Iată un scurt istoric:
Regele Mihai oferă cetățenilor unei Românii ocupate de ruși – legea 656, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 23 decembrie 1944 – o parte din aurul Băncii Naționale, când emite medalia jubilară “Ardealul Nostru”.
Scopul este, desigur, de a-i pune la adăpost de răul ce avea să vină. Moneda seamănă frapant cu piesa de 20 de franci francezi numită popular “cocoșel”.
În 1947 apare însă primul decret care stabilește că românii să cedeze aurul “sub orice formă” statului comunist român. Nici măcar medaliile jubiliare emise pe baza decretului – lege 656/1944 nu scapă de confiscări .
Apoi sunt semnate două decrete prin intermediul cărora se stabilește exact ce cantitate de aur pot deține românii.
Primul stabilește că se pot achiziționa bijuterii, dar nu în cantități mari, și doar anumite monede de aur. Pe baza acestor decrete începe marele jaf al comuniștilor, mai ales începând cu anul 1960, când intră în vigoare ultimul document, mult mai restrictiv decât primul.
Acest act se referă doar la o categorie de monede care pot fi deținute, ducații austrieci găuriți, cei ce compun salbele țigănești.
Celebrii “cocoșei”, dar și restul monedelor din aur, și chiar bijuteriile, devin astfel interzise la deținere. Decretul îi stimulează pe”binevoitori” să-și toarne colegii, vecinii și prietenii. Urmează perchezițiile, întocmirea proceselor verbale constatatoare de către milițieni, confiscarea aurului. Iar cei care-s prinși cu monede interzise riscă și mai mult, un proces penal. Adică se trezesc și cu banii luați și cu cazierul pătat.
Asta cu precizarea că cele mai valoaroase piese prohibite din epocă nu sunt moneda de 20 de franci cu cocoşul galic și medalia „Ardealul Nostru”, ci „Galbenul Mare”, bătut de regele Carol al II – lea pentru a omagia zece ani de domnie. Monedele jubiliare au patru variante, două datând din 1939 (“Lupa Capitolina”, “Țăranul cosaș”) și două din 1940 (“Împăratul Traian”, “Țăranca Modura”).
COMMENTS