România ere nevoie de un *Hagi* la butoanele dezvoltării economiei

România ere nevoie de un *Hagi* la butoanele dezvoltării economiei

Pornind de la tematica editorialului din ediţia trecută care căuta răspuns la întrebarea cine se mai ocupă de mersul economiei, după alegerile europarlamentare tumultuoase, voi încerca astăzi un altfel de răspuns. Iar soluţia îşi are rădăcinile în rezultatul mai mult decât notabil obţinut de naţionala mică de fotbal a României, la recentul turneu final al Campionatului European. În condiţiile în care campionatul intern bălteşte de mediocritate şi amatorism, rezultatele elevilor lui Mirel Rădoi pot fi considerate de-a dreptul excepţionale. Şi chiar dacă administratorii fotbalului românesc încearcă din răsputeri să tragă turta pe spuza lor (mă refer aici la oficialii FRF), nimeni şi nimic nu poate pune în umbră meritele lui Gheorghe Hagi. Aproape jumătate din lotul selecţionatei provine din jucători descoperiţi şi antrenaţi de regele neîncoronat al fotbalului românesc, îndoctrinaţi cu mentalitatea de învingător şi dorinţa de a demonstra că nu sunt cu nimic mai prejos decât competitorii lor din Anglia, Germania, Spania sau Franţa, cotaţi astăzi la sume ameţitoare, de zeci de milioane de euro. E adevărat, o parte din ei au primit şi educaţia vestului, jucând (nu lustruind bănci de rezerve, precum colegii mai mari, din selecţionata lui Cosmin Contra) prin alte campionate de top.

Dar să revenim la Gheorghe Hagi, pentru că el este elementul central astăzi. Acest om al cărui talent în materie de fotbal e de necontestat, a reuşit în viaţă prin mentalitatea sa de învingător, prin faptul că a luat ce era mai bun de la toţi marii antrenori cu care a lucrat. După ce a pus ghetele în cui, a dezvoltat fără alt sprijin o academie unde a creat caractere şi fotbalişti, luând totul de la zero. Unii spun că şi-a pariat toată averea pe asta: eu cred că a făcut mai mult de atât. A investit temeinic, pe termen lung, şi a reuşit. Nu s-a limitat să descopere talente şi le dezvolte doar latura fotbalistică ci s-a ocupat şi de pregătirea lor şcolară şi de pregătirea lor psihologică. A creat un mic imperiu, dacă putem să îi spunem aşa, cu echipe talentate pe toate grupele de vârstă, capabile să dea, an de an, titulari pentru echipa mare şi măcar 2-3 jucători pentru *export*. În campionat are deja trei trofee (nu mai vorbim de cele de juniori, unde câştigă cam tot ce joacă) iar acum copiii lui sunt urmăriţi de toţi marii impresari, pentru a fi luaţi la echipe de top din Europa.

De un astfel de administrator are nevoie şi România. De un astfel de om, cu viziune, cu răbdare, care nu se gândeşte la câştigul pe termen scurt ci la o dezvoltare sustenabilă, pe termen lung. România, din multe puncte de vedere, a fost până acum ca FCSB: a gândit pe termen scurt şi s-a cam ales cu praful de pe tobă! Nu tu proiect de ţară, nu tu strategie pe termen lung. Totul pe cel mult patru ani, cât ţine un ciclu electoral. Pentru a pune în practică un proiect de ţară viabil, cu rezultate bune pe termen lung, sustenabil, e nevoie de oameni la putere a căror gândire să iasă din tiparul celor patru ani! E nevoie de oameni cu viziune de ansamblu, care gândesc pentru binele tuturor, nu doar pentru binele lor şi al cohortei din jur, care le cântă în strună. Aşadar e nevoie de oameni ca Gheorghe Hagi! Dar dacă v-aş întreba azi cine poate fi acel Gheorghe Hagi al economiei româneşti mi-aţi putea oferi un răspuns, un exemplu? Oricât mi-am scotocit prin minte, luând la rând clasele politice din ultimele trei decenii, îmi e aproape imposibil să merg pe mâna cuiva. Poate, eventual, pe mâna lui Mugur Isărescu: dar o să mi se spună, încă odată, că sunt virusat de BNR. Aşa o fi: dar oferiţi-mi Dvs. un exemplu mai bun!

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0
Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats