Bună dimineața tuturor! Vă salut de la distanță, respectiv de la ONU Viena. Astăzi este o zi extraordinar de importantă, pentru că vom avea oportunitatea să votăm în plenul COPUOS, adică Comitetul pentru Explorarea Pașnica a Spațiului Extraatmosferic, activitățile lunare, adică de pe Lună, la care lucrăm din 2024 și a cărei președinție o dețin în numele României împreună cu colegul meu, Hassan Abbas din Pakistan.
Astăzi mi-am propus să vă spun câteva cuvinte despre viitorul comunicațiilor lunare și cursa pentru spectrul CSL lunar. Permiteți-mi să încep cu o observație simplă, aș zice profundă. Fiecare salt al civilizației umane a fost precedat de o revoluție în comunicații. Scrierea a permis dezvoltarea imperiilor. Telegraful a unit continentele. Internetul a creat sau a susținut și susține în continuare economia globală.
Acum, în pragul unei noi ere spațiale, ne confruntăm cu aceeași întrebare fundamentală pe care umanitatea și-a pus-o de fiecare dată când a deschis o nouă frontieră: cum vom comunica? Revenirea omului pe Lună și sunt convinsă că toată lumea a auzit de Artemis, de lansarea Artemis 2, acum se pregătește lansarea Artemis 3, nu mai este doar o aspirație îndepărtată. Programul Artemis al NASA a trimis deja astronauți în jurul Lunii în 2026, acum o lună, iar primele aselenizări cu echipaj uman sunt planificate pentru 2027-2028. Desigur, sunt și alte state: China, Federația Rusă, care au împreună acest program, care se numește International Lunar Research Station. Ei dezvoltă propria stație de cercetare pe Lună. Evident, alături de aceste state mai sunt multe altele: Japonia, India, care acum doi ani de zile a reușit să ajungă la Polul Sud al Lunii și să mapeze resursele pe care nimeni până atunci nu reușise să le facă publice. De asemenea, Coreea de Sud, care are în pregătire unele dintre cele mai ambițioase programe lunare în perioada următoare, iar lista actorilor crește cu fiecare an.
Estimările de până acum indică peste o sută de misiuni lunare planificate în următorul deceniu, implicând aproximativ optzeci de spacecraft, ca să nu zic nave spațiale, pentru că sună destul de ciudat în limba română, aparținând a mai mult de zece națiuni, care nu sunt neapărat toate cele care, tradițional, sunt asociate cu explorarea spațiului extraatmosferic. Și, de asemenea, entități private foarte diferite, cu care deja am început să ne obișnuim.
Dincolo de lansatoare, de habitate lunare, de rovere autonome, toate aceste activități au o dependență comună, adesea invizibilă în discursurile despre rachete și bazele lunare, respectiv accesul la comunicații fiabile. Si îmi permit să fac o notă de subsol aici. Vă amintiți, probabil cei care ați urmărit, lansarea Artemis II, că, la un moment dat, timp de 40 de minute a fost întreruptă comunicarea și video cu echipajul de pe Artemis II, tocmai pentru că nu au existat metode de acoperire a acelui spectru. La fel cum societatea modernă depinde de rețelele de telecomunicații terestre, fără de care nu ar funcționa nici băncile, nici spitalele, nici guvernele, economia lunară emergentă va depinde de capacitatea de a transmite date, comenzi și informații între suprafața Lunii, orbita lunară și Pământ. Într-un mediu ostil, la 380.000 de kilometri distanță, comunicațiile nu sunt un simplu lux. Sunt linia vitală care desparte succesul de eșec. Poate, în anumite cazuri, chiar viața de moarte.
Acum, dacă ne uităm puțin la guvernanța globală a spectrului cislunar, ajungem la miezul problemei. Pentru că spectrul radio, acea resursă invizibilă pe care călătoresc toate semnalele wireless, nu este infinit. Și sunt convinsă că aveți, unii dintre dumneavoastră, mai mult contact cu activitatea de la ITU, International Telecommunication Union. Se vorbește că este o resursă naturală limitată. Pe Pământ am învățat această lecție în decenii de reglementare, de la primele interferențe radio din anii 1900, până la complexele negocieri internaționale de astăzi, din care și România face parte.
Dar, în spațiul cislunar până de curând nu existau reguli. De fapt, în continuare nu există reguli. Poate nici nu era nevoie de aceste reguli, pentru că erau suficient de puțini actori cât să existe o activitate cât de cât structurată. Acest lucru se schimbă radical în zilele noastre. Creșterea rapidă a numărului de actori implicați în exploatarea și utilizarea Lunii ridică întrebări fundamentale. Cum coordonăm utilizarea frecvențelor radio? Cum prevenim interferențele care ar putea compromite misiuni de miliarde de dolari, euro, ce monedă doriți să folosiți. Cum asigurăm interoperabilitatea într-un mediu care până de curând era considerat practic nelimitat? Răspunsul la aceste întrebări se construiește pe mai multe paliere. La nivel tehnic, arhitecturi precum LunaNet, de care cu siguranță ați auzit, cadrul coordonat internațional, inițiat de NASA și dezvoltat alături de Agenția Spațială Europeană și de Agenția Spațială Japoneză, JAXA, propun cumva o filozofie a interoperabilității, un internet al spațiului cislunar.
NASA a creat un portal de management al spectrului lunar, spre exemplu, un punct voluntar de coordonare internațională. Subliniez voluntar, adică nu există absolut niciun fel de sancțiune dacă statele lumii nu doresc să împărtășească informații în acest portal. Grupul de coordonare al frecvențelor spațiale studiază activ utilizarea acestui spectru cislunar.
Dar arhitecturile tehnice au nevoie de o fundație politică și juridică solidă. Și aici aș dori să vă povestesc puțin despre rolul esențial pe care îl are COPUOS, Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru Utilizarea Pașnică a Spațiului Extraatmosferic, care este un organism fundamental al guvernanței spațiale globale. Creat în 1959, România este chiar membru fondator, reunește astăzi peste o sută de state. De fapt, sunt o sută zece la această sesiune, și acesta este și motivul pentru care nu sunt cu dumneavoastră în persoană, pentru că astăzi este în continuare cea de-a șaizeci și noua sesiune a plenarei acestui comitet. În cadrul COPUOS s-a recunoscut necesitatea urgentă de a aborda provocările unice ale activităților lunare.
Un pas remarcabil în această direcție este ATLAC: Action Team on Lunar Activities Consultation, în limba română am putea să o denumim Grupul de Acțiune al ONU pentru Consultări privind Activitățile de pe Lună. Acest grup, din care fac parte și domnul Octavian Lupu și domnul Cristian Ungureanu, și care mă ajută și sunt cot la cot cu mine în fiecare lună. Acest grup are mandatul de a facilita schimburi de informații la nivel de experți și de a dezvolta recomandări pentru îmbunătățirea consultărilor în privința acestor activități lunare, inclusiv posibilitatea creării unui mecanism internațional dedicat. De fapt, România și Pakistanul au pus masa, ca să spun așa, și au invitat toate statele lumii la această masă, strict pentru a facilita schimbul de informații în ceea ce privește actualele și viitoarele misiuni pe Lună.
Dar nu doar asta, inclusiv maniera în care construim de pe Pământ această conexiune cu un cadru juridic în care funcționează de fapt Luna și cum construim următorii pași ai acestor misiuni, care sunt informațiile pe care le împărtășim unii cu ceilalți, cum ne coordonăm între noi și mai ales ce anume facem când apar diverse probleme de interferență, diverse alte probleme pe care n-aș vrea să le detaliez chiar acum. Le veți detalia probabil dumneavoastră în conferință, însă sunt destul de multe aspecte, atât înaintea misiunii, cât și în timpul misiunii, cât și post misiune, care trebuie luate în considerare și mai ales, care necesită schimbul de informații. ATLAC funcționează pe baza unui plan de lucru. Chiar unul dintre motivele pentru care nu pot să stau prea mult astăzi este pentru că avem o întâlnire formală în care vom prezenta în cadrul plenului activitatea noastră din ultimul an, respectiv de la ultima plenară COPUOS. Acest ATLAC este un motiv de mândrie națională, pentru că România chiar este activă, și Pakistanul, evident, dar contribuim direct la modelarea viitorului arhitecturii de guvernanță pe Lună. Și aș vrea să subliniez aici un adevăr esențial. Nu trebuie să fii o superputere spațială tradițională pentru a avea o voce determinantă în stabilirea acestor reguli ale jocului pentru următoarea frontieră a umanității. Vă invit, pe fiecare dintre dumneavoastră, personal să reflectați asupra acestui lucru. Într-un moment în care se scriu aceste reguli, România nu este un spectator, ci este chiar un coautor.
Aș dori să vă povestesc puțin acum despre infrastructura de comunicații pe suprafața lunară. Această necesitate de coordonare se va materializa într-un moment critic, pe care îl anticipăm cu toții. Conferința Mondială de Radiocomunicații din 2027, care va avea loc la Shanghai între 18 octombrie și 12 noiembrie 2027. WRC 27, va fi un moment de cotitură pentru comunicațiile cislunare. Există un item pe agendă, itemul 1.15, care este dedicat exclusiv comunicațiilor comunicațiilor lunare. Pentru prima dată în istorie, comunitatea globală va dezbate și va stabili alocări de frecvențe, reguli clare pentru comunicații pe suprafața Lunii și între vehiculele care se află sau se vor afla pe orbita lunară.
Eu nu urmăresc atât de aproape activitatea ITU. Sunt implicată într-un mod tangențial. Doamna secretar general al ITU a declarat că aproximativ optzeci la sută din această agenda WRC 27 va fi dominată de servicii spațiale și sisteme nonterestre și că acest moment va fi unul definitoriu, care, evident, necesită consens global. Asta încercăm și noi să facem aici la ONU. Ce se va decide concret? Cadrul de reglementare în curs de dezvoltare va stabili reguli pentru comunicațiile pe suprafața lunară sau pe orbita lunară între sistemele locale, protecția serviciului de radioastronomie și a senzorilor activi și pasivi de cercetare spațială, necesități de spectru și considerații de propagare pentru sistemele de pe suprafața lunară și cele orbitale. Aceste decizii nu sunt abstracte. Ele determină cine poate comunica, unde, când și cum în acest spațiu cislunar. Fiecare parametru tehnic dezbătut astăzi se poate traduce mâine, generic vorbind, într-o constrângere operațională reală.
Iar companiile și națiunile care se implică acum în această definire, în acest proces pregătitor, evident că au un avantaj competitiv semnificativ în modelarea reglementărilor în favoarea sistemelor existente și celor planificate pentru următoarea perioadă. Cele care nu o fac acum, riscă cumva să se trezească excluse din benzile de frecvențe preferate sau supuse altor condiții restrictive.
Comunicațiile lunare nu reprezintă doar o problemă inginerească, ele devin un element esențial al securității, al sustenabilității și al guvernanței, în general, activităților spațiale. Piața economiei lunare este evaluată la aproximativ douăzeci de miliarde de dolari, acum cu potențial de a depăși o sută patruzeci de miliarde până în 2040. Această economie nu poate exista fără o infrastructură de comunicație robustă, coordonată și accesibilă. Modul în care lumea va alege să gestioneze această resursă limitată, va influența nu doar succesul viitoarelor misiuni lunare, ci și arhitectura generală a cooperării internaționale dincolo de Pământ.
Vom repeta oare greșelile făcute pe Pământ, unde accesul la spectru a devenit un instrument de putere geopolitică? Poate vom reuși, adică sper să reușim să construim un model mai echitabil, mai transparent, mai sustenabil. De asemenea, ținând cont că actorii zilelor noastre nu sunt aceiași actori din anii șaizeci, poate aici este de meditat și asupra instrumentelor juridice ale dreptului internațional spațial, pentru că toate cele cinci tratate au fost făcute în acea eră a militarizării spațiului extraatmosferic, și poate nu reflectă neapărat, mai ales dimensiunea aceasta a actorilor privați din zilele noastre.
ATLAC, Copos, ITU, WRC-27, ele sunt toate instrumente. Depinde de noi, de fiecare stat, de fiecare expert, de fiecare voce din această sală sau din online, să le folosim cu înțelepciune, să le înțelegem și să le folosim în acel mod în care ne este benefic tuturor.
În încheiere, aș vrea să vă las cu o întrebare pe care o consider definitorie pentru generația noastră. Înainte de a construi drumuri, porturi sau așezări pe Lună, omenirea trebuie să răspundă unei întrebări fundamentale, poate: cine va putea vorbi, pe ce frecvențe și după ce reguli pe Lună? Răspunsul îl va da în următorii ani și va defini nu doar viitorul explorării lunare, ci și caracterul civilizației noastre dincolo de Pământ.
Intervenție în cadrul evenimentului Telecom ’26, organizat de Finmedia și revista PIAȚA FINANCIARĂ pe 16 iunie 2026. Articol publicat revista PIAȚA FINANCIARĂ nr. 7-8/2026
COMMENTS