Echipa Peligrad Law obține anularea definitivă, la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), a unor obligații fiscale de aproape 6,3 milioane de euro, reprezentând impozit pe profit și TVA, impuse suplimentar de ANAF unei companii din industria construcțiilor navale.
Cazul, unul rar și de referință, reprezintă un reper pentru practica judiciară din România.
Echipa de avocați a Peligrad Law formată din Vlad Peligrad, Partener Fondator și Călin Dragoman, Partener și Coordonator al Practicii de Litigii, a asistat și reprezentat cu succes o importantă societate din industria constructoare de nave maritime / șantier naval în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție obținând respingerea recursului formulat de către ANAF împotriva sentinței Curții de Apel Constanța, prin care au fost anulate acte administrativ fiscale care au impus la plată aproximativ 6 milioane de euro.
Astfel, avocații Peligrad Law au convins Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la menținerea dezlegării date de către Curtea de Apel Constanța asupra cauzei ce a vizat anularea unei impuneri suplimentare în valoare de aproximativ 32 de milioane de lei (aprox. 6,3 mil. euro).
Mai puțin de jumătate din sumă reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a ajustărilor efectuate de către ANAF asupra dosarului prețurilor de transfer întocmit de către societate. Diferența reprezintă taxa pe valoare adăugată (TVA) stabilită suplimentar ca urmare a recalificării serviciilor prestate de societate privind transformarea unei barje în doc plutitor, servicii apreciate în mod eronat de către ANAF ca fiind prestate asupra unui bun imobil prin destinație (barja transformată în doc plutitor fiind apreciată, în mod greșit, ca un bun imobil prin destinație de către inspectorii ANAF).
În ceea ce privește obligațiile fiscale aferente impozitului pe profit, acestea au decurs din ajustările efectuate de către ANAF asupra societăților avute în vedere de către contribuabil în stabilirea intervalului de comparabilitate pentru calcularea indicatorului de profitabilitate ponderat precum și asupra cheltuielilor apreciate de către contribuabil ca nefiind aferente tranzacției testate și analizate în cadrul dosarului prețurilor de transfer.
În acest sens, prin respingerea recursului formulat de către ANAF, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat justețea susținerilor echipei de avocați Peligrad Law, precum și a raționamentului Curții de Apel Constanța prin care s-a arătat că:
- sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 8 din Ordinul 446/2016 și nu există nicio prevedere legală care să impună eliminarea societăților ce înregistrează pierderi recurente din compararea tranzacției analizate, câtă vreme, întreaga industrie se află în situația de generare a unor pierderi recurente;
- ceea ce este relevant în materia prețurilor de transfer și mai ales în adoptarea la întocmirea dosarului a metodei TNMM (metoda marjei nete), este similitudinea activității desfășurate ca și profil funcțional de funcțiile și riscurile asumate, aspect care poate fi luat în considerare ca și relevanță la compararea părții testate cu societățile din setul de comparabilitate;
- societățile respinse în mod nelegal de către ANAF din setul de comparabile, puteau fi păstrate, chiar dacă unele dintre ele, fie nu aveau efectiv activități care se pliau 100% pe activitățile societății reclamante însă prezentau un profil funcțional cu cel al acesteia, fie chiar dacă înregistrau pierderi, în perioada de referință, industria constructoare de nave s-a confruntat cu un regim economic nefavorabil, fiind justificată astfel înregistrarea de pierderi, chiar ele fiind și recurente.
- în mod corect societatea a procedat la ajustarea indicatorului de profitabilitate prin eliminarea cheltuielilor care au intervenit din motive obiective, independente de relația comerciala cu grupul din care face parte, respectiv, cheltuielile de management, cheltuielile cauzate de costurile fixe ale capacitații de producție/construcție neutilizate, cheltuielile cu disponibilizarea personalului;
În ceea ce privește TVA-ul suplimentar impus, în urma administrării probatoriului precum și a argumentelor juridice cu referire la incidența legislației speciale în domeniul naval, Înalta Curte de Casație și Justiție a validat dezlegarea dată de către Curtea de Apel Constanța prin care aceasta a reținut că organul fiscal a procedat la o calificare juridică eronată a docului plutitor ca fiind un bun imobil, întrucât docul plutitor nu și-a pierdut în nici un moment calificarea juridică de bun mobil. Faptul că acesta a rămas în zona bazinului șantierului naval nu îl califică ca fiind un bun imobil, inert, înrădăcinat, ci, prin faptul că acesta este folosit la lansarea navelor, respectiv, folosește manevra de scufundare în apă, denotă caracterul său mobil, docul putând fi de altfel, oricând mutat din bazinul șantierului. De asemenea, faptul că s-au efectuat anumite schimbări ale barjei, nu înseamnă că docul s-ar fi transformat în bun imobil, de sine stătător, ci el, așa cum îi zice și denumirea, este un doc care plutește, fiind mobil, efectuând anumite operațiuni de lansare a navelor care presupune mobilitate.
În consecință, Curtea Supremă a decis că în mod corect instanța de fond a cenzurat susținerea ANAF potrivit căreia lucrările de modificare a bunului intrau sub regimul dispozițiilor art. 278 alin. 4 lit. a) din Codul fiscal ce ar fi impus în sarcina societății plata taxei pe valoare adăugată.
COMMENTS