Tot răul economic spre bine?

Tot răul economic spre bine?

Vremurile în care indicatorii economici anunţau record după record, la nivel mondial, au apus.O ştim şi o resimţim cu toţii. Stagnarea, evitarea unor posibile noi alte crize şi creşterile temperate sunt cele care guvernează acum economiile lumii.

OECD

Redresarea economică globală va stagna anul acesta, la 3%, nivel similar cu cel atins în 2015. Afirmaţia aparţine lui Angel Gurria, secretar general al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), şi a fost făcută într-un interviu acordat Bloomberg Television. Oficialul apreciează că această viziune sumbră vine pe fondul declinului comerţului mondial. Creşterea va fi de numai 3% în comerţ, în condiţiile în care OECD s-ar fi aşteptat la 7%. Angel Gurria este însă, ceva mai optimist pentru 2017, când vede o îmbunătăţire uşoară a economiei globale.

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică apreciează că guvernele din întreaga lume ar trebui să ia în cinsiderare să se unească şi să cheltuie mai mulţi bani pe lucrări publice. OECD schimbă astfel tonul de la unul superoptimist în ultimii cinci ani, la unul mai frământat.

Fondul Monetar Internaţional apreciează la rându-i că austeritatea ar putea face mai mult rău decât bine. Trei economişti ai FMI au arătat, recent, într-un raport, că unele politici liberale, în special libera mişcare a capitalului şi austeritatea, au crescut inegalitatea fără a duce la rezultatele aşteptate.

Pe baza acestor date şi declaraţii, publicaţia theguardian.com s-a întrebat recent „De ce ar fi nevoie ca economia globală să o ducă rău înainte de a duce-o bine?”. Jurnaliştii străini cred că temerile sunt îndreptate în mai multe direcţii. Ped de o parte, că băncilor centrale li se cere să facă mult cu dobânzi de referinţă mici şi relaxare cantitativă. Apoi, sunt temeri legate de unele cifre de risc cum ar fi o prăbuşire a Chinei, o criză financiară pe pieţele emergente sau un Brexit.

Este nevoie ca ceva anume să fie făcut pentru a rupe cercul productivităţii scăzute, al creşterilor salariale modeste şi al investiţiilor restrânse. Jurnaliştii americani spun că ceea ce OECD îşi doreşte este un fel de înlocuire a unui scaun cu un singur picior, simbol al unei politici monetare hiperactive, cu un scaun cu trei picioare, în care băncile centrale ar obţine ceva suport prin politică fiscală şi printr-o reformă structurală. O altă analiză OECD arată că impactul în primul an al unei creşteri a PIB-ului de 0.5% în investiţiile publice la nivelul tuturor economiilor bogate membre ale Organizaţiei ar stimula creşterea economică mondială cu 0.4 puncte procentuale.

Dar aşa cum noua viziune a FMI legată de eşecul neloberalismului nu este mereu împărtăşită de oficialii care au sfătuit economiile în dificultate în direcţiile neo, aşa nu există nicio grabă vizibilă din partea membrilor OECD în a se reuni pentru un program de investitţii publice comun, mai notează theguardian.com. Secretarul general al OECD, Ángel Gurría, afirma recent: “Se gândesc la asta, dar nu fac mimic.”.

Se pare că lucrurile trebuie să se înrăutăţească pentru ca oficialii să fie nevoiţi să facă ceva.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0
Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats