La întrebarea „Care ar trebui să fie priorităţile strategice pentru proiectul de ţară România?”, Prof. Dr. Cezar Mereuţă a punctat: „Obiectivul strategic global al României, cuantificabil la orizontul anului 2025, este depăşirea valorii de 0,8 a indicelui de dezvoltare umană (IDH), care încadrează ţările lumii în categoria – valori foarte înalte ale indicelui dezvoltării umane”.
Prof. Dr. Cezar Mereuţă, cercetător asociat al Centrului de Modelare Economică al Academiei Române, a arătat care ar trebui să fie priorităţile strategice ale dezvoltării României la orizont 2025. În primul rând trebuie luate în considerare trei ipoteze ale mediului extern, pe un orizont de 11 ani. Acestea ar fi: să se evite eşuarea proiectului UE, să nu existe o criză de securitate alimentară sau sanitară la nivel UE în perioada următoare, iar a treia ipoteză pentru mediul extern ar fi să nu apară conflicte militare. Cu aceste trei condiţii îndeplinite, Profesorul Mereuţă consideră că „Obiectivul României până în 2025 ar trebui să fie atingerea valorii de 0,8 a indicelui de dezvoltare umană, IDU. Analizând evoluţia în timp a acestui indicator, constat că România, până în 2025, în baza priorităţilor ce trebuie stabilite, poate depăşi această valoare de 0,8”. Cezar Mereuţă a făcut referire şi la analizele de ţară din deceniul opt al secolului trecut, ce au arătat că raportarea bunăstării numai la PIB/locuitor la preţ curent sau la paritatea puterii de cumpărare nu reflectă în totalitate dezvoltarea societăţii în ansamblu şi a indivizilor. Ţările cu un PIB foarte mare, dar cu slabe calităţi ale actului medical şi accese reduse ale utilizărilor la utilităţi au fost supuse, în 1920, programului Naţiunilor Unite, ce evaluează un indicator nou pentru 187 de ţări. Indicele dezvoltării umane recomandă ţărilor o strategie simultan tridimensională, axată pe creşterea PIB, pe creşterea calităţii actului medical şi pe creşterea calităţilor procesului educaţional. Profesorul a reamintit şi scala IDU, conform căreia cele 187 de ţări ale lumii se împart în patru categorii. Ţările din prima categorie sunt calificate cu indice foarte înalt de dezvoltare umană, între 0,8-1, indicele înalt se află între 0,7-0,8, între 0,55-0,7 indicele este mediu, iar cel redus se situează sub 0,55. România avea, în 2013, indice 0,785, pe locul 54 în topul statelor UE. Cezar Mereuţă consideră că ideal ar fi ca Uniunea Europeană să fie omogenă din punct de vedere al IDU, cu mici diferenţe, dar în aceeaşi categorie. Totodată, el susţine că dacă s-ar realiza acest obiectiv, condiţiile pentru atingerea priorităţilor sunt: îndeplinirea stabilităţii politice, creşterea încrederii populaţiei în guvern, în mediul afacerilor, atât intern, cât şi internaţional, şi a statelor în deciziile guvernului român, în acord cu legislaţia UE. Aceste condiţii trebuie corelate cu reducerea corupţiei până la nivelul la care se armează Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi va fi egal cu zero. Profesorul propune măsuri proactive cu stabilitate fiscală, reducerea evaziunii fiscale şi transparentizarea informaţiilor de recuperare a daunelor rezultate din marile procese de corupţie. „Pentru că sunt valori de sute de milioane de euro în procese de corupţie, populaţia trebuie să ştie cât s-a recuperat”, a spus profesorul Mereuţă. Sprijinirea de către ministerul bancar a dezvoltării companiilor, aderarea României la Uniunea Bancară şi consolidarea condiţiilor de macrostabilitate economică sunt alte criterii esenţiale. Domnul Cezar Mereuţă consideră că este foarte important să se crească gradul de absorbţie al fondurilor structurale. „Este greu să acceptăm ideea că în exerciţiul financiar noi absorbim 45% din fonduri structurale, faţă de Polonia, care are un procent de 71%. De asemenea, este greu să acceptăm întârzierile în elaborarea proiectelor, cauzate de absenţa prioritizării”, a completat acesta. Despre sistemul medical, profesorul a spus că trebuie finalizată reforma, trebuie crescută calitatea actului medical, cu opţiune clară legată de inversarea semnului la rata populaţiei de la -3,6 către 0, cel puţin. De asemenea, a precizat şi scăderea la 2-3 a celei mai mari rate a mortalităţii infantile din Europa, cea din România. În cazul educaţiei, Cezar Mereuţă a sugerat că trebuie luate măsuri pentru prevenirea abandonului şcolar, încercarea de integrare educaţională a românilor şi creşterea calităţii procesului educaţional preuniversitar şi universitar. „Putem conta pe o creştere economică medie care variază între 2,5% şi 4%. Doi ani consecutivi, 2011 şi 2012, demonstrează acest lucru. În 2011, agricultura contribuie cu zero puncte procentuale şi creşterea economiei este de 2,2%, iar în 2012, agricultura are o contribuţie negativă de 1,8 puncte procentuale, iar PIB creşte cu 0,6%. Influenţa este absolut semnificativă şi de aceea nu ne putem permite prognoze medii, de 5-6%”, adaugă Cezar Mereuţă. În cadrul discursului, profesorul a enumerat opt ţinte strategice. 1 – Industria exportului şi investiţiile străine sunt un punct foarte important. Trebuie elaborat un demers foarte consistent privind identificarea metodelor şi a celor mai bune practici de atragere a companiilor cu capital majoritar străin în domenii prioritare ale economiei româneşti, ce se regăsesc şi în Codul Modernizării Ţărilor, ce cuprinde: echipament electric, calculatoare şi produse electronic şi optice, telecomunicaţii, maşini, utilaje şi echipamente, industria mijloacelor de transport şi industria altor mijloace de transport. De asemenea, pentru atragerea investitorilor, şi domeniul de fabricare a produselor farmaceutice trebuie să prezinte interes. Companiile cu capital majoritar străin atrase în România trebuie să sprijine diversificarea exporturilor româneşti în afara UE, aceasta constituind o prioritate importantă. 2 – A doua ţintă strategică este reprezentată de politici în domeniul IMM-urilor. Profesorul susţine necesitatea modificărilor în ansamblul de politici în domeniul IMM-urilor. Pe lângă accentuarea dezvoltării antreprenoriale destinate iniţierii afacerilor şi, pe cale de consecinţă, obţinerea creşterii densităţii IMM-urilor (număr IMM-uri la 1.000 locuitori), sunt esenţiale eforturi de a crea întreprinderi mijlocii, orientate către export, pentru creşterea ponderii exportatorilor români pe piaţa internaţională. Există în prezent identificate sectoarele industriei prelucrătoare, în care apare oportună crearea IMM-urilor orientate către export. Altă resursă importantă de dezvoltare a sistemului de întreprinderi din România este crearea IMM-urilor în domenii creative, identificate cu un uriaş potenţial de valorificare a inteligenţei româneşti pe piaţa internaţională. Sunt 14 servicii creative, de la servicii informatice la consultanţă, avocatură, contabilitate ş.a. Exportul acestor servicii în 2013 a prezentat o ascensiune puternică, mai ales cel al serviciilor informatice, ce au depăşit turismul, cu 100 milioane de euro. Astfel, politica IMM-urilor trebuie adaptată, pentru ca aceste domenii creative să fie stimulate. 3 – Agricultura şi industria alimentară sunt personalitatea sistemică a industriei prelucrătoare româneşti. Particularitatea esenţială a României în raport cu toate ţările Uniunii Europene, referitoare la ponderea populaţiei ocupate în agricultură (28,6%) şi diferenţa foarte mare faţă de a doua ţară a Uniunii Europene la acest criteriu, Polonia (12,9%), conduce la ţinta strategică de dezvoltare a agriculturii şi a industriei alimentare şi a băuturilor. De altfel, ponderea de peste 25% a valorii adăugate brute a industriei alimentare şi a băuturilor din totalul industriei prelucrătoare defineşte ceea ce se numeşte personalitatea sistemică a industrie prelucrătoare româneşti. Marea provocare a următorilor ani este reprezentată de creşterea capacităţii de procesare a materiilor prime din agricultură, investiţii în sistemul de irigaţii, pentru a micşora meteodependenţa PIB-ului din România, şi iniţierea unei secţiuni separate a industriei alimentare şi a băuturilor, în cadrul strategiei de export, cu probleme legate de brand, târguri etc. 4 – Dezvoltarea turismului în România prin construirea m
