Speranţa de viaţă sănătoasă şi nuanţele ei româneşti, în context european

Speranţa de viaţă sănătoasă şi nuanţele ei româneşti, în context european

România se plasează pe locul 18 la femei şi pe locul 19 la bărbaţi între cele 28 de state membre UE în ceea ce priveşte speranţa de viaţă sănătoasă consemnată la naştere, potrivit datelor celor mai recente date prelucrate şi comunicate de Eurostat. Cu 59 de ani, femeile sunt mai departe de media europeană (64,2 ani) decât bărbaţii (59,8 de ani la noi, 63,5 ani media UE).
Infografic Speranta de viata sanatoasa in statele UE

Foarte interesant, la capetele spectrului destul de larg al speranţei de viaţă sănătoasă, se află două ţări foarte apropiate geografic dar despărţite de istorie ca nivel de dezvoltare şi implementare a unor politici publice: Suedia (73,3 ani la femei şi 73,0 ani la bărbaţi) şi Letonia (54,9 ani la femei şi doar 52,3 ani la bărbaţi).
Precizăm că datele se referă la numărul de ani pe care o persoană se aşteaptă să îi trăiască ( potrivit, atenţie, raportărilor publice) fără ca să fie afectată de o problemă de sănătate care să îi limiteze activităţile sau de o dizabilitate. Surprinzător, în acelaşi clasament, bulgarii apar tocmai pe locul 5 la femei şi pe locul 8 la bărbaţi, înregistrând valori semnificativ peste media europeană.
În schimb, vecinii maghiari se poziţionează cel mai aproape de situaţia din România, cu doar două locuri mai sus şi 60,2 ani la femei şi imediat sub noi, pe locul 20 şi cu 59,5 ani la bărbaţi. De remarcat şi faptul că, în timp ce femeile poloneze au depăşit media UE (64,6 ani), bărbaţii au rămas la o distanţă considerabilă în urmă (61,3 ani).
Dincolo de simple statistici cu caracter de curiozitate, aceste date sunt (sau ar trebui să fie) esenţiale pentru politicile publice de sănătate, inclusiv în materie de obiceiuri de consum şi de prevenţie a unor afecţiuni mai larg răspândite.
Precum şi pentru iniţiativele legislative, deoarece probabilitatea este, de pildă, ca un român să lucreze cam ultimii cinci ani până la vârsta legală standard de pensionare cu o afecţiune sau o dizabilitate, în timp ce un suedez să mai stea sănătos şi la pensie mai mult decât cei cinci ani ceva mai dificili pentru angajaţii români.
Desigur, se poate argumenta că ( din păcate) nu toată lumea care se naşte apucă pensia şi că sunt şanse de a prinde ani buni de pensie pe sistem „suedez”. Coincidenţă semnificativă ( pentru zicerea populară că „munca dăunează grav sănătăţii”), speranţa de viaţă sănătoasă pentru persoanele care au ajuns la 65 de ani este în România de 5,6 ani la femei şi 6,2 ani la bărbaţi.
Urmează apoi, date fiind speranţele de viaţă crescute în ultimele decenii, perioade de viaţă fără o stare de sănătate rezonabilă de 12,7 ani la femei şi 8,5 ani la bărbaţi. Perioade care pun presiune nu doar pe sistemul de asigurări sociale dar, mai ales, pe sistemul de sănătate, ale cărui cheltuieli la vârsta a treia sunt considerabil mai ridicate decât cele cu pensiile (valabil, în cele mai multe cazuri şi la nivel individual).

UE RO BG HU
B F B F B F B F
Speranţa de viaţă la 65 de ani 18.2 21.6 14.7 18.3 14.2 17.9 14.6 18.7
Speranţa de viaţă sănătoasă 9.8 10.1 6.2 5.6 9.2 10.1 6.7 6.4
Diferenţa 7.4 11.5 8.5 12.7 5 7.8 7.9 12.3

Poate că ar fi util un studiu public care să vadă cum se explică diferenţele de calitate a vieţii la vârsta a treia între România şi Ungaria, pe de o parte, şi Bulgaria, pe de altă parte (situate undeva la 60% – 70% durată de viaţă fără sănătate în plus în cazul primelor două, cu ceva mai mult la noi), deşi speranţa de viaţă la 65 de ani este absolut similară pe cele două sexe în cele trei ţări ( undeva la 80% din media UE la bărbaţi şi cam 85% la femei).
Precum ar fi utilă şi adoptarea unor principii de alocare a fondurilor statului. Nu atât la modul superficial dar eficient electoral (direct către buzunarele celor ieşiţi de activitate), cât către starea lor de sănătate, către creşterea speranţei de viaţă spre media europeană şi, mai ales, a calităţii vieţii pe care o mai au de trăit.
Desigur, asta după ce se va acorda atenţia cuvenită ( inclusiv prin programe de prevenţie) salariaţilor de vârstă mijlocie sau care se apropie de vârsta de pensionare. Altminteri nemaiavând statul ce să protejeze, ba chiar să facă discret o selecţie naturală, care să îmbunătăţească de la sine indicatorii pentru cei rămaşi.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0
Histats.com © 2005-2014 Privacy Policy - Terms Of Use - Check/do opt-out - Powered By Histats