Puţini bancheri din România se pot mândri cu o experienţă în banking atât de bogată. Radu Graţian Gheţea a dovedit că poate face performanţe de top indiferent că a lucrat într-o instituţie privată, sau una de stat (şi chiar în epoci diferite, diametral opuse). Mai mult, dincolo de calităţile de bancher a demonstrat şi calităţi excepţionale de comunicare, formare şi coordonare de echipe. Dat fiind momentul bilanţier actual, am stat de vorbă cu domnia sa despre aceşti ani şi despre pasiunea unui matematician pentru banking.
Aş dori să vă rog, pentru început, să ne descrieţi cum au fost cei opt ani din carieră dedicaţi CEC Bank?
Ultimii opt ani au fost un rezultat a ceea ce am făcut, sau o utilizare la maximum a ceea ce am învăţat ani şi ani de zile, în domeniul băncilor comerciale în care am lucrat. Numărul acestora nu este mare, sunt numai trei: Banca Română de Comerţ Exterior, Alpha Bank şi respectiv CEC Bank. Tot ce am acumulat de-a lungul a 35 de ani am aplicat cu multă dedicaţie în ultimii opt. Şi am avut norocul de a fi înconjurat de oameni foarte capabili, buni profesionişti, cu mult devotament. Astfel am reuşit să realizez acest proiect deosebit. Sunt nevoit să vă spun că voi utiliza de multe ori expresia un proiect deosebit, pentru că experienţa CEC Bank nu este ceva cu care să te întâlneşti prea des în viaţă. De ce? Pentru că aici vorbim de cultură instituţională, iar CEC are cultură instituţională de 150 ani, un număr de angajaţi impresionant, un număr de unităţi operative foarte mare, fiind şi singura bancă cu capital integral de stat. Aşadar, trecând în revistă lucruri de genul acesta, nu se va mai găsi un proiect de asemenea amploare: cel puţin nu la nivelul României!
În acest context, soluţiile depind întotdeauna de ce ai ca premise, ca date de intrare. Iar datele de intrare sunt diferite. Această experienţă a fost o noutate pentru mine, un fel de creaţie pe care am dus-o la bun sfârşit cu toţii, noi, echipa CEC Bank.
Veneaţi dintr-o bancă privată, foarte bine aşezată din punct de vedere al procedurilor. Cum a fost primul contact cu o altfel de organizaţie?
Eu nu aş putea spune că CEC (Casa de Economii şi Consignaţiuni) ar fi fost departe de ceea ce ar fi trebuit să fie o bancă de economii. Am mai spus şi o repet cu foarte mare respect – întotdeauna CEC a reprezentat pentru mine o instituţie foarte solidă. Mi-am dorit să ajung salariat la CEC încă de prin anii ’78-’79, când lucram la Banca Română de Comerţ Exterior. Sigur că în perioada imediată revoluţiei instituţia a pierdut foarte mult din viteză, neputând ţine pasul cu ceea ce se întâmpla în piaţă şi cu multiplele schimbări.
Momentul în care ne-am aplecat asupra proiectului nu era deloc unul propice. În anii 2005-2006, banca trecuse printr-un proces de privatizare întrerupt şi bineînţeles că a existat acea mentalitate de tipul: este zadarnic să ne dezvoltăm într-o anumită direcţie şi să facem reparaţii dacă în definitiv tot o vom vinde. Pot spune că aceea a fost o situaţie mai puţin pliabilă.
Dar venind de la o instituţie financiară foarte bine organizată, Alpha Bank, după o experienţă de 13 ani în care participasem la procesul de creare a acestei bănci, ajunsă în 2007 în top 5, am putut folosi foarte mult cunoştinţele acumulate în acel loc. Însă vă pot spune că rigoarea am deprins-o în cea care a fost mult timp banca fanion a României, Banca Română de Comerţ Exterior. Poate mă repet, dar am învăţat această meserie de la nişte oameni extraordinari, care ne-au modelat pe noi, la vremea aceea foarte tineri, pe principii şi valori precum: verticalitate, cunoştinţe foarte bune, înrădăcinate, cooperare armonioasă şi respect faţă de client.
Dacă la Alpha Bank am avut şansa de a participa la un proiect foarte frumos care a presupus crearea unei bănci, la CEC Bank am contribuit la transformarea uneia. Şi nu exclud să continui activitatea încă o perioadă: nu mă văd consultant economic, nici analist. Am făcut „bancă comercială“ o viaţă întreagă şi mi-a plăcut nespus de mult.
A fost dificil procesul de trecere de la CEC la CEC Bank?
La CEC Bank avem în acest moment o stabilitate în ceea ce priveşte statutul de bancă comercială, iar rezultatele financiare în ultimi opt ani vorbesc de la sine. Suntem printre puţinele bănci care au avut profit în perioada de criză. Şi pentru că este proiectul meu de suflet, voi face o prezentare cronologică a transformării CEC Bank.
Banca a primit foarte uşor o majorare de capital în 2006, însă ulterior a fost imposibil să facem altceva decât să capitalizăm profitul. Per total, acesta a depăşit ultima majorare făcută de acţionari (undeva puţin peste 500 de milioane de lei). Sunt cifre cu care ne mândrim şi pe care le publicăm în ideea de a arăta eforturile care s-au făcut pentru acest proiect. Oamenii din CEC Bank sunt în acest moment funcţionari bancari, statutul şi l-au câştigat prin zecile de mii de ore de pregătire profesională, prin atitudinea pe care o manifestă în relaţia cu clientela, prin realizarea faptului că sunt oameni de bancă. Lăsând la o parte disconfortul pe care ţi-l creează plecarea unui angajat la un moment dat, am fost mândru văzând că au fost curtaţi nu numai casierii, ci şi analiştii de credit, salariaţii care au funcţii specifice unei bănci comerciale universale. Ceea ce înseamnă că am ajuns la acea maturitate în care condiţiile de lucru, profilul clientelei pe care o atragem şi o deservim, colaborarea cu celelalte bănci arată un fapt. CEC Bank nu e bancă universală doar datorită cifrelor statistice, ci şi datorită poziţiei în topul sistemului. Acum deţinem locul 6 – sigur, am cochetat şi cu 4, dar există o explicaţie foarte simplă pentru faptul că acum suntem pe 6: e consecinţa acţiunilor de fuziune şi vânzare de portofolii. Chiar dacă anul trecut am avut o creştere de total active, ea nu a putut compensa achiziţiile făcute de competitori.
Dincolo de toate, topurile arată o fotografie la sfârşit de an ce relevă mai mult sau mai puţin trendul. De aceea trebuie să ne uităm pe evoluţia în timp: să ajungem de la 4,03% la 7,67% cotă de piaţă este, cred, o performanţă cu atât mai lăudabilă în condiţii de criză.
Care consideraţi că au fost argumentele ce au impresionat acţionarul atunci când aţi preluat CEC?
Am venit la CEC atras de un proiect pe care l-am propus, adoptat ulterior foarte repede de cei care căutau o soluţie pentru banca statului la care tocmai se întrerupsese privatizarea. Aşadar ideea mi s-a părut foarte interesantă şi am simţit susţinerea multor adepţi, oameni care au dorit să facă parte din această provocare. I-am văzut pe de o parte pe cei nou-veniţi, de la Alpha Bank sau de la alte bănci, dispuşi să accepte oferte salariale ce nu puteau concura cu celelalte din piaţă. Pe de altă parte m-am bucurat să văd că cei din interior au îmbrăţişat ideea de a ieşi din anonimatul în care instituţia ajunsese la un moment dat. În aceste condiţii, noi, ca echipă, ne-am pus pe treabă şi am ajuns unde suntem acum.
A fost vorba de un proces de creaţie continuă. Sigur, a trebuit să mai şi corectăm din mers anumite lucruri. Ceea ce am ştiut dintotdeauna a fost că trebuie să ajungem undeva, iar ţelul era bine conturat. Pentru că nu veneam din afara sistemului, ştiam care sunt cerinţele pieţei – acestea erau legate de creşterea activităţii de creditare a IMM. Iar în perioada aceea agricultura făcea primii paşi către eficientizare, în sensul că începuse un proces de comasare a terenurilor, iar companiile care lucrau în agricultură treceau la exploatare industrială. Fiind prezenţi în mediul rural, ne-am spus: da! Aici trebuie să pedalăm. Şi a fost foarte bine.
Dacă ar fi să trecem în revistă trei realizări majore şi trei decepţii cu privire la obiectivele propuse de dumneavoastră pe parcursul carierei bancare, care ar fi acelea?
Dacă vorbim de obiective realizate, probabil că formaţia mea de matematician cere foarte mare precizie. M-am obişnuit cu acest lucru, căci de obicei ceea ce îmi propun să fac şi realizez – extrem de rar mi s-a întâmplat contrariul.
De când am început activitatea la CEC Bank mi-am propus să ajungem să ne batem cu cei mari din piaţă. De departe cel mai frumos proiect a fost acesta al transformării Casei de Economii şi Consemnaţiuni. Probabil aşa spun toţi cei care creează. Dacă vei întreba un compozitor care este cea mai dragă operă a lui, acesta o va nominaliza pe ultima – cam aşa zic şi eu. Bineînţeles că nu pot să nu amintesc de participarea mea la crearea unei bănci private – Banca Bucureşti, devenită ulterior Alpha Bank. Iar dacă ar fi să mai adaug un proiect, acesta ar fi legat de conexiunea dintre mine şi comunitatea bancară. Aşadar, aş putea spune că mă bucur de şansa de a fi participat direct din poziţia de preşedinte al Asociaţiei Române a Băncilor la ceea ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani, şi anume transformarea sau reinventarea sistemului bancar românesc şi a meseriei de bancher.
Deci, când vorbim de sistemul bancar din România, nu trebuie să ne oprim numai la lucruri de genul o nouă metodologie bancară, un nou tip de abordare a activităţii bancare, o nouă abordare a clienţilor. Trebuie să avem în minte şi faptul că s-au creat acei piloni de bază ai sistemului bancar: sistemul electronic de plăţi, Fondul de Garantare a Depozitelor, Biroul de Credit, Mediatorul Bancar, Institutul Bancar Român.
În definitiv, mă bucur că am fost parte a acestor trei proiecte pe care le-am enumerat: Alpha Bank, CEC Bank şi Sistemul Bancar. Sigur, eu am fost un pion cu o implicare mai mare sau mai mică, de obicei una foarte vizibilă şi plină de responsabilitatea ducerii proiectelor la bun sfârşit. Cred că pentru o viaţă de bancher, în 43 de ani de activitate, să ai trei proiecte de genul acesta este foarte frumos.
Aş putea adăuga şi numeroase alte activităţi: 1974 – apariţia sistemului informatic, prima realizare în domeniul financiar bancar, 1991 – Banca Română de Comerţ Exterior a fost prima care transmitea un mesaj Swift în eter, 1992 – Banca Română de Comerţ Exterior, prima care primise o opinie de audit. Eram totodată şi coordonator al proiectelor de informatică, de audit şi al celor financiare.
Ce nu v-a mulţumit pe deplin?
În ceea ce priveşte proiectele care nu s-au finalizat la un nivel corespunzător standardelor mele, trebuie să menţionez un lucru care ar trebui foarte bine clarificat. La CEC s-a considerat dintotdeauna unul dintre obiectivele primordiale achiziţionarea unui sistem informatic nou, iar lucrul acesta nu l-am putut realiza din motive foarte puţin dependente de instituţia ca atare. A fost vorba de fonduri imposibil de mobilizat pentru acest lucru, nu din vina instituţiei, aş spune nici din vina acţionarului. Probabil conjunctura crizei a făcut ca un proiect foarte important şi necesar să nu poată fi implementat simplu. Nu vreau să se înţeleagă greşit: eu am regretul că nu s-a putut face acest proiect, nu din motive legate de calitatea actualului sistem informatic, unul performant, corespunzător în foarte mare măsură cerinţelor noastre. Chiar dacă el nu a fost înlocuit cu ceva nou, l-am dezvoltat în jurul sistemului informatic al Casei de Economii şi Consemnaţiuni. Poate că nu l-am transformat într-unul dintre cele mai performante din sistemul bancar românesc, însă i-am ataşat module vitale pentru o bancă comercială universală, legate de operaţiuni moderne precum: internet banking, carduri, mobile banking, ce este în curs de devenire, şi completând în acelaşi timp cu module pentru creditare noi pentru persoane juridice, trade finance şi multe altele. Rămân totuşi cu regretul că nu am reuşit să facem acest proiect în forma dorită, mai precis să avem unul nou, de la început. Întotdeauna când se întâmplă să cârpeşti o haină, ea nu este la fel ca una nouă.
Alt proiect de care nu sunt mulţumit în totalitate ar putea fi unul din cadrul comunităţii bancare. La Asociaţia Română a Băncilor s-au făcut lucruri frumoase. Însă ceea ce îmi doream să se întâmple, pe lângă faptul că ARB este o voce ascultată, respectată, puternică, consta în ideea de a dezvolta activitatea de-o manieră mai vizibilă. Foarte multă lume nu realizează ce se întâmplă în laboratorul cu pricina. Mai precis, nu am reuşit să ne vindem mai bine marfa. Oamenii nu ştiu câte eforturi se fac pentru a putea exprima un punct de vedere al Asociaţiei Române a Băncilor. Adesea ne-am lovit de coagulări de opinie care nu au fost întotdeauna convergente. Dacă eu aş fi fost mai transparent în comunicarea cu publicul, poate ar fi fost mai bine. Deşi aici simt că puteam manageria mai bine situaţia, din punct de vedere al rezultatelor, acestea au fost multe şi favorabile.
Iar cel de-al treilea proiect, cu consecinţe nu foarte mulţumitoare în ceea ce mă priveşte, a fost faptul că, în perioada de opt ani de când lucrez la CEC, mi-a fost complicat să am din partea reprezentanţilor, a acţionarului o persoană cu care să pot dialoga, la un nivel corespunzător, independent de schimbările care au avut loc la vârful Ministerului. E dificil când există în opt ani de activitate treisprezece persoane diferite cu care dezbaţi, comunici, împărtăşeşti informaţii (mai ales că de fiecare dată am fost în postura de a-i explica interlocutorului toate detaliile). Astfel se creează legături fragile. Aş fi preferat să existe o continuitate şi atunci am fi avansat mai rapid. S-a pierdut foarte mult timp din pricina acestui lucru care, în definitiv, nu poate fi imputat cuiva. Am nostalgia unei continuităţi care, din păcate, nu a existat şi care nu cred că va exista nici de acum înainte. Aş putea da un exemplu pentru a întări această nemulţumire: la Alpha Bank, preşedintele grupului este şi acum aceeaşi persoană cu care am discutat din 1994 până în prezent: Yannis Kostopoulos. Dar bineînţeles aici vorbim despre mediul privat şi, probabil, în cel public lucrurile sunt mai complicate.
Ce urmează pentru dumneavoastră în continuare?
După cum deja vă spuneam, nu ştiu dacă mă vede cineva consultant, analist politic sau economic: eu nu mă văd făcând asta! Sunt un bancher asupra căruia amprenta celor 43 de ani s-a aşternut foarte puternic, nu am de gând să schimb în nici un fel şi nu mă gândesc acum să fac altceva decât asta. Că va fi la CEC Bank, cât va mai fi nevoie de serviciile mele, sau la altă bancă, dacă vor apărea oportunităţi, rămâne de văzut. În rest, ştie toată lumea că am suficiente hobby-uri încât să nu mă pot plictisi.
COMMENTS