- Interviu cu Bogdan Câmpianu, Managing Director și Head of Southeastern European (SEE) Investment Banking, WOOD & Company
Reputat specialist pe piața de capital din România, ocupând funcția de Managing Director și Head of Southeastern European (SEE) Investment Banking în cadrul băncii de investiții cehe WOOD & Company, Bogdan Câmpianu s-a alăturat echipei în anul 2014 ca Head of Romania, cu rolul de a dezvolta operațiunile băncii pe piața locală și regională. Are o carieră de peste 25 de ani în sectorul financiar și pe piețele de capital, fiind recunoscut ca expert și prin analizele sale privind evoluția pieței de capital din Europa de Sud-Est. Cum singur recunoaște a avut șansa să lucreze „într-o perioadă în care piețele din Europa Centrală și de Est au trecut printr-un proces accelerat de dezvoltare și integrare în circuitul financiar internațional, iar acest lucru a fost extrem de valoros profesional.”
Longevitatea sa profesională în domeniu, se datorează, după cum spune în interviul oferit revistei, câtorva elemente importante: „în primul rând, consecvența și credibilitatea, pentru că în domeniul piețelor financiare, reputația se construiește foarte greu și se poate pierde foarte repede. În al doilea rând, cred că este important să rămâi curios și dispus să te adaptezi permanent. Ca și relațiile profesionale și încrederea construită în timp.”
Indiferent de situația politico-economico actuală, competiția regională pentru capital este foarte intense iar investitorii globali compară permanent România cu alte piețe din Europa Centrală, Balcani sau chiar din afara regiunii, consideră Bogdan Câmpianu, care a subliniat: „Din acest motiv, cred că atragerea unui volum mai mare de capital străin nu depinde doar de performanța companiilor private, ci și de capacitatea statului de a transmite consecvență, stabilitate și o direcție economică clară pe termen lung, lucru care, să fim cinstiți, devine o provocare din ce în ce mai mare în România.”
Investitorii internaționali au permanent la dispoziție oportunități de investiții din întreaga regiune — sau chiar din întreaga lume, în cazul marilor fonduri, atrage atenția Bogdan Câmpianu:„Pentru aceștia, lipsa de coerență și de predictibilitate a politicilor economice și de piață reprezintă un motiv suficient pentru a exclude o anumită jurisdicție din radarul investițional pentru perioade îndelungate.”
Domnule Bogdan Câmpianu, sunteți recunoscut ca un reputat specialist pe piața de capital din România și din regiunea de sud-est a Europei. V-aș întreba pentru început cum vedeți piața de capital din România la momentul actual: ce puncte tari și ce puncte slabe are aceasta? Ce elemente au condus la dezvoltarea ei din ultimii ani?
Piața de capital din România traversează, fără îndoială, o perioadă bună, care poate ajunge să concureze cu o altă perioadă foarte importantă din evoluția pieței locale: intervalul 2012–2017. A fost o perioadă definitorie, în care au avut loc unele dintre cele mai importante listări de companii de stat și private, s-au realizat primele tranzacții de tip ABB și, foarte important, s-a îmbunătățit semnificativ accesul investitorilor instituționali străini la piața locală. Practic, atunci s-au pus multe dintre fundamentele dezvoltării pe care o vedem astăzi.
În prezent, unul dintre principalele avantaje ale pieței românești este dat de calitatea emitenților listați, în special în sectoare strategice precum energia, infrastructura sau serviciile financiare. Multe dintre companiile locale au bilanțuri solide, profitabilitate bună și politici atractive de dividend, ceea ce le face competitive inclusiv în comparație cu alte piețe din regiune. În paralel, baza de investitori locali s-a dezvoltat vizibil în ultimii ani, susținută de digitalizare, acces mai facil la investiții și o creștere graduală a interesului pentru educație financiară.
În ceea ce privește statutul de piață emergentă, el a reprezentat un pas pozitiv pentru vizibilitatea Bursei de Valori București, însă cred că obiectivul cu adevărat important rămâne includerea în indicii MSCI dedicați piețelor emergente. Acesta este pragul care poate schimba structural fluxurile de capital către România și care ar crește semnificativ relevanța pieței locale pentru marii investitori internaționali.
