Cercetarea românească – foarte departe de obiectivul Europa 2020

România a rămas pe penultimul loc între țările membre ale Uniunii Europene din perspectiva cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în anul 2016, cu un procentaj de doar 0,48%, în uşoară scădere faţă de anul precedent şi semnificativ sub valorile consemnate imediat după accederea în UE (valoarea maximă, de 0,57% a fost consemnată în 2008).

Faţă de situaţia din 2014, lucrurile au stat cu mult mai bine în sectorul privat (0,27% din PIB faţă de doar 0,16%) dar s-au deteriorat în sectorul public ( de la 0,22% din PIB la 0,21% din PIB). Per total am avansat, dar a devenit tot mai cla că cercetarea românească bate pasul pe loc.

Practic, sectorul de cercetare-dezvoltare nu poate să ţină pasul cu creşterea PIB, ceea ce ne conduce inevitabil spre starea de piaţă de desfacere pentru produsele altora sau forţă de muncă ceva mai ieftină pentru transpunerea în fapt a produselor gândite şi cu valoare adăugată mare încasată de alţii

Dacă se face raportarea nivelului alocărilor pentru cercetare ca pondere în PIB al României la media UE 28, se poate observa o înrăutățire constantă a situației, de la circa 31% în anul 2008 până la doar 24% în 2014. Adică mult sub raportul dintre PIB-ul nostru şi cel mediu la nivel european, ceea ce ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Chiar şi la modul propriu, susţinut material şi prin politici corespunzătoare de stat.

Evoluția cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB în România, 2007 – 2016 (%)

 

Anul                                        2007    2008    2009    2010    2011    2012    2013    2014            2015    2016

 

Ponderea în PIB- România     0,52     0,57     0,46     0,45     0,49     0,48     0,39     0,38            0,49     0,48

Ponderea în PIB – UE 28        1,78     1,85     1,84     1,93     1,97     2,01     2,03     2,03            2,03     n.a.

Sursa: Eurostat

Mai mult, în loc să mizăm pe o sursă de accelerare a dezvoltării locale, avem de-a face cu o involuție ce ne plasează cu totul în afara obiectivelor fixate prin strategia Europa 2020. Nici vorbă să creștem, odată cu Europa spre obiectivul de 3% din PIB sau măcar să ne menţinem în plasa unor ţări precum Cehia (1,95% din PIB), Ungaria (1,38% din PIB), Polonia (1,00% din PIB) sau Bulgaria (0,96% din PIB) – date valabile pentru anul 2015.

Este o eroare majoră de strategie economică, de natură să ne compromită șansele de a avansa spre o producție cu caracter inovativ pronunțat și valoare adăugată mai mare. Rămâne să ne mai şi mirăm de ce nu reuşim să facem faţă cu succes concurenţei unor produse venite din ţările fostului bloc estic, care ne concurează pe pieţele occidentale şi ne produc un deficit tot mai mare în balanţa externă.

De reţinut, Cehia a prins deja din urmă media UE, după un sprint susținut în perioada de criză iar Bulgaria, plecată de la un nivel similar cu al nostru la intarea în UE, a făcut un efort major, ne-a depășit și ne-a lăsat mult în urmă. Coincidență sau nu, statul care a înregistrat cea mai mare creștere a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în primii zece ani după aderarea la UE, Slovacia, este și primul care a intrat în Zona Euro, în anul 2009.

Pentru referință, ar fi utilă și prezentarea topului european în materie (anul 2015), dominat de țările nordice, prin raportare la câteva țări din sudul continentului. Alăturarea ne dă măsura soluțiilor găsite pentru dezvoltare pe mai departe și a capacității de a genera o creștere sustenabilă a nivelului de trai. Practic, se face astfel demonstrația că problemele de competitivitate încep la originea proceselor de producție.

 

  1. Suedia                       3,26%                                 1.Italia                         1,33%
  2. Austria                       3,07%                              2.Portugalia                1,28%

3.Danemarca               3,03%                                      3.Spania                      1,22%

4.Finlanda                   2,90%                                      4.Grecia                      0,96%

5.Germania                 2,87%                                      5.Cipru                        0,46%

În anul 2016, au fost cheltuite pentru activitatea de cercetare-dezvoltare din România doar 3,68 miliarde lei. Mai mult, dintre acestea, 92% au fost cheltuieli curente și numai 8% cheltuieli de capital (ponderile erau de 82% și 18% în anul 2012).Privind în structură, sumele cheltuite pentru echipamente și aparatură s-au situat la 60,7% din totalul cheltuielilor de capital (77,5% în urmă cu patru ani).

Cât privește structura sumelor alocate pentru cercetare-dezvoltare la nivel național, 47% au provenit din fonduri publice, 40% de la întreprinderi și 10% au venit din străinătate. De remarcat că mai puțin de 1% din banii alocați per total au provenit din cercetarea desfășurată în sectorul de învățământ superior, ceea ce reflectă slaba legătură între formarea din facultăți și procesele de producție.

Sursele de finanțare a sectorului de cercetare-dezvoltare

 

Sume (mil.lei)

 

Întreprinderi                                       1.748,6

Fonduri publice                                  1.454,8

Unități de învățămînt superior           36,4

Privat non-profit                                 1,3

Străinătate                                          362,0

Total                                                   3.675,1

Una peste alta, datele anunţate oficial se constituie într-un semnal serios de alarmă. Ar trebui să alocăm ( de unde, la încasările actuale ?) mult mai mult pentru dezvoltarea sectorului de cercetare-dezvoltare şi să ne apropiem cât de cât de cerinţa stabilită prin strategia Europa 2020, respectiv 3% din PIB. Deja, atingerea lui în următorii trei ani a devenit, practic, imposibilă și va greva asupra ritmului de dezvoltare economică și a perspectivelor de reducere a decalajelor de țară pe termen mediu și lung.

 

COMMENTS

Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats