Analiştii UniCredit văd o încetinire a creşterii economice la 4,4% în 2017 şi 3,5% în 2018, din cauza scăderii investiţiilor publice, a unei recolte mai slabe decât în 2016 şi a unei politici fiscale mai stricte începând din T4 2017, pentru ca guvernul să poată menţine deficitul sub nivelul de 3% din PIB. Politica fiscală rămâne cea mai mare ameninţare pentru creşterea economică şi stabilitatea macroeconomică. Un deficit al contului curent mai mare şi un ritm de creştere alert al salariilor ar putea împinge cursul de schimb EURRON la niveluri mai ridicate, însă inflaţia s-ar putea menţine în intervalul ţintit de Banca Naţională a României în 2017-2018. Ei anticipeaqză o majorare a dobânzii la facilitatea de depozit în a doua jumătate a anului 2017 şi a dobânzii de politică montară în prima jumătate a anului 2018.
Ritmul alert de creştere a economiei stimulat de consum ascunde dezechilibrele fiscale în creştere. Situaţia este similară indisciplinei fiscale din deceniul trecut care a atras după sine un program de austeritate strict. Peisajul politic ar putea suferi modificări peste vară, ca urmare a disensiunilor din cadrul Partidului Social Democrat (PSD) aflat la guvernare. Economia continuă să crească peste potenţial, dar se anticipează o încetinire graduală la 4,4% în 2017 şi 3,5% în 2018. Majorările salariale puternice vor menţine consumul privat şi comerţul cu amănuntul ca motoare ale creşterii în 2017. Cu toate acestea, comenzile pentru export ar putea creşte mai repede decât cele interne, în special pentru bunuri de folosinţă îndelungată şi de capital, pe măsură ce cererea internă continuă să încetinească. În pofida unei surprize pozitive în T1 2017, când produsul intern brut a crescut cu 5,7% faţă de perioada corespunzătoare din anul anterior, continuăm să anticipăm o încetinire a creşterii economice din cauza lipsei lucrărilor de infrastructură, a investiţiilor productive reduse, a agriculturii şi a impulsului fiscal negativ. În anii 2017 şi 2018, piaţa imobiliară va fi motorul investiţiilor fixe, cererea pentru toate tipurile de clădiri fiind în creştere. Între timp, investiţiile publice şi co-finanţarea pentru fondurile UE ar putea atinge cel mai redus nivel de la criza financiară, cele dintâi fiind limitate de cheltuielile cu salariile şi de asistenţă socială. Mai mult, intrările de fonduri UE s-ar putea situa sub nivelul de 2% din PIB anul acesta din cauza lipsei proiectelor. Doar 11,4% din fondurile UE disponibile pentru România în cadrul perioadei de programare 2014-2020 au fost alocate, în timp ce intrările din primele cinci luni ale lui 2017 au însumat 0,1% din PIB. În aceeaşi perioadă, rambursările întârziate din cadrul perioadei de programare 2007-13 (fără impact asupra creşterii) au fost 1,1% din PIB. Condiţiile meteo nefavorabile din primele cinci luni ale anului ar putea afecta recolta de cereale de anul acesta, după o recoltă excepţională în 2016. Este probabil ca efectele negative asupra PIB să fie resimţite începând din al doilea trimestru al anului 2017. Din punct de vedere al cererii, acest fapt s-ar putea transpune într-un consum mai redus în T2-T3 2017 (din cauza unei contribuţii mai mici a autoconsumului) şi în exporturi mai mici în T4 2017 şi T1 2018. Politica fiscală rămâne cel mai mare risc la adresa creşterii şi stabilităţii macroeconomice. Veniturile bugetare exprimate ca procente din PIB sunt în scădere, deoarece reducerile ratei TVA nu sunt compensate de o îmbunătăţire a colectării. Golul de venituri va fi acoperit anul acesta din dividende mai mari de la companiile de stat, menţinând deficitul bugetar sub nivelul de 3% din PIB. Gradul dezamăgitor de colectare a taxelor a determinat guvernul să renunţe la câteva din promisiunile electorale, cum ar fi cota zero de TVA pentru vânzarea de locuinţe şi pentru publicitate. Salariile din sectorul public vor fi majorate doar în ianuarie 2018 (cu 25%, în loc să fie dublate), iar profesorii şi doctorii vor beneficia de o nouă majorare în martie 2018. Cu toate acestea, deficitul bugetar ar putea depăşi 3% din PIB în 2018. Rectificarea bugetară din luna august ar putea înăspri şi mai mult politica fiscală. În plus, trecerea la un impozit pe venitul global al gospodăriilor ar putea să nu fie realizată în 2018 din cauza scăderii veniturilor aşteptată iniţial (mai mult de 3% din PIB în prima jumătate a anului 2018). Angajamentele care implică cheltuieli mai mari ar putea genera majorări de taxe pentru a evita întoarcerea la procedura de deficit excesiv (PDE) în 2018 sau 2019. Astfel, cota unică de impozitare ar putea fi înlocuită cu una progresivă care să includă niveluri mai mari de taxe. Nici companiile nu sunt ferite de o eventuală majorare a taxelor. Incertitudinea fiscală ar putea afecta consumul şi investiţiile productive din sectorul privat. Deficitul contului curent se va apropia de nivelul de 3% din PIB în 2017 din cauza unui deficit comercial în creştere şi a profiturilor realizate de companiile multinaţionale. Deficitul contului curent din anul 2018 ar putea fi şi mai mare1 , iar finanţarea acestuia va fi problematică. Profiturile reinvestite ale multinaţionalelor s-ar putea reduce dacă mediul fiscal devine incert (aşa cum s-a întâmplat în Polonia în 2016). Mai mult, investiţiile străine directe (ISD), care în trecut erau atrase de costurile mici de producţie, ar putea scădea. Deja majorarea rapidă a salariului minim pe economie a determinat o parte din producătorii cu valoare adăugată mică, în special din industria uşoară, să se relocheze în ţările învecinate. Astfel, fluxurile de capital stabil către România s-ar putea reduce semnificativ, la mai puţin de 0,5% din PIB în 2017-18. Dezechilibrele externe în creştere şi aprecierea în termeni reali a leului (măsurată pe baza cursului de schimb efectiv ajustat cu costul unitar al forţei de muncă) ar putea determina deprecierea leului. Deşi conform estimărilor UniCredit valoarea de echilibru a cursului de schimb EURRON este în preajma nivelului de 5,00, o depreciere accelerată este puţin probabilă. În schimb, intervalul de variaţie a cursului de schimb ar putea urca gradual în trepte de câte 10 bani. Deși analiştii anticipează în continuare trei majorări ale dobânzii de politică monetară începând din februarie 2018, există riscul ca acestea să se întâmple mai târziu. În primul rând, BNR ar putea fi nevoită să prefere stabilitatea dobânzilor față de stabilitatea cursului de schimb pe măsură ce ponderea creditelor acordate în lei în totalul creditelor crește spre două treimi. În al doilea rând, BNR ar putea urma tendinţa băncilor din regiune de a amâna normalizarea dobânzilor. În al treilea rând, inflaţia ar putea rămâne în interiorul intervalului ţintit de 1.5-3.5%, în absenţa unor şocuri puternice asupra preţurilor alimentelor şi/sau ale combustibililor. O accelerare graduală a inflaţiei de bază ar putea fi contrabalansată de preţurile reduse ale importurilor. BNR a semnalat faptul că va restrânge coridorul de facilitate din jurul dobânzii de politică monetară, cel mai probabil în a doua jumătate a anului 2017, înainte de iniţierea ciclului de majorare a dobânzii de politică monetară. Astfel, nivelul dobânzii la facilitatea de depozit ar putea atinge 0,75%, fără a afecta semnificativ condiţiile de lichiditate de pe piaţa interbancară. Expirările în iunie și iulie a două titluri de stat cu un volum cumulat de peste 17 miliarde de lei vor majora excesul de lichiditate din piața interbancară. Situația politică ar putea rămâne în prim-plan vara aceasta, evenimentele recente indicând posibile modificări în conducerea partidului de guvernământ și în componența guvernului. Dat fiind spaţiul redus pentru măsuri populiste, guvernului îi va fi greu să menţină deficitul bugetar sub 3% din PIB. În cazul în care va reuşi acest lucru, atenuarea tensiunilor politice ar putea fi benefică pentru activele financiare româneşti începând din T3 2017. În cazul în care transferurile către autorităţile locale vor creşte, atât cursul de schimb EURRON, cât şi randamentele titlurilor de stat româneşti ar putea creşte.
COMMENTS