Factorul decisiv pentru evoluția economiei – industria prelucrătoare

Factorul decisiv pentru evoluția economiei – industria prelucrătoare

O analiză făcută de Eurostat a plasat România în topul european al evoluțiilor industriei prelucrătoare față de referința constituită de anul 2010 și pe primul loc dacă se ia în considerare perioada crizei economice 2008 – 2014, intervalul de timp necesar pentru a reveni la același PIB de dinaintea declanșării recesiunii economice. Anul 2010 a fost ales din motive de procedură statistică dar a fost și anul în care s-a resimțit cel mai mult criza.

Cele mai bune rezultate din perioada 2010 – 2014 au fost obținute de Estonia, Slovacia și România, singurele care au cumulat un nivel de creștere al industriei prelucrătoare de peste 30%. Mult în urma lor dar peste pragul de 20% figurează balticele Lituania și Letonia, în timp ce primul stat occidental în acest clasament este Irlanda, care devansează de puțin Polonia.

De remarcat și faptul că media de creștere a industriei prelucrătoare la nivelul UE28 a fost mai mică de patru procente iar în Zona Euro de-abia a trecut de 3% (vezi tabelul).

Evoluția industriei prelucrătoare în câteva state UE pe perioada 2010 – 2014

1 Estonia 34,81%
2 Slovacia 33,33%
3 România 30,86%
4 Lituania 22,50%
5 Letonia 21,60%
6 Irlanda 17,65%
7 Polonia 17,25%
8 Ungaria 15,46%
9 Cehia 14,82%
10 Danemarca 12,93%

 

UE 28 3,86%
EA 19 3,02%

Sursa: Eurostat

Dacă se prelucrează datele furnizate și pentru punctul de plecare din 2008, anul de maxim local pentru marea majoritate a industriilor prelucrătoare din Europa, se obține un clasament în care țara noastră apare pe primul loc, devansând chiar și Polonia, campioana indiscutabilă a evitării efectelor crizei, singura care a reușit performanța de a nu înregistra scăderea PIB în anul 2009.

În afară de cele mai bune performanțe, am selectat și situațiile din alte câteva țări pe care le-am apreciat drept utile pentru poziținoarea noastră în context european. Se remarcă faptul că, dintre marile puteri economice contnentale, doar Germania s-a menținut în teritoriul pozitiv, în timp ce țări precum Italia sau Spania au intrat într-un proces pronunțat de dezindustrializare.

Redistribuirea capacităților de producție către estul Uniunii Europene apare ca un proces evident dar experiența germană arată că nu este și cea mai fericită alegere pentru economiile care au costuri mai mari cu forța de muncă.

Evoluția industriei prelucrătoare în state ale UE în perioada 2008 – 2014

1 România 28,61%
2 Polonia 27,47%
3 Estonia 23,47%
4 Irlanda 21,96%
5 Slovacia 18,97%
6 Letonia 13,72%
7 Lituania 11,54%
8 Cehia 7,45%
9 Ungaria 5,42%
10 Germania 2,08%
11 Marea Britanie -2,88%
12 Franța -12,28%
13 Italia -20,77%
14 Spania -23,07%
15 Belgia 5,92%
16 Austria 1,73%
17 Grecia -25,57%
18 Cipru -39,89%

 

UE 28 -5,38%
EA 19 -7,09%

Sursa: Eurostat

Poziționarea primelor cinci economii ale UE arată destul de clar de altfel, că producția industrială a făcut diferența într-o situație mai dificilă. Asta deși, în cazul lor, alte sectoare economice au venit cu o valoare adăugată mai mare, au o pondere mai mare în PIB ș.a.m.d.

În context, trebuie remarcată insistența Germaniei în a menține o puternică bază manufacturieră, ceea ce a dat soliditate, locuri de muncă și avantaje sociale pe termen lung. Asta în pofida posibilităților de delocalizare care să maximizeze profitabilitatea capitalului german, prin costurile mai reduse cu forța de muncă din alte țări.

De reţinut pentru că se regăseşte într-o ţară mai mică ( întâmplător, cu o pondere relativ redusă a veniturilor bugetare în PIB, la fel ca şi România) , avansul din industria prelucrătoare oferă un indiciu major pentru explicația revenirii spectaculoase a economiei irlandeze, afectată puternic de criza financiară conjuncturală, dar sănătoasă în fundamentele ei.

Şi în partea de est a Uniunii Europene, se pot corela destul de clar performanțele economice cu evoluția industriei prelucrătoare. Avem în aceasta un factor puternic pentru succesele pe calea creșterii nivelului de trai general ( nu doar al celor care lucrează într-o zonă ce cuprinde undeva cel mult o cincime din economie) și al accesării zonei cu monedă unică europeană ( EA 19).

Precum și explicația misterului puterii de cumpărare tot mai accentuată în favoarea noastră în raport cu vecinii de la sud de Dunăre. Aceștia, preocupați de alte sectoare mai profitabile și mai atractive în termeni mediatici ( cam pe sistemul Greciei, cu care sunt vecini), au înregistrat o scădere a industriei prelucrătoare de -11,48% în perioada 2008 – 2014, scădere ce contrastează puternic cu evoluțiile din fostul bloc estic.

S-ar părea că între cele două variante de lucru pe model balcanic, cea de dezvoltare prioritară a industriei, cu o anumită neglijare a turismului, serviciilor etc. și cea de dezvoltare prioritară a turismului, serviciilor etc., cu o anumită neglijare a industriei, prima a dat rezultate mai bune. Ironia sorții, până la urmă, orientarea (se pare, ireversibilă) hotărâtă prin anii socialismului s-a dovedit a fi câștigătoare în capitalism.

Din păcate, după anul 2014, ce a marcat revenirea economiei la nivelul din 2008, evoluţia industriei a fost destul de marcat descrescătoare ca pondere în PIB. Ceea ce a marcat o anumită deteriorare a calităţii creşterii economice şi a condus la creşterea deficitelor externe, cu corolarul unei presiuni crescute pe cursul de schimb şi afectarea stabilităţii macroeconomice.

Anul 2014 2015 2016
Realizări industrie (mld. lei) 168.952,20 169.238,40 175.310,20
PIB (miliarde lei) 668.143,60 711.102,70 759227,6
Contribuţia industriei la PIB 25,30% 23,20% 23,10%

Apare, astfel, o observație importantă în privința României, cea care nu pare a fi conștientizat suficient importanța continuării procesului de retehnologizare și de reindustrializare și nu a știut (în termeni relativi la țările din regiune, desigur) să fructifice pe deplin oportunitățile izvorâte din această evoluție.

Inclusiv printr-o distribuire mai inteligentă (sau, dacă vreţi, optimă) a rezultatelor în favoarea mai mult a muncii direct productive, care să antreneze dezvoltarea serviciilor, și nu a beneficiilor sociale. Care nu au cum să ajute la creşterea economică necesară recuperării rapide a decalajelor faţă de Occident.

Dan Pălăngean

COMMENTS

Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats