„Evaluările prezente nu semnalează existența unor riscuri de natură severă asupra stabilității financiare din România„ consideră prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu. Acesta a detaliat fiecare element referitor la stabilitatea financiară a României, în cadrul unei conferințe de presă.
Riscul privind tensionarea echilibrelor macroeconomice este principalul element generator de risc sistemic la adresa stabilității financiare. Deficitul bugetar pentru primele zece luni ale anului 2019 a fost 2,8 la sută din PIB, mai mare cu 0,6 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului precedent. Deficitul bugetar cash este estimat la 4,43 la sută din PIB pentru finalul anului 2019. Aceste evoluții constituie o abatere semnificativă de la traiectoria necesară pentru a atinge obiectivul structural pe termen mediu, de 1 la sută din PIB, cât și de la limita de 3 la sută din PIB pentru deficitul bugetar, stabilite prin Legea responsabilității fiscal-bugetare și prin Pactul de stabilitate și creștere al Uniunii Europene. Cheltuielile cu asistența socială sunt estimate că vor ajunge la 14,3 la sută din PIB la finalul anului 2022, comparativ cu 10,7 la sută din PIB pentru anul curent, urmând să reprezinte 65 la sută din totalul cheltuielilor bugetare.
Adâncirea dezechilibrului extern continuă să reprezinte o preocupare deosebit de importantă: deficitul de cont curent, exprimat ca pondere în PIB, a crescut cu 1,1 puncte procentuale (de la 3,9 la sută la 5 la sută în perioada T3/2018 – T3/2019) în principal pe seama accentuării soldului negativ al balanței comerciale. O sursă importantă a dezechilibrului este reprezentată de comerțul cu produse agroalimentare, al cărui deficit comercial s-a majorat accelerat în ultimii ani. Conform prognozelor Comisiei Europene, deteriorarea deficitului de cont curent se va menține în lipsa unor măsuri ferme de ajustare și în intervalul următor (5,3 la sută în anul 2020). Prognozele indică faptul că România va avea cel mai ridicat deficit de cont curent (5,1 la sută din PIB, conform Comisiei Europene), respectiv deficit bugetar (-4,43 la sută din PIB) din regiune pentru anul 2019. Contrar evoluțiilor din România, celelalte țări din regiune au înregistrat o perioadă de consolidare fiscală în ultimii 3 ani, Bulgaria și Cehia având surplus bugetar.
În primele trei trimestre al anului 2019, rata de creștere economică din România a fost de 4 la sută comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior. Pe ansamblul anului 2020 se anticipează o ușoară decelerare (la 3,6 la sută), în linie cu evoluțiile de pe plan internațional. Principala contribuție la sporul PIB a avut-o consumul final total (+4,3 p.p.), urmat de formarea brută de capital fix (+3,8 p.p.), în timp ce exportul net (-1,7 p.p.) și variația stocurilor (-2,4 p.p.) au avut un aport negativ. Deși ritmul de creștere s-a menținut peste nivelul mediu din zona euro, nevoia internă de consolidare fiscală, precum și temperarea activității economice la nivel european vor constitui provocări pentru continuarea sustenabilă a procesului de convergență nominală și reală a României.
Rata șomajului se menține la un nivel scăzut, relativ constant în trimestrul trei al anului 2019 față de anul anterior, respectiv 3,9 la sută. Rata de ocupare a forței de muncă în România a avut o evoluție pozitivă în trimestrul doi al anului 2019, situându-se la valoarea de 66,4 la sută, comparativ cu 65,5 la sută în perioada corespunzătoare a anului anterior.
Piața muncii se confruntă în continuare cu o serie de constrângeri de natură structurală, provenind din factori precum:
– disponibilitatea cantitativă redusă a forței de muncă,
– decalajul între pregătirea ofertei de personal și cererea angajatorilor,
– rata mare de inactivitate în rândul populației tinere,
– disparități la nivel regional.
Productivitatea muncii a rămas pe o traiectorie ascendentă (+4,4 la sută în T2 2019, comparativ cu anul precedent), dar la un nivel inferior dinamicii veniturilor salariale. Deși comparativ cu anul 2010, România a avut în semestrul I 2019 una dintre cele mai mari creșteri ale productivității la nivel european, ritmul mai accelerat de creștere a costurilor cu salariile se poate reflecta negativ asupra competitivității firmelor la nivel intern și extern. Implementarea unei politici fiscale echilibrate, atât pe partea de venituri, cât și pe cea de cheltuieli, poate conduce la diminuarea vulnerabilităților macroeconomice și susține o creștere a veniturilor corelată cu productivitatea muncii.
Al doilea risc sistemic este de natură externă, respectiv reducerea încrederii investitorilor în economiile emergente. Acest risc apare menționat, sub diverse forme, și în Rapoartele asupra stabilității financiare elaborate de FMI, BCE și, respectiv, alte bănci centrale din regiune. Incertitudinile cu privire la evoluțiile economice viitoare au determinat principalele bănci centrale să continue politica monetară acomodativă. Condițiile financiare internaționale deosebit de favorabile au creat premisele acumulării de vulnerabilități, în special pe segmentul companiilor nefinanciare.
Ritmul de creștere economică la nivel global a cunoscut noi decelerări, în contextul reducerii producției industriale și a încrederii investitorilor. Determinanții acestei evoluții vizează incertitudinile legate de comerțul internațional, cererea în scădere din partea Chinei și tensiunile geopolitice. În zona euro, decelerarea activității economice s-a produs pe fondul diminuării exporturilor și investițiilor, reflectând încetiniri mai ample decât cele anticipate în Germania și Italia. Având în vedere că aceste două țări reprezintă principalii parteneri comerciali ai României rezultă eventuale evoluții nefavorabile pot avea efecte negative și asupra activității economice interne.
Riscul privind cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar s-a manifestat în continuare, însă s-a remarcat o ușoară atenuare. OUG nr. 114/2018: Consultările derulate la nivelul CNSM au creat premisele schimbării prevederilor OUG nr. 114/2018 prin intermediul OUG nr. 19/2019, efectele inițiale pronunțat negative fiind estompate. Parlamentul a amendat cadrul normativ privind darea în plată în cursul anului 2019. Anumite prevederi ale noii legi au vizat definirea impreviziunii, dar Curtea Constituțională le-a declarat neconstituționale în luna noiembrie 2019, menținând caracterul mai restrictiv al apelului la această procedură, ceea ce este de natură să limiteze hazardul moral indus de modificarea legislativă efectuată. O serie de alte inițiative legislative au fost supuse dezbaterilor parlamentare în anul 2019, dar includ anumite prevederi care au fost declarate neconstituționale în trecut în cadrul unor proiecte similare.
Finanțarea deficitului contului curent este doar parțial asigurată prin fluxuri stabile, non-generatoare de datorie externă. Structura și costul finanțării deficitului de cont curent și a deficitului bugetar reprezintă în continuare un risc sistemic moderat, cu o perspectivă de creștere în perioada următoare. Între anii 2013 – 2017, deficitul de cont curent era integral finanțat prin fluxuri stabile, negeneratoare de datorie externă. La finalul lunii septembrie 2019, gradul de acoperire a deficitului prin asemenea elemente s-a redus la 81 la sută, pe fondul încetinirii atragerii de fonduri structurale și de investiții europene.
Randamentul titlurilor emise de statul român cu maturitate de 5 ani a fost în medie, în luna noiembrie 2019, de 4 la sută, față de Ungaria unde randamentul a fost de 1 la sută, respectiv Polonia, cu o valoare de 1,7 la sută. Necesarul de finanțare a statului este estimat că se va majora cu 28 la sută la finalul anului 2019 comparativ cu anul precedent (pe fondul creșterii cheltuielilor cu personalul și a celor cu asistența socială, precum și a colectării veniturilor bugetare sub așteptări), ajungând la cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani.
Riscul privind nerambursarea creditelor contractate de către sectorul neguvernamental s-a menținut la un nivel scăzut. Calitatea portofoliului de credite acordate populației s-a îmbunătățit: rata de neperformanță aferentă acestui sector a coborât la 4,3 la sută în luna septembrie 2019, cu 0,6 puncte procentuale sub nivelul din aceeași perioadă a anului anterior. Reducerea s-a datorat atât împrumuturilor ipotecare (-0,5 puncte procentuale), cât și celor de consum (-0,6 puncte procentuale). Pe anumite segmente, însă, se remarcă o accentuare a riscului de credit, la împrumuturile în lei observându-se o majorare a expunerilor neperformante la nivel agregat (+7 la sută).
Calitatea portofoliului de credite bancare acordate firmelor se situează, pentru prima dată, sub pragul de alertă al ABE. În ansamblu, sănătatea financiară a companiilor cu credite s-a menținut peste cea consemnată la nivelul tuturor firmelor din economie. Rata creditelor neperformante în acest sector s-a redus cu 1,9 puncte procentuale, până la 7,6 la sută în luna septembrie 2019, intrând pentru prima dată în categoria intermediară de risc a Autorității Bancare Europene (ABE). Analiza în funcție de domeniile în care activează companiile relevă o scădere generalizată a indicatorului de neperformanță • După mărimea companiilor, se remarcă o îmbunătățire pe toate segmentele a calității portofoliului de credite aflate în bilanțul băncilor.
Creșterea expunerilor neperformante aferente creditelor în lei acordate populației este un semnal de avertizare timpurie care necesită o monitorizare atentă. Pe segmentul împrumuturilor ipotecare, rata anuală de nerambursare a consemnat o scădere marginală, însă se estimează o creștere cu 0,44 p.p. în următorul an. Proiecțiile pentru sectorul companiilor nefinanciare indică o majorare până la 4,5 la sută a probabilității de nerambursare în septembrie 2020, comparativ cu 2,9 la sută la momentul actual.
COMMENTS