Pe de altă parte, există în continuare câteva vulnerabilități importante. Lichiditatea rămâne relativ redusă comparativ cu alte piețe din regiune, iar numărul companiilor mari este încă limitat. Cred că piața are nevoie de un nou val de listări relevante — atât din zona privată, cât și din sectorul companiilor de stat — pentru a putea face următorul pas de dezvoltare.
Din această perspectivă, orice semnal care poate reduce predictibilitatea sau poate amâna accesul companiilor de stat la bursă este privit cu atenție de investitori. Piața de capital are nevoie de continuitate, de viziune pe termen lung și de un cadru care să încurajeze finanțarea prin bursă, nu să o limiteze.
Per ansamblu însă putem spune că piața locală este astăzi mai vizibilă, mai bine conectată la fluxurile internaționale de capital și mult mai prezentă în discuția despre finanțarea economiei românești decât era în trecut.
Sunteți un bun cunoscător al evoluției ofertelor publice inițiale (IPO) și al potențialului de dezvoltare al Bursei de Valori București în raport cu regiunea. Cum arată harta IPO din regiune – care au fost cele mai active piețe din ultimii ani și unde se plasează România?
Dacă ne uităm la regiunea Europei Centrale și de Sud-Est, diferențele dintre piețe din perspectiva activității de IPO sunt în continuare semnificative. Din poziția noastră, la biroul din București al WOOD & Company, acoperim însă o regiune mult mai largă decât strict Europa de Sud-Est și urmărim foarte atent evoluțiile dintr-o parte a Europei Centrale, Balcani, dar și piețe de frontieră sau emergente aflate într-un proces accelerat de dezvoltare.
Polonia rămâne, fără îndoială, reperul regional. Bursa de la Varșovia a reușit să construiască în ultimele două decenii un ecosistem extrem de solid, cu investitori instituționali locali puternici, fonduri de pensii relevante și o cultură bine dezvoltată a finanțării prin piața de capital. Chiar și în ultimii ani, acolo au avut loc cele mai mari IPO-uri din regiune, menținând piața poloneză foarte vizibilă în radarul investitorilor internaționali.
În același timp, vedem și alte piețe care devin din ce în ce mai interesante. Ungaria, spre exemplu, are potențialul de a redeveni foarte atractivă pentru investitori, mai ales dacă vom vedea o relansare a tranzacțiilor și un context macroeconomic mai stabil. Ucraina va reprezenta, evident, pe termen mediu și lung una dintre pietele care vor oferi cele mai mari oportunități în regiune. Reconstrucția economiei ucrainene va necesita capital semnificativ, iar piața de capital poate avea un rol important în acest proces.
Mai mult, observăm oportunități interesante inclusiv în Asia Centrală. Recent, am participat la IPO-ul UzNIF — Fondul Național de Investiții al Uzbekistanului — o tranzacție încheiată cu un success răsunător. Este un semn că apetitul pentru piețe emergente și de frontieră există si este la cote ridicate atunci când există reforme, transparență și povești credibile de creștere.
În acest context, România se află într-o poziție bună. Bursa de Valori București a demonstrat că poate executa tranzacții relevante pentru regiune, iar listarea Hidroelectrica a fost un moment definitoriu care a crescut semnificativ vizibilitatea pieței locale în fața investitorilor internaționali. Ulterior, am văzut și alte tranzacții private importante care confirmă faptul că piața locală începe să fie percepută ca o alternativă reală de finanțare pentru companiile antreprenoriale și regionale.
Cred însă că următoarea etapă de dezvoltare nu ține doar de Bursa de Valori București, ci de o strategie economică mai amplă. Un pipeline constant de IPO-uri și tranzacții relevante ar trebui să fie o prioritate pentru orice guvern care își dorește o economie modernă și competitivă. Piețele de capital puternice nu apar accidental — ele sunt rezultatul unor politici consecvente care încurajează antreprenoriatul, investițiile și accesul companiilor la finanțare. O bursă dezvoltată este un semn al maturității economice a unei țări.
Ați asistat importante companii la intrarea pe piața de capital: care sunt elementele cel mai greu de depășit și care tergiversează un IPO? Ce credeți că îi ține departe pe unii antreprenori de piața de capital și cum pot consultanții să îi convingă de oportunitățile pe care le aduce o listare?
Un IPO este, în realitate, mult mai mult decât o simplă tranzacție financiară. Este un proces de transformare a unei companii — uneori chiar a culturii sale organizaționale — iar acesta este și motivul pentru care multe proiecte durează mai mult decât se estimează inițial.
Cele mai dificile aspecte sunt, de regulă, cele legate de pregătirea internă a companiei. Vorbim despre guvernanță corporativă, structuri de management, procese interne și despre capacitatea companiei de a funcționa ca emitent listat. De exemplu, o companie listată trebuie să poată raporta rezultate trimestriale într-un calendar foarte clar și să adere la un standard de transparență pe care piața îl așteaptă. Pentru multe companii antreprenoriale, aceasta presupune investiții în procese, echipe și infrastructură internă înainte ca IPO-ul să poată deveni realist.
Când vorbim de reticența unor antreprenori cu privire la listare, nu cred neapărat că principala problemă este lipsa de înțelegere a beneficiilor listării. Din contră, majoritatea antreprenorilor care ajung să discute cu bănci de investiții sau consultanți înțeleg foarte bine avantajele accesului la capital, ale creșterii vizibilității sau ale diversificării bazei de investitori. De multe ori însă, ei constată că businessul nu este încă pregătit, fie ca dimensiuni, fie din punct de vedere al tezei investiționale (equity story), fie pentru nivelul suplimentar de transparență și disciplină pe care îl presupune statutul de companie listată.
Pentru unii antreprenori, această transparență poate însemna inclusiv o expunere mai mare față de competitori sau o schimbare semnificativă a modului în care sunt luate deciziile în companie. Iar acestea sunt preocupări legitime, nu simple reticențe emoționale.
Din acest motiv, cred că rolul consultantului este în primul rând să descrie procesul într-un mod cât mai clar, realist și echilibrat. Un IPO este un proiect complex, cu beneficii importante, dar și cu un efort foarte mare al managementului în timpul procesului de pregătire și, de asemenea, cu responsabilități semnificative după listare. Credibilitatea unui consultant vine tocmai din capacitatea de a seta corect așteptările și de a ajuta compania să înțeleagă foarte concret ce presupune drumul către bursă și viața de companie listată.
În același timp, antreprenorii care au trecut deja printr-un IPO joacă un rol foarte important în dezvoltarea pieței locale. Avem deja în România exemple foarte bune de fondatori care au înțeles acest rol și care au demonstrat că relația cu piața de capital poate deveni un avantaj strategic pentru dezvoltarea companiei. Lectia piețelor mature este că succesul unei generații de antreprenori listați creează încredere și deschide drumul pentru următorii.
România are astăzi mai multe companii care ar putea deveni candidate credibile pentru bursă decât avea acum zece ani. Provocarea este să transformăm acest potențial într-un flux constant de tranzacții și să construim un ecosistem în care listarea să fie percepută ca o etapă naturală în dezvoltarea unei companii mature și bine pregătite
Deși România și-a asumat prin PNRR realizarea a trei IPO-uri ale unor companii de stat până în 2026, Camera Deputaţilor a adoptat recent un proiect de lege care prevede că acţiunile deţinute de stat la companiile şi societăţile naţionale, la instituţii de credit, precum şi la orice altă societate la care statul are calitatea de acţionar nu mai pot fi înstrăinate până la 31 decembrie 2027. Credeți că această măsură vine în sprijinul protejării intereselor naţionale în activitatea economică?
Legea privind interzicerea vânzării acţiunilor deţinute de stat la companiile şi societăţile naţionale este o mare greşeală. Se aduce în sprijinul promovării acestei legi ideea că nu ar fi un momentul potrivit prin prisma contextului geopolitic. Realitatea este că în prezent, cu tot acest context, atât piața globală de tranzacții ECM (toate tipurile de oferte și plasamente de acțiuni), cât și piața EMEA se află la cel mai ridicat nivel din 2021 în ceea ce privește valoarea cumulată a tranzacțiilor cu acțiuni, în timp ce volatilitatea piețelor este în scădere. În ceea ce privește piața de capital din România, evaluările companiilor listate la BVB se află la maxime istorice, iar cele mai recente IPO-uri au fost realizate la multipli superiori celor ai companiilor comparabile din regiune. În aceste condiții, putem spune că perioada actuală reprezintă un moment favorabil pentru accelerarea listărilor și plasamentelor secundare, nu pentru interzicerea acestora.
Pentru menținerea interesului investitorilor față de piața de capital românească este necesar un flux constant de oferte. Sectorul privat a generat deja o serie de tranzacții de succes, iar alte companii analizează listarea sau se află în pregătire pentru aceasta, tocmai pentru a beneficia de contextul favorabil de piață. Derularea în paralel a ofertelor și plasamentelor în companii de stat ar contribui suplimentar la creșterea interesului investitorilor internaționali pentru piața românească. ABB-urile realizate cu acțiuni ale unor companii de stat deja listate ar contribui, la rândul lor, la creșterea lichidității atât la nivelul acestor companii, cât și la nivelul pieței în ansamblu.
Pe de altă parte, cum am mai spus, lipsa de predictibilitate a cadrului legislativ reprezintă unul dintre principalii factori care îndepărtează investitorii internaţionali. România și-a asumat prin PNRR realizarea a trei IPO-uri ale unor companii de stat până în 2026 și nu doar că acestea nu au fost realizate, dar chiar în anul-țintă este propusă interzicerea vânzării oricărei participații a statului, într-un context de piață excepțional de favorabil.
Ce trebuie să înţelegem este că investitorii internaționali au permanent la dispoziție oportunități de investiții din întreaga regiune — sau chiar din întreaga lume, în cazul marilor fonduri. Pentru aceștia, lipsa de coerență și de predictibilitate a politicilor economice și de piață reprezintă un motiv suficient pentru a exclude o anumită jurisdicție din radarul investițional pentru perioade îndelungate.
O piață de capital funcțională, caracterizată prin participarea diversificată a investitorilor (instituționali români și internaționali, investitori de retail etc.), este esențială pentru finanțarea eficientă a companiilor, fie ele private sau de stat. Totodată, aceasta este necesară pentru funcționarea fondurilor de investiții locale și a fondurilor de pensii care administrează economiile populației. Măsuri care riscă să transforme o astfel de piață într-una nefuncțională afectează direct companiile și fondurile de investiţii locale şi, indirect, chiar şi beneficiarii finali — până la nivelul populației României.
Ați fost implicați și în activități de tip M&A de anvergură: ce fel de companii caută să cumpere marii investitori străini (companii, fonduri de investiții etc.)?
În ultimii ani, am observat că investitorii strategici și fondurile internaționale sunt mult mai selectivi decât în trecut. Capital există, inclusiv pentru tranzacții mari, însă criteriile de calitate au devenit considerabil mai stricte, mai ales într-un context marcat de costuri de finanțare mai ridicate și volatilitate geopolitică.
În general, investitorii caută companii care au câteva caracteristici foarte clare: poziție puternică în piață, modele de business predictibile, capacitate de generare solidă de cash-flow și echipe de management credibile. În plus, scalabilitatea a devenit extrem de importantă. Interesul este tot mai mare pentru companii care pot depăși granițele pieței locale și pot deveni platforme regionale de creștere. Spre mirarea mea, România continuă să rămână în urma altor țări din regiune în ceea ce privește extinderea internațională a firmelor locale.
Vedem în continuare interes ridicat pentru sectoare considerate strategice sau defensive — energie, infrastructură, servicii medicale, servicii financiare, tehnologie sau anumite zone din consumer goods. În același timp însă, investitorii analizează astăzi mult mai atent reziliența businessului și capacitatea sa de a performa într-un mediu economic mai dificil, nu doar perspectivele de creștere accelerate.
În Europa Centrală și de Sud-Est există în continuare un interes real pentru active de calitate, inclusiv din partea unor investitori care urmăresc regiunea pe termen lung. România este percepută pozitiv din perspectiva potențialului economic și a dimensiunii pieței, însă competiția pentru capital este permanentă. Investitorii compară oportunitățile din România cu cele din Polonia, Ungaria, Grecia sau alte piețe emergente și de frontieră.
Din acest motiv, companiile care reușesc să atragă interes în procesele de M&A sunt, de cele mai multe ori, cele care au trecut deja printr-un proces de maturizare organizațională: raportare financiară solidă, procese interne clare, management profesionist și o poveste de creștere credibilă pe termen lung. În multe cazuri, diferența nu o face doar activul în sine, ci gradul de pregătire al companiei pentru a deveni parte dintr-o structură internațională mai mare.
Care sunt sectoarele economice din România cele mai căutate de către investitorii străini? Ce piedici există în atragerea unui val mai mare de capital străin în România?
România continuă să fie o piață atractivă pentru investitorii străini, mai ales prin combinația dintre dimensiunea economiei, potențialul de creștere și poziționarea strategică în regiune. În mod tradițional, cel mai mare interes a fost către sectoare precum energie, infrastructură, servicii financiare, sănătate, tehnologie și anumite segmente din consumer si retail.
Energia rămâne probabil sectorul cu cea mai mare vizibilitate internațională, atât datorită resurselor naturale și rolului strategic al României în regiune, cât și prin prisma tranziției energetice și a investițiilor în infrastructură. În același timp, tehnologia și serviciile continuă să atragă interes datorită calității capitalului uman și competitivității regionale.
În ceea ce privește obstacolele, cred că principala provocare rămâne predictibilitatea. Capitalul internațional poate accepta volatilitate economică sau chiar riscuri geopolitice într-o anumită măsură, însă reacționează foarte sensibil la impredictibilitate legislativă, fiscală sau de reglementare. Investitorii iau decizii pe termen lung și au nevoie de un cadru stabil și coerent.
Un alt aspect important este viteza de dezvoltare a infrastructurii și a pieței de capital locale. România are încă un potențial semnificativ nevalorificat în ceea ce privește finanțarea economiei prin bursă și atragerea de capital instituțional internațional.
În plus, competiția regională pentru capital este foarte intensă. Investitorii globali compară permanent România cu alte piețe din Europa Centrală, Balcani sau chiar din afara regiunii. Din acest motiv, cred că atragerea unui volum mai mare de capital străin nu depinde doar de performanța companiilor private, ci și de capacitatea statului de a transmite consecvență, stabilitate și o direcție economică clară pe termen lung, lucru care, să fim cinstiți, devine o provocare din ce în ce mai mare în România.
Cum vedeți dezvoltarea mediului antreprenorial sub presiunea unor elemente precum AI, tehnologie/digitalizare, dar și politici ESG?
Cred că mediul antreprenorial traversează una dintre cele mai accelerate perioade de transformare din ultimele decenii. Inteligența artificială, digitalizarea și presiunile legate de sustenabilitate sunt factori care încep să redefinească modul în care companiile operează, concurează și își construiesc avantajele competitive.
În zona de tehnologie și AI, cred că asistăm la o schimbare majora, comparabilă cu apariția internetului sau a smartphone-ului ca impact asupra businessului, însă cu o viteză mult mai mare. Astăzi, ciclurile de adaptare sunt mult mai scurte, iar companiile antreprenoriale au avantajul unei flexibilități mai mari decât organizațiile foarte mari. Vedem deja businessuri locale care folosesc AI pentru automatizare, analiză de date, optimizarea relației cu clienții sau eficientizarea operațională. În multe industrii, adoptarea tehnologiei nu mai reprezintă doar un avantaj competitiv, ci începe să devină o condiție necesară.
În același timp, digitalizarea schimbă și așteptările investitorilor. Companiile care pot demonstra scalabilitate, eficiență operațională și capacitate de adaptare tehnologică sunt evaluate diferit și atrag mai ușor capital.
În ceea ce privește ESG, cred că piața a trecut deja de etapa în care sustenabilitatea era percepută exclusiv ca o obligație de conformitate sau ca un exercițiu de imagine. Pentru investitorii internaționali mari, politicile ESG au devenit parte integrantă din analiza riscului și a calității managementului. În anumite sectoare, accesul la capital este deja influențat direct de capacitatea companiei de a demonstra standarde solide de guvernanță, transparență și sustenabilitate.
Aveți o carieră de peste 25 de ani în sectorul financiar și pe piețele de capital. Care ar fi cele mei importante etape ale evoluției Dvs.? Care credeți că au fost elementele care v-au asigurat succesul în carieră?
Privind retrospectiv, cred că unul dintre cele mai importante lucruri într-o carieră de peste 25 de ani este faptul că ai ocazia să vezi mai multe cicluri de piață, perioade foarte diferite și transformări structurale ale industriei financiare. Am avut șansa să lucrez într-o perioadă în care piețele din Europa Centrală și de Est au trecut printr-un proces accelerat de dezvoltare și integrare în circuitul financiar internațional, iar acest lucru a fost extrem de valoros profesional.
Au existat mai multe etape importante. Aș începe cu programul de MBA Româno-Canadian pe care l-am absolvit și unde, ulterior, am predat timp de 10 ani cursul de Investiții. Apoi aș menționa experiența inițială de analist, care a fost esențială pentru înțelegerea mecanismelor pieței, a factorilor care au impact în evaluarea companiilor și a modului în care funcționează relația dintre capital, investitori și companii. Ulterior, implicarea în tranzacții complexe — IPO-uri, ABB-uri, procese de M&A sau finanțări — mi-a oferit oportunitatea de a lucra atât cu antreprenori locali, cât și cu investitori instituționali internaționali și companii foarte diverse ca profil și dimensiune.
Un moment important a fost și extinderea perspectivei regionale. Astăzi, faptul că acoperim din București o regiune mult mai largă — de la o parte din Europa Centrală până la anumite piețe de frontieră sau emergente — oferă o perspectivă foarte utila asupra modului în care evoluează capitalul internațional și asupra diferențelor dintre piețe. Cred că acest context regional este esențial pentru a înțelege corect și potențialul României.
În ceea ce privește longevitatea profesională în domeniu, cred că există câteva elemente importante. În primul rând, consecvența și credibilitatea. În domeniul piețelor financiare, reputația se construiește foarte greu și se poate pierde foarte repede. În al doilea rând, cred că este important să rămâi curios și dispus să te adaptezi permanent. Industria financiară s-a schimbat enorm în ultimii 25 de ani — tehnologic, din perspectiva reglementării, a comportamentului investitorilor și a modului în care circulă informația.
Și poate cel mai important lucru: relațiile profesionale și încrederea construită în timp. În investment banking și pe piețele de capital, tranzacțiile sunt importante, dar în final alegem să lucrăm cu oameni în care avem încredere și despre care stim că pot naviga atât perioadele bune, cât și momentele dificile ale pieței.
Sunt bucuros că am avut oportunitatea de a lucra într-un domeniu care rămâne extrem de dinamic și stimulativ intelectual. Piețele financiare te obligă permanent să înveți, să te adaptezi și să înțelegi nu doar cifrele, ci și psihologia investitorilor, economia, geopolitica și schimbările tehnologice. Tocmai această combinație face ca domeniul să rămână atât de interesant, indiferent de numărul anilor.
Ce rol joacă în dezvoltarea pieței de capital adviserii și companiile de investment banking precum Wood&Company? Și nu pot să nu vă întreb și cum de ați ales Dvs. acest drum, din multiplele oportunități avute după absolvirea facultății? Ce le recomandați tinerilor care vor să urmeze o carieră precum cea aleasă de Dvs.?
Rolul companiilor de investment banking și al adviserilor este, în esență, acela de a conecta capitalul cu oportunitățile de creștere. O piață de capital nu înseamnă doar existența unei burse, ci mai degrabă existența unui ecosistem care poate structura tranzacții, poate crea încredere și poate facilita dialogul dintre antreprenori, companii și investitori.
În piețele emergente sau aflate în dezvoltare, acest rol este cu atât mai important. De multe ori, adviserii sunt cei care ajută companiile să înțeleagă ce presupune accesul la piața de capital, cum trebuie pregătit un IPO, cum se construiește relația cu investitorii sau cum poate fi poziționată o companie într-un context regional și internațional.
Din perspectiva WOOD & Company, avantajul important este tocmai această abordare regională. Putem aduce investitori internaționali către oportunități din România și, în același timp, putem oferi companiilor locale acces la know-how și standarde de execuție similare cu cele din piețele dezvoltate.
În ceea ce privește alegerea carierei, in niciun caz nu am făcut-o la terminarea facultății, pentru simplul motiv că aceasta nu era o opțiune în 1990. Alegerea a venit după absolvirea MBA-ului, în 1999, mai precis odată cu oportunitatea de a mă alătura echipei Global Securities în calitate de analist. La acel moment, piața de capital era într-o etapă incipientă de dezvoltare și potențialul de creștere era imens.
Pentru tinerii care își doresc o carieră în investment banking, cred că primul lucru important este să înțeleagă că este un domeniu foarte competitiv și solicitant, dar și extrem de formator profesional. Le-aș recomanda să investească foarte mult în bazele teoretice financiare și economice si să caute un loc unde pot învăța de la colegi cu experiență. De asemenea, este important să rămână curioși și să își propună să învețe ceva nou în fiecare zi. Domeniul financiar se schimbă foarte rapid sub influența tehnologiei, AI-ului și digitalizării, iar generațiile tinere vor opera într-un mediu foarte diferit față de cel de acum.
Mihai Săndoiu și Norel Moise
COMMENTS