România se leagănă pe marginea prăpastiei, riscând în orice moment să se prăbușească, iar indicatoarele de „atenție JUNK” se zăresc la tot pasul. Avem un Guvern care și-a asumat riscul politic și încearcă să cotească brusc: dar manevrarea în acest mod a volanului poate duce economia în recesiune. Am văzut și câteva firave încercări de legiferare a reformei dar și foarte mult declarații sforăitoare.
Partenerii de dialog încearcă fiecare să își apere propriile interese: vrem reformă, primim, dar să se înceapă din altă parte, nu de la noi!
Deocamdată se amână creșterea TVA, fără raționamente economice, doar pentru faptul că un președinte a promis în campanie că nu va face acest lucru. Ne amăgim singuri, pentru că foamea de bani a statului e atât de mare încât îndrăznesc să spun că vom avea o creștere de TVA la 1 octombrie 2025 plus încă una la 1 ianuarie 2026! Timpul nu mai are răbdare cu o România condusă „pe persoană fizică” până de curând de un premier care și-a permis să cheltuiască discreționar 65 de miliarde de lei!
Lupta cu stipendiile politice nu va fi una ușoară și cu siguranță va trena și prin Justiției. Cine va câștiga? Depinde cât de isteț au fost întocmite contractele. Și cum printre cei care urmează să fie loviți de valul reformei sunt foarte mulți din sfera juridică, estimez că va fi un război greu și de uzură. Una peste alta, Guvernul trebuie să lupte pentru a demonstra că e capabil să acopere acel deficit de 30 de miliarde. Cel puțin pe moment!
Cei mai activi miniștri pe front par a fi „noul DD”, pe care îl găsim mai mult în presă decât la minister, dar și vicepemierul venit din așa-zisul mediu de afaceri. Primul se remarcă prin măsuri care îl fac pe Spiru Haret să se învârtă în mormânt: comasarea școlilor (adică lipsirea de educație a unei pături sociale și așa văduvite), creșterea numărului de elevi din clase (de parcă nu eram și așa campionii UE), creșterea normei didactice. Pe de altă parte, domnul DD se bate cu cărămida în piept că demisionează dacă scad salariile (nu veniturile, sic) și numărul de angajați din ograda pe care o patronează ca un veritabil arendaș!
Păi, domnule ministru, numai prin ceea ce ați anunțat până acum (de la noile Planuri cadru până la mărirea normei) veți șterge 16000 de posturi didactice! De ce să vă ceară premierul să faceți disponibilizări? Poate însă că nu ar fi rău să vă mai uitați prin ogradă și să mai umblați pe la niște instituții făcute doar pentru a avea unii posturi de șefi, să mai comasați niște institute de cercetare cu universități, reducând alte poziții de directori, etc. Nu comentez pe seama burselor: spun doar că e normal ca la capitolul MERIT să se numere maxim 5 elevi dintr-o clasă, cu condiția să aibă medie minim 9.50!
Cel de al doilea personaj, deși evită să și-o asume, e cel care a avut ideea suprataxării băncilor. Nu era de ajuns impozitul pe profit, nu era de ajuns nici suprataxa bancară: mai băgăm un bir, pentru a ne mira apoi că băncile țin creditul scump. Uităm din nou că orice bir e plătit de consumatorul final.
Mediul de afaceri reprezentat de domnul vicepremier nu va avea nimic de câștigat, dimpotrivă! Atât timp cât sute de mii de IMM vor avea capital negativ, banca nu le va credita (nu poate risca banii deponenților). L-aș întreba pe domnul vicepremier, supărat nevoie mare că băncile împrumută prea mult statul, ce s-ar face bugetul dacă de mâine s-ar reduce plafonul. Vi se pare că avem atât de mulți doritori să ne dea bani care să înlocuiască vidul creat? Statul absoarbe lacom banii din piață și tot statul se plânge că băncile nu dau bani și altora. Curios, nu?
Situația deocamdată e tristă. Reforma a început greu și are picioare de lut! Iar aceste picioare fac din ea ceva ce nu poate să fie de cursă lungă!
COMMENTS