ix-ului infrastructural (aeroporturi, porturi, autostrăzi, drumuri expres, reabilitarea drumurilor rurale, reabilitări de căi ferate pentru creşterea vitezei de transport). Acestea sunt purtătoare de importante creşteri ale valorii adăugate brute în construcţii şi ale numărului de locuri de muncă. Dezvoltarea turismul trebuie diversificată şi proiectată în sens larg, cuprinzând: turism clasic în staţiuni special destinate în sezoanele de vară – iarnă, turism rural, prin dezvoltarea pensiunilor în zonele cele mai atrăgătoare ale României, turism balnear, cu modernizarea staţiunilor existente şi crearea altora noi şi asistenţă medicală de cel mai înalt nivel profesional, prin dezvoltarea clinicilor private de specialitate şi dotarea acestora cu echipamente de ultimă generaţie. Intrarea cel puţin a unei clinici specializate private din România în reţeaua clinicilor de excelenţă din Uniunea Europeană. 5 – O altă ţintă strategică este independenţa energetică a României şi transformarea acesteia în exportator net regional de energie. Simultan, trebuie intensificate măsurile de creştere a eficienţei energetice în toate domeniile şi de iniţiere a unui program naţional de valorificare a deşeurilor. Există o discrepanţă a acestui sector: România se află pe primele locuri în ceea ce priveşte dependenţa faţă de consum, dar pe penultimul loc din punct de vedere al intensităţii energetice. Cezar Mereuţă sugerează echilibrarea atenţiilor acordate acestor două faţete. 6 – Informatizarea societăţii este o ţintă strategică de sine stătătoare. Trebuie depuse eforturi susţinute pentru creşterea utilizării internetului de către populaţie şi dotarea acesteia cu calculatoare (50% în anul 2012). România se situa în anul 2011 pe ultimele 2 locuri în ţările Uniunii Europene la cele două criterii menţionate mai sus. 7 – La cercetarea de înaltă tehnologie există două probleme. Prima ţine de fondurile europene nefolosite, de care putem beneficia în cazul în care vom acţiona rapid. Este posibilă crearea unui institut de cercetări de produse farmaceutice, dotat cu echipamente şi personal care să-i confere un înalt prestigiu internaţional, utilizând fonduri europene. A doua problemă este legată de şansa României de a deveni un pol de „înaltă tehnologie“, utilizând oportunitatea construirii la Măgurele a laserului de cea mai mare putere din Europa. Este obligatorie luarea tuturor măsurilor, de la avize de mediu la infrastructura de acces, astfel încât termenul de dare în funcţiune să nu fie depăşit. Realizarea uni grup de iniţiativă pentru identificarea principalelor domenii de aplicaţie a laserului de mare putere, cu încercarea de a realiza în ţară companii specializate în acest domeniu, constituie o oportunitate. Această componentă strategică este deosebit de importantă pentru că ar pune România pe harta ţărilor cu o specializare în cercetare de nivelul secolului XXI. 8 – Ultima ţintă strategică este legată de pregătiri complexe cu elaborarea studiilor de impact şi asigurarea resurselor materiale necesare în cazuri de calamităţi: inundaţii, cutremure etc. Această ultimă ţintă strategică are o importanţă deosebită pentru că schimbările climatice au condus la o probabilitate crescută a inundaţiilor, iar în perioada următoare, riscul unui seism important în România este crescut din cauza intervalului mai mare de 37 de ani de la ultimul cutremur major.
Prezentul demers a avut în vedere un ansamblu de măsuri care să permită României să iasă din zona ultimelor 2 locuri la majoritatea criteriilor de analiză a nivelurilor de dezvoltare a ţărilor Uniunii Europene. Răspunsul la întrebarea „Cum se pot verifica priorităţile strategice?” a fost exemplificat de profesorul Cezar Mereuţă utilizând analiza calitativă Spearman. După rangurile nivelurilor unor criterii de analiză, cele 28 de ţări ale Uniunii Europene pot fi grupate în 5 clase. O analiză SWOT elaborată recent de autorul acestei lucrări pe un număr de 10 domenii şi 70 de indicatori a identificat un număr de 25 de indicatori care se încadrează în clasa C, „stare net defavorabilă”, constituind cele mai importante „puncte slabe” ale României în raport cu ţările Uniunii Europene. Foarte important este faptul că din cei 25 de indicatori „puncte slabe”, 18, adică 72%, au rangurile 27 şi 28, deci situează România pe penultima şi ultima poziţie.
COMMENTS