India până în Marea Britanie și Statele Unite, este revolta împotriva elitelor închise de experți în politici publice care nu riscă nimic dacă greșesc și a pseudo-jurnaliștilor de casă, a clasei de semi-intelectuali așa-zis experți cu diplome sforăitoare care ne spun nouă muritorilor ce să facem, ce să mâncăm, cum să vorbim, cum să gândim și cu cine să votăm. Problema este cea a chiorului condus de un orb: acești autointitulați membri ai intelighenției n-ar fi în stare nici să găsească o nucă de cocos pe Insula Nucilor de Cocos, ceea ce înseamnă că nu sunt suficient de inteligenți pentru a defini inteligența și, deci, cad în raționamente circulare. Principala lor competență este aceea de a fi capabili să treacă examenele concepute de oameni ca ei”, scrie Taleb.

Potrivit lui, „intelectualul totuși idiot” este un produs al modernității, iar principala cauză a apariției și înmulțirii acestei categorii este creșterea masivă a intervenției statului în societate și economie: „În cele mai multe țări, ponderea statului în PIB este de 5 până la 10 ori mai mare decât era cu un secol în urmă”.

Ce caracteristici mai prezintă „intelectualul totuși idiot”? Îi demonizează pe alții pentru că fac lucruri pe care el nu le înțelege fără ca măcar să-și pună problema dacă nu cumva înțelegerea lui ar putea fi limitată. Consideră că oamenii ar trebui să-și urmărească cele mai bune interese atunci când acționează și pretinde că le și cunoaște aceste interese, mai ales când e vorba de categorii disprețuite de intelectuali, cum ar fi rednecks din SUA sau clasa muncitoare pro-Brexit din UK. Atunci când oamenii simpli fac lucruri care au sens pentru ei, dar nu și pentru personajul nostru, acesta îi numește „lipsiți de educație”. Iar ceea ce noi numim în general „participare la procesul politic”, la el se numește fie „democrație”, atunci când rezultatul alegerilor îi convine, fie „populism”, când plebeii îndrăznesc să voteze într-un mod care îi contrazice preferințele.

„Istoric vorbind, intelectualul totuși idiot s-a înșelat în privința stalinismului, maoismului, organismelor modificate genetic, Irakului, Libiei, Siriei, lobotomiilor, planificării urbane, dietelor slabe în carbohidrați, behaviorismului, grăsimilor, freudianismului, teoriei portofoliilor, regresiei liniare, echilibrului stocastic, politicilor privind locuirea, sondajelor preelectorale și a lui Bernie Madoff cel de dinainte de prăbușire. Dar e convins că poziția lui actuală este cea corectă”, conchide Taleb.

 

 

COMMENTS

Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats