Colportorii teoriei conspiraţiei monetare

Colportorii teoriei conspiraţiei monetare

După cum am arătat și în articole anterioare, trăim o perioadă în care băncile centrale din întreaga lume se află sub asaltul și presiunea politicienilor și guvernelor. Politicile fiscale expansioniste eșuează și atunci trebuie găsiți și înfierați în fața electoratelor țapi ispășitori pentru stagnarea sau, după caz, declinul economiei. Mai mult, politicienii se uită cu jind și invidie la arsenalul de instrumente monetare neconvenționale al băncilor centrale, cum ar fi relaxarea cantitativă, și pun presiune pe ele tocmai pentru că acestea refuză să recurgă în mod iresponsabil la „arme nucleare”.

Și totuși populismul politicienilor poate da măcar iluzia legitimității (nu și pe cea a competenței): până la urmă, cel puțin în regimurile democratice, guvernele sunt generate de parlamente alese de cetățeni.

Mai rău e cu colportorii politicienilor, adică cu propagandiștii lor aparent neînregimentați, dar extrem de harnici și de vocali în a performa rolul de goarne ale partidelor, fie ca „idioți utili”, fie chiar cu interese specifice de business.

Observăm ceva de genul ăsta în ceea ce se vrea o campanie publică recentă purtată împotriva Băncii Naționale a României. Nu e vorba de tipul de critici nefondate care apar aproape ciclic în raport cu politicile BNR, legate de eventuale decizii sau chiar direcții strategice presupus eronate, critici ai căror autori manifestă măcar o brumă de cultură economică. Nu e vorba nici măcar de deja mult prea binecunoscutele glumițe vagi și lipsite de bază despre „Clubul de la Roma”, „Bilderberg” și „Marea Finanță Internațională”.

Nu, e vorba de ceva mult mai primitiv și, totodată, mai nedrept: cea mai pură teorie a conspirației, fără vreo dovadă, fără vreun argument.

Pasămite, se sugerează, Banca Națională ar acționa în mod deliberat în contra mandatului său de menținere a stabilităţii preţurilor. Mai mult, BNR ar fi interesată în devalorizarea monedei naționale față de principalele valute de referință, euro și dolarul, când politica băncii centrale, după cum s-a demonstrat de atâtea ori și după cum pot depune mărturie chiar actori direcți ai pieței, este de de a asigura reglajul fin al pieței valutare, de a implementa așa-numita „flotare controlată” a leului.

Şi de ce ar dori BNR să se devalorizeze leul? Cumva pentru a servi niște interese macroeconomice obscure ale unor entități misterioase? Nu, nici vorbă. Ar însemna să avem așteptări mult prea mari cu privire la imaginația acestor „teoreticieni” ai conspirației. Nu, fabulația este mult mai searbădă. Se susține nici mai mult, nici mai puțin decât că conducerea, managementul și experții BNR, ba chiar laolaltă cu familiile lor, vor să se îmbogățească ei personal din deprecierea leului!

Şi cum s-ar întâmpla asta? Cumva prin inside trading pe bază de informații privilegiate? Imaginația colportorilor ne dezamăgește din nou. Ei bine, nu. Vezi Doamne, deprecierea monedei naționale ar avea ca rezultat majorarea profitului financiar al Băncii Naționale. Mai mult, o cincime din acest profit ar ajunge la cei ce lucrează în BNR și la apropiații lor, sub formă de „bonus”.   

Ca să recapitulăm: acuzația e că BNR devalorizează intenționat leul pentru a face profit din care să se îmbogățească oamenii din BNR. WOW!

Când ai de a face cu asemenea enormități, nici nu știi de unde să începi. Așa că începi cu întrebarea cea mai firească: ce probe au autorii pentru a face asemenea afimații? În mod limpede, nici una, altfel probabil și-ar le-ar fi imprimat și pe tricouri. Cum își permit să le facă e altă discuție, la care vom reveni.

Până atunci, să ne ocupăm de abecedar. Scopul politicilor, deciziilor și operațiunilor de piață ale băncii centrale NU este profitul instituției. Banca Națională nu are ca obiectiv și mandat să facă profit. BNR are ca obiective stabilitatea prețurilor (care include păstrarea în echilibru dinamic a cursului de schimb, fără sugrumarea pieței) și, în sens mai larg, stabilitatea financiară a țării, în primul rând a sistemului bancar.

Se poate întâmpla, și chiar se întâmplă adesea, ca din operațiunile BNR efectuate pentru implementarea mandatului descris  mai sus să rezulte profit, fără ca banca centrală să îl țintească în vreun fel. În acest caz, e bine să ne aducem aminte că, potrivit legislației în vigoare, nu mai puțin de 80% din acest profit merge direct la bugetul de stat. Și s-a întâmplat nu o dată ca aceste dividende distribuite de banca centrală Trezoreriei să țină deficitul bugetar în limite acceptabile și acceptate. Nivelul acestui profit, pe care, încă o dată, BNR nu-l urmărește câtuși de puțin, nu are nimic de a face cu bonusurile și în general cu orice fel de drepturi financiare de care beneficiază cei care muncesc la Banca Națională.

Teoria conspirației relatată mai sus ar fi rizibilă și nici nu ar merita băgată în seamnă dacă nu ar aduce atingere cu totul nedrept și nemeritat reputației unor specialiști de cea mai înaltă clasă.

Din păcate, societatea românească nu are încă suficienți anticorpi educaționali pentru a respinge în mod spontan și natural asemenea elucubrații și de aceea ele trebuie demontate.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0
Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats