Ne aflăm într-o adevărată turbină electorală: zi după zi, în media se propagă diferite scenarii privitoare la mult prea multele runde electorale din acest an (multe, dar necesare, pentru funcționarea corectă a oricărei democrații, să ne înțelegem). Cele mai recente decizii luate la nivel de coaliție indică un mixaj/melanj cel puțin curios pentru luna iunie: „europarlamentare” la pachet cu „locale”. Mulți s-au apucat să trâmbițeze deja că nu e bine, că nu e corect. În fapt, cei ce fac mult zgomot pentru mai nimic nu au alt scop decât să dea încă odată „circ și pâine” la popor.
Personal consider ideea în sine una bună, și o să încerc să argumentez, din punct de vedere economic, pentru că asta e menirea (priceperea) mea. Nu am să deschid lista cu ceea ce mulți s-ar aștepta să spun: cu faptul că orice rând suplimentar de alegeri înseamnă cheltuieli mari care vor apăsa mai mult pe un buget și așa vlăguit. Fără îndoială, e și acesta un argument plauzibil. Dar nu e cel mai important!
Cel mai important câștig al acestei comasări e dat de faptul că vom avea o prezență cât de cât bună la vot, iar cei aleși vor avea o reprezentativitate (și, de ce nu, o credibilitate) mai mare. Să apelăm puțin la aritmetică și să ne gândim că un partid ar lua (și câștiga) 30% din voturi, cu o prezență la urne de 20%. Poate părea un scor mare, mulțumitor pentru aparatul de partid! În fapt ei au adunat doar 6% din voturile celor pe care îi reprezintă! Păstrăm același procent pentru prezența la vot și ne imaginăm că alt partid, situat mai la marginea democrației (uneori chiar dincolo de ea), ia 15% din sufragiile liber exprimate (în fapt, el e creditat de doar 3% din populația cu drept de vot). Să spunem că aceste alegeri ar fi fost cele europarlamentare. Ce am fi obținut: trimiterea în Parlamentul European a unui desant semidemocratic (dacă nu chiar antidemocratic) care să mute circul de la București la Bruxelles. Revenind la ideea de bază: cu cât procentul celor care vin la vot e mai mare, cu atât reprezentativitatea aleșilor e mai bună. Și în același timp scade procentajul voturilor „turmelor” ce pot fi manipulate cu vorbe goale, dar bine meșteșugite, de către strategi plătiți regește cu ruble sau chiar dolari.
România și așa are o imagine mult mai proastă în străinătate decâr merită. Asta pentru că nimeni nu prea se ocupă să ne promoveze valorile iar prime-time-urile de la noi și de aievea sunt ocupate de cei ce comit delicte și infracțiuni (nu, nu sunt televiziunile noastre excepția, ele doar au preluat modelele de afară). Cu cât vom exporta mai puțin circ la Bruxelles cu atât ne va fi mai bine, social și economic. „Caravana circarilor” alungă investitorii, acele „animale sperioase”, mai ales când au la piept un ecuson cu greutate, validat la urne. Tot „clovnii” pot să ne diminueze, prin discursuri și vot, finanțări importante, fără, de care, să fim onești, economia noastră nu ar fi astăzi unde este (dacă ne-am referi strict la 2023, cu siguranță am fi fost chiar în recesiune, măcar tehnică dacă nu totală). Cam aici văd miza mare a comasării și potențialele ei beneficii!
O să mă întrebați cum e posibilă o listă comună pe care să se regăsească reprezentanții actualelor partide de la guvernare, pentru europarlamentare. Dacă ne uităm la ultimii ani, vedem că o coabitare de acest tip a fost posibilă și, de ce să nu o recunoaștem, economia nu a mers rău (chit că s-au făcut multe greșeli ce trebuei rapid corectate). Ideologic, un partid de stânga, PSD, nu ar putea să vâslească în aceeași barcă și aceeași direcție cu un PNL ce ar reprezenta dreapta. Am să vă rog însă să vă uitați la ce au făcut cele două partide în ultimii 30 de ani și apoi să recitiți ce înseamnă o doctrină social-democrată și respectiv una liberală. Dacă nu prea o să regăsiți suprapuneri între prima și PSD și respectiv a doua și PNL, cred că aveți deja și răspunsul la întrebarea Dvs!
COMMENTS