Nicolae Cinteză: Director Direcţia Supraveghere, BNR: Vom scoate la suprafaţă problemele din bănci, cu orice preţ

Nicolae Cinteză: Director Direcţia Supraveghere, BNR: Vom scoate la suprafaţă problemele din bănci, cu orice preţ

interviuleditiei

Frământările par să fi cuprins din nou o parte importantă a sistemului bancar, cu precădere în zona Europei Centrale şi de Est. Bulgaria e în pragul unei crize sistemice după ce a treia şi a patra bancă din punct de vedere al mărimii activelor sunt în corzi. Ungaria, aşa cum ne-a obişnuit deja, continuă seria măsurilor neortodoxe aruncând costurile valutare de la clienţi în curtea creditorilor. La noi, prinşi în corzi, după ce au trenat la infinit restructurarea portofoliilor, importanţi actori vor să-şi acopere vina aruncând-o în curtea BNR. Am discutat despre toate acestea cu directorul Direcţiei Supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză.

 

Domnule director, încep prin a vă întreba cum se vede de la BNR problema din curtea vecinilor? Ce se întâmplă cu sistemul bancar din Bulgaria?

 

Situaţia tensionată din ţară are, din punctul nostru de vedere, o motivaţie mai complexă. Am să vă explic motivele, fără ca ordinea în care le expun să fie şi cea a importanţei acestora. Criza din Bulgaria este în primul rând o consecinţă a implicării politicului în sfera economicului, în general, şi în sfera bancară, în particular. Aşa ceva nu trebuie să se întâmple nicăieri în lume!

În al doilea rând ar trebui remarcată şi lipsa de fermitate a autorităţii de supraveghere din ţara vecină. Din punctul nostru de vedere, se impuneau măsuri mult mai restrictive asupra activităţii actorilor principali. În al treilea rând, se ridică nişte întrebări legitime: dacă există o criză de lichiditate, de ce nu a intervenit Banca Centrală a Bulgariei? Dacă există o solvabilitate bună şi apare un mismatch de lichiditate, e normal ca banca centrală să intervină pentru a acoperi acest gol temporar. Dacă nu s-a procedat în acest fel înseamnă că problemele sunt mult mai serioase şi ţin de calitatea activelor respectivelor instituţii financiare. Şi aş mai pune pe lista motivaţiilor şi lipsa de transparenţă. Pentru a preîntâmpina astfel de probleme e necesar să educi clientul, să orientezi deponentul.

 

Din păcate, în general, criteriul de alegere a băncii la care se merge pentru a plasa banii în instrumente de economisire este mărimea ratei dobânzii. Cum putem schimba acest lucru?

 

Fiecare client în parte trebuie ajutat astfel încât să-şi facă propriile judecăţi în privinţa viitorului plasament în deplină cunoştinţă de cauză, punând în balanţă atât beneficiile, cât şi riscurile la care se expune. Noi am atras de nenumărate ori atenţia potenţialilor deponenţi să nu se ducă prioritar către acele instituţii care oferă dobânzi mari, în afara pieţei. Ce-i poate determina pe bancheri să ofere dobânzi mari, peste nivelul pieţei? Există două potenţiale situaţii: pe de o parte instituţia financiară are probleme, are ceva de acoperit şi e nevoită să ofere oricât pentru a face rost de bani; pe de altă parte s-ar putea ca banca să aibă în plan angajarea în acţiuni cu grad sporit de risc. Oricare dintre aceste două situaţii devine periculoasă pentru deponent.

 

Au existat şi la noi astfel de situaţii? Cum poate aborda Supravegherea o problemă de acest gen?

 

Da, au existat astfel de situaţii, una dintre ele chiar în urmă cu câteva săptămâni. Noi preferăm o abordare directă, fermă, când apar cazuri de acest gen. Discutăm rapid cu cei în cauză şi cerem explicaţii, pentru că, până la urmă, aceştia riscă banii deponentului. Plătind mult la depuneri, trebuie să ai posibilitatea să plasezi aceşti bani la dobânzi şi mai mari, pe care piaţa nu le va suporta. Trebuie acţionat ferm şi rapid ori de câte ori apar astfel de sincope, pentru a nu avea probleme pe viitor.

 

Revenind la situaţia din Bulgaria, credeţi că ceea ce s-a făcut până acum e suficient? Se termină curând criza din ţara vecină?

 

Din punctul nostru de vedere lucrurile sunt departe de a ajunge la o soluţie care să mulţumească pe toată lumea. Trebuie să avem în vedere faptul că acolo avem două bănci mari – locul trei şi respectiv locul patru în piaţă – închise de ceva vreme. Cum credeţi că vor reacţiona deponenţii atunci când operaţiunile vor fi reluate şi sucursalele îşi vor deschide uşile? Ce linişte mai poate avea o persoană care a asistat la acest scenariu şi nu a putut beneficia de banii săi atâta timp? Mai poate avea aceasta încredere să-şi lase banii în conturile respective, ca şi până acum? Greu de crezut. În astfel de situaţii, când se redeschid băncile, apar cozile interminabile la ghişee şi listele de aşteptare. Iar când două bănci din Top 5 au probleme mari, e foarte posibil să apară riscul sistemic!

 

Ce impact regional ar avea declanşarea unei crize sistemice în bankingul din Bulgaria? Există concomitent şi vârtejul de la Viena…

 

Putem constata că se adună nişte probleme care pot la un moment dat să ducă la un efect concertat. Am realizat acest lucru şi după îngrijorarea din rândul interlocutorilor mei, după ce a apărut de acum celebrul comunicat al celor de la Erste Bank. Acesta conţinea o eroare fundamentală: cei de acolo doreau să-şi motiveze unele probleme prin nivelul mare de provizioane necesar a fi constituite urmare a schimbărilor în materie făcute de BNR. Nimic mai fals! Noi nu am schimbat nimic în politica de provizionare, ci doar am mutat expunerile dintr-un cont în alt cont! Le-am cerut să le treacă din bilanţ în afara bilanţului!

Dacă aceştia ar fi provizionat corect, acum practic nu ar fi apărut niciun efect. O astfel de ştire aruncată în piaţă, brutal şi prea puţin motivat, a produs panică. Mulţi au întrebat dacă nu li se va întâmpla şi lor la fel. Răspunsul nostru a fost simplu: dacă termenul de 30 iunie a trecut şi nu li s-a întâmplat nimic, e clar că nu vor avea nicio problemă. Probleme au fost doar la cei care nu au jucat corect până acum.

Revenind la subiectul Viena: bursele sunt foarte sensibile la astfel de declaraţii care induc panică în rândul investitorilor. Părerea noastră este că tonul a fost unul nepotrivit, mult prea dur. E o eroare de comunicare, fără îndoială, cu costuri uriaşe. Rău este faptul că efectele s-au extins şi la alţi jucători. Dacă ne uităm acum pe Bursa de la Viena, vedem deja pierderi cumulate de peste două miliarde de euro. Iar lucrurile nu se vor opri aici!

 

Şi totuşi unde e problema? De unde aceste pierderi atât de mari la un jucător cheie din piaţa bancară românească?

 

Eu nu aş lega problema de provizioane, ci mai degrabă de rezultatele la testele AQR pe care Banca Centrală Europeană le face în vederea implementării Mecanismului Unic de Supraveghere. E adevărat că BCE are nişte cerinţe foarte dure, dar e rolul supraveghetorului să menţină standardele de prudenţă. Dacă un anume grup mare decide să nu mai furnizeze băncii creditoare informaţii financiare, cum se întâmplă în cazul despre care vorbim, e clar că avem o problemă. Dacă debitorul refuză să mai furnizeze informaţii devine imperios să se facă provizionare.

Să nu uităm un lucru esenţial: Banca Centrală Europeană a cerut un lucru – atunci când debitorul nu mai are profit operaţional, creditorul trebuie obligatoriu să provizioneze expunerea, pentru că riscul de neplată creşte foarte mult. Lipsa profitului operaţional pune sub semnul întrebării capacitatea debitorului de rambursare a creditului.

 

Sunt mulţi cei care spun că băncile nu vor să dea credite. Dar e oare numai vina acestora?

 

Trebuie să recunoaştem o realitate de care toată lumea se fereşte să vorbească: economia nu merge! Nu sunt proiecte bancabile! În situaţia în care agenţii economici nu reuşesc să atragă finanţări din fonduri europene, mult mai ieftine decât un credit bancar, cum să putem gândi că aceştia pot accesa şi manageria un împrumut bancar?

Şi mai există şi problema colateralelor: în momentul acordării creditelor, acestea erau de 4-6 ori mai mari decât acum. Atunci când apar probleme în rambursare, e normal să le readuci la valoarea reală şi să provizionezi diferenţa. Dacă creditul nu are întârzieri la plată, nu e nicio problemă iar debitorul e lăsat în pace.

Multe bănci confundă valoarea contabilă a colateralului cu fluxul de numerar obţinut din valorificarea acestuia. Degeaba are o bancă înregistrată în contabilitate ca şi colateral o casă de 80.000 de euro, pentru că atunci când iese cu ea la vânzare nu va obţine aceşti bani. Se fac o licitaţie, două, trei şi preţul tot scade până se vinde. Diferenţa dintre acei 80.000 şi valoarea la care se vinde e pierdere şi trebuie recunoscută ca atare.

 

Urmează încă o vară fierbinte pentru bănci, cu binecunoscutele controale?

 

Vom avea şi în luna august o astfel de acţiune, pentru că ţinta noastră este una singură: recunoaşterea şi acceptarea neperformanţei de către bănci. Dacă stăm cu neperformanţa în bilanţ şi raportăm profit, ne tăiem singuri creanga de sub picioare. E inacceptabil ca acţionarii să ia dividende dintr-o instituţie financiară care are astfel de probleme. Nu facem altceva decât să generăm criză de lichiditate, lucru pe care banca centrală nu îl va accepta niciodată.

Să ne uităm puţin în urmă: până la 31 decembrie 2013 o singură bancă din sistem a fost aproape de cerinţele noastre în ceea ce priveşte restructurarea portofoliilor de credite. În rest, numai explicaţii copilăreşti!

 

Cum au fost primite cele trei scrisori de către jucătorii din piaţă?

 

În ceea ce priveşte scrisoarea a treia e foarte posibil să suporte unele nuanţări, în scurt timp. Ele vin ca urmare a unor discuţii bilaterale. Pornisem de la premisa, statistic demonstrată, că 93% dintre companiile intrate în insolvenţă dau faliment, iar recuperarea pe cale juridică a debitelor de la acestea este, în medie, de 10%. Există însă diferenţe în ceea ce priveşte acest procent de la o bancă la alta: unii recuperează mai mult, alţii mai puţin. Şi aici apare nuanţarea: vom accepta un procent mai mare decât media standard de 10%, cu condiţia ca banca respectivă să ne trimită o fundamentare serioasă.

Şi, ca să vedeţi ce înseamnă acest lucru, vă dau exemplul unei de situaţii în care nu am acceptat modificarea: o bancă a cerut o derogare de la prag pe motiv că are o „cover ratio“ de 40% şi recuperează foarte bine. Am verificat şi noi şi am descoperit că în afară de 6 situaţii în care se obţinuseră sume bune pe case şi terenuri din Bucureşti, vânzările erau aşa cum ne aşteptam. Până la urmă s-au lămurit şi au acceptat situaţia de fapt, semn că mesajul a fost recepţionat cum trebuie.

 

Se apropie cu repeziciune intrarea în MUS. Suntem pregătiţi?

 

În cadrul BNR este deja acceptată ideea şi decizia e ca şi luată în privinţa aderării la Mecanismul Unic de Supraveghere. E foarte clar că nu vom fi primiţi acolo cu dulapurile pline de schelete. E nerealist să credem că BCE ne va permite să luăm loc la masă în condiţiile în care noi nu ne recunoaştem problemele. Noi suntem hotărâţi să scoatem la suprafaţă aceste probleme, indiferent de cât de dureros va fi sau de cât de vocali vor fi unii sau alţii. A le accepta şi a trece cu vederea e echivalent cu a te urca pe scaunul din dreapta într-o maşină al cărei şofer nu are permis!

 

Care e rolul auditorilor în această ecuaţie? Nu cumva trebuiau să semnaleze problemele?

 

Am stat recent de vorbă cu un important auditor care se ocupă de o bancă de top 10. L-am întrebat de ce această bancă e nevoită acum să facă provizioane foarte mari, în condiţiile în care ea nu a fost supusă testului AQR. E foarte clar că respectiva bancă nu a provizionat la timp, corect! Am întrebat şi de ce auditorul nu a observat problema până acum. Noi suntem decişi, în cazul în care apar probleme repetitive la bănci care au acelaşi auditor, să-i suspendăm acestuia autorizaţia, chiar dacă face parte din BIG 4.

 

Care a fost trendul la NPL în acest prim semestru încheiat din 2014?

 

Trendul este, fără îndoială, unul de scădere, chiar dacă la momentul acesta nu avem o cifră finală. Diminuarea va fi foarte vizibilă în iulie. Însă la 30 septembrie vor fi ajustări serioase din cauza impactului venit de pe firmele în insolvenţă.

Am descoperit un caz de instituţie bancară care ţinea la capitolul credite curente companii aflate de doi ani în insolvenţă şi care nu mai plătiseră un leu! Pur şi simplu rostogoleau creditele lună de lună! Aveam posibilitatea legală de a-i cere provizionare pe RAS, cu deducere de colateral 25%. Măream filtrul şi îi scădeam solvabilitatea. Măsura nu e însă una de viitor având în vedere faptul că acest filtru a intrat într-un proces anual de diminuare şi, în plus, putem fi păcăliţi la evaluarea colateralului. Noi nu suntem agent imobiliar, să putem spune că un imobil face 50.000 sau 100.000 de euro.

Mai presus de filtre şi solvabilitate, pe noi ne interesează recunoaşterea problemelor şi asumarea lor. Mă duc cu gândul la o situaţie din 1997, când încă nu aveam adoptată legislaţia privind provizionarea dobânzilor neîncasate. Am avut o bancă în sistem care avea dobânzi neîncasate de două ori mai mari decât profitul. Ea a închis bilanţul cu profit, a plătit impozit la stat, a dat chiar şi dividende! Iar în trei luni a intrat în probleme de lichiditate. Situaţia poate fi similară cu cea de azi de la NPL, dacă nu vom recunoaşte problemele. Şi nu ne dorim acest lucru!

Să nu uităm un lucru: în ultimii ani, expunerile externe se tot returnează, fiind înlocuite de resurse interne, iar NPL sunt menţinute artificial jos. Riscăm ca la un moment dat expunerea externă să fie zero, iar NPL să explodeze!

 

Mai putem spera în noul context că vom închide 2014, sistemic, pe profit?

 

Nu cred că va fi loc de profit la nivel de sistem bancar anul acesta. Trebuie să ţinem cont şi de faptul că nu s-au încheiat testele AQR. De asemenea, Banca Centrală Europeană va face teste de stres şi va cere capital suplimentar. Băncile vor fi nevoite să facă rost în maximum şase luni de aceşti bani, iar presiunea pe cost va fi uriaşă. În viitor, cel mai scump va fi capitalul. Plătim acum exuberanţa din anii 2007-2008.

 

Şi totuşi, România nu a dat nici un leu de la buget pentru salvarea vreunei bănci…

 

Începând cu 2008, pe fondul trendului crescător al NPL, am cerut acţionarilor să vină cu măriri substanţiale de capital. Am făcut acest lucru fără să mă gândesc vreo clipă că va veni o asemenea criză care va crea atâtea şi atâtea probleme. Capitalul adus atunci ne dă astăzi confortul de a gestiona în linişte problemele actuale. Avem un sistem bancar solid şi trebuie doar să fim atenţi să gestionăm situaţii de genul celei create de comunicatul Erste. Şi sunt convins că demersul respectiv nu va rămâne unul singular. Depinde doar de noi să explicăm în mod transparent tot ceea ce facem şi cu siguranţă nu vom avea probleme.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0
Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats