Ideea de constituire a unei Uniuni Bancare, ca parte esenţială a procesului de consolidare a Uniunii Economice şi Monetare (UEM) prinde rădăcini din ce în ce mai evidente.
Este îmbucurător faptul că suntem contemporanii unei asemenea creaţii şi meritoriu că la masa discuţiilor participă activ şi România. Am discutat despre acest proiect capital cu doamna dr. Elena Georgescu, director adjunct al
Direcţiei Gestiunea Crizelor Financiare din cadrul BNR. Avalanşa de informaţii importante şi elaborate ne-a convins de importanţa subiectului şi în consecinţă vom continua să îi alocăm spaţii importante în paginile revistei noastre.
Istoric
În cadrul Consiliului European din 28-29 iunie, a fost analizat Raportul intitulat „Către o veritabilă uniune economică şi monetară”, prezentat de preşedintele Consiliului European, în cooperare cu preşedinţii Comisiei Europene, Eurogrupului şi BCE, şi s-a decis demararea unui proces foarte amplu de analiză care să conducă la realizarea unei veritabile Uniuni Economice şi Monetare. În acest context, în cadrul summitului zonei euro din 29 iunie 2012, a fost recunoscută pentru prima dată necesitatea ruperii cercului vicios dintre bănci şi datoriile suverane, care a condus la reducerea puternică a resurselor fiscale ale statelor din zona euro, fiind privită ca o soluţie pentru salvarea băncilor care prezentau un pericol iminent pentru menţinerea stabilităţii financiare. Cum spune un vechi proverb, „Prima cale spre vindecare este recunoaşterea”, astfel că, odată cu recunoaşterea acestei probleme, a fost făcut primul şi cel mai important pas în ceea ce priveşte căutarea unei soluţii pentru rezolvarea problemelor existente.
Comisia Europeană a propus o abordare structurată pe trei coordonate: stabilirea unui Mecanism Unic de Supraveghere (MUS), stabilirea unui Mecanism Unic de Rezoluţie (MUR) şi a unei Scheme Unice Europene de Garantare a Depozitelor.
Astfel, „la data de 12 septembrie 2012, Comisia a lansat un pachet legislativ alcătuit din 2 proiecte de regulament: un proiect prin care i se confereau Băncii Centrale Europene (BCE) prerogative în materia supravegherii şi un proiect prin care se modifica regulamentul de constituire a Autorităţii Bancare Europene (EBA), astfel încât să-i permită acesteia acomodarea funcţionării cu noua viziune a arhitecturii de supraveghere europeană. Fireşte că s-a constituit şi un grup de experţi, iar BNR a avut reprezentanţi care au participat la procesul de negociere“, spune oficialul băncii centrale.
Reglementare
Soluţia care transpune noua viziune asupra arhitecturii de supraveghere la nivel pan-european, constând în instituirea unui Mecanism Unic de Supraveghere, se regăseşte în MUS pachetul de regulamente. Această soluţie contribuie la rezolvarea slăbiciunilor identificate în Raportul elaborat de Grupul De Larosière (publicat în luna februarie 2009), care cuprinde o analiză foarte amplă a cauzelor crizei şi a soluţiilor care ar putea fi adoptate pentru soluţionarea problemelor. În scopul aducerii la îndeplinire a propunerilor cuprinse în raportul acestui grup, care au privit reforma sistemului de reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare, s-a constituit acest prim pilon al Uniunii Bancare, care vizează Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS).
„Decizia de instituire a MUS, care reprezintă o componentă a procesului de consolidare al Uniunii Economice şi Monetare, face parte dintr-un concept mai amplu al Consiliului European, care are 4 piloni. Primul pilon este cel de constituire a Uniunii Bancare, cu cinci componente: 1. Mecanismul Unic de Supraveghere, 2. Mecanismul Unic de Rezoluţie, 3. Schema unică de garantare a depozitelor, 4. Single Rulebook, setul unic de reguli aplicabile sectorului financiar-bancar, 5. Regulile CE în materia ajutorului de stat“ – structură privită dintr-o perspectivă personală, în care componenta 4 şi 5 reprezintă elemente de infrastructură, în timp ce literatura de specialitate surprinde trei componente aferente Uniunii Bancare, respectiv primele trei, acestea având la bază Setul unic de reguli menţionat, ne precizează cu mult tact pedagogic Elena Georgescu.
Pilonul 2 este un cadru bugetar integrat, pilonul 3 reprezintă un cadru integrat de politici economice, iar pilonul 4 vizează cadrul privind creşterea responsabilităţii democratice. Aşa arată noua viziune europeană menită să rezolve două lucruri: cauzele principale ale crizei şi realizarea unei adevărate Uniuni Economice şi Monetare.
Astfel, „pilonul 1 al Uniunii Bancare, cel prin care se reconfigurează arhitectura de supraveghere a băncilor la nivel paneuropean, este şi cel mai avansat şi este esenţial. Asta şi pentru că domeniul bancar ocupă locul central în sistemul financiar european, în condiţiile în care, potrivit Notei de fundamentare a propunerii de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind măsurile structurale de îmbunătăţire a rezistenţei instituţiilor de credit din UE Doc./ COM (2014)(43) final, din 29 ianuarie 2014, valoarea activelor din sectorul bancar al UE atinge nivelul de 42,9 trilioane euro, reprezentând aproape 350% din PIB-ul UE“ explică interlocutorul nostru.
Pilonul 2 este cel care priveşte instituirea unui Mecanism Unic de Rezoluţie (MUR). „Nu poţi să ai o viziune consolidată europeană despre supraveghere iar ieşirea din piaţă a băncilor neviabile să se facă la nivel naţional. Ar fi un non-sens, de aceea trebuie urmată aceeaşi viziune. Şi acest pilon are două coordonate: cuprinde un proiect de regulament privind MUR, strâns legat de directiva privind cadrul de redresare şi rezoluţie – „Directiva BRR”. Cele două acte normative completează noua viziune instituţională în materia rezoluţiei bancare. Directiva BRR pune la dispoziţia autorităţilor naţionale instrumente şi prerogative comune care să le permită să se poată pronunţa ex-ante cu privire la crizele bancare şi, cel mai important lucru, să soluţioneze într-o manieră ordonată ieşirea din piaţă a băncilor neviabile“ conchide Elena Georgescu.
Mecanismul Unic de Supraveghere
Cel mai avansat dintre pilonii Uniunii Bancare este primul, vizând înfiinţarea Mecanismului Unic de Supraveghere (MUS), în cadrul căruia BCE îşi va asuma responsabilităţile cu privire la supravegherea directă a băncilor semnificative din statele membre participante începând cu data de 4 noiembrie 2014, sub rezerva dispoziţiilor tranzitorii de la art.33 alin.2 ultim para. al Regulamentului UE nr.1024/2013. Pachetul legislativ privind MUS este alcătuit din 2 regulamente, unul prin care i se conferă BCE prerogative în materia supravegherii şi regulamentul de armonizare a funcţionării Autorităţii Bancare Europene (EBA) cu noua viziune de supraveghere la nivelul UE.
„În acest fel, practic BCE preia responsabilitatea de a supraveghea, în mod direct, băncile semnificative din statele membre participante. Regulamentul privind conferirea BCE de prerogative în materia supravegherii nu este aplicabil direct decât băncilor din statele din zona euro, ceea ce este foarte important. Pentru că în prima etapă, care începe în 4 noiembrie 2014, vorbim doar despre supravegherea băncilor calificate ca fiind semnificative din statele zonei euro. Există nişte limitări pentru statele non-euro, care privesc faptul că acestea nu pot beneficia, pe deplin, de alte mecanisme aflate la dispoziţia statelor membre a căror monedă este euro.
Limitele vizează faptul că Băncii Centrale Europene nu-i pot fi date prerogative de supraveghere, în mod automat, decât pentru băncile din zona euro. S-a găsit ca alternativă la aceste limite ca statele din afara zonei euro să poată intra într-un mecanism de cooperare strânsă cu BCE, în anumite condiţii. Cert este că, potrivit noii viziuni, BCE va supraveghea direct băncile semnificative din statele europene participante: în mod automat, pe cele din zona euro, precum şi pe cele din statele UE care şi-au exprimat intenţia de a intra într-un acord de cooperare strânsă cu BCE. În această categorie a băncilor semnificative, aşa cum s-au făcut până acum calculele, au fost identificate aproximativ 130 de grupuri bancare, care reprezintă aproximativ 85% din totalul activelor bancare din zona euro. Autorităţile naţionale de supraveghere ale acestor state din zona euro vor exercita, în continuare, prerogative de supraveghere, pe două paliere. Pe de o parte, vor supraveghea direct celelalte bănci, adică cele calificate ca fiind nesemnificative, iar în acelaşi timp vor sprijini BCE în supravegherea băncilor semnificative, în baza deciziilor acesteia. Oricum ar fi, cert este că BCE va fi instituţia responsabilă pentru funcţionarea eficientă a băncilor din cadrul MUS“, detaliază oficialul BNR.
Cine pe cine supraveghează
La fel de important este că, deşi vorbim de distincţia dintre bănci semnificative şi restul (cele mai puţin semnificative), primele urmând a intra în supravegherea directă a BCE, iar celelalte în supravegherea autorităţilor naţionale, în orice moment BCE poate decide să supravegheze direct şi bănci mai mici. Aceasta în situaţia în care Banca Centrală Europeană apreciază că este necesară extinderea supravegherii, în vederea aplicării consecvente a unor standarde înalte de supraveghere. Ce face ca o bancă să fie calificată ca fiind semnificativă aflăm tot de la interlocutorul nostru: „Regulamentul stabileşte reguli foarte clare în legătură cu modul în care se face distincţia aceasta. Criteriile stabilite în cadrul articolului 6 din Regulament vizează următoarele aspecte: mărimea băncii, importanţa pentru economie, activitatea transfrontalieră, dacă băncile au beneficiat de asistenţă la nivelul Uniunii Europene, dacă au solicitat sau primit asistenţă financiară publică de la Fondul European de Stabilitate sau prin Mecanismul European de Stabilitate sau dacă reprezintă una dintre cele mai semnificative 3 bănci din ţara respectivă.
Normele care guvernează funcţionarea Mecanismului Unic de Supraveghere
Există o serie de norme care vor guverna funcţionarea Mecanismului Unic de Supraveghere la nivel european: „în afară de regulamentul care conferă BCE prerogativele de supraveghere a băncilor, vor exista şi alte norme care vor completa dispoziţiile regulamentului. Astfel, vorbim de un proiect de regulament-cadru ce va fi definitivat în luna mai, potrivit căruia vor fi stabilite reguli pentru următoarele zone: reguli privind funcţionarea Mecanismului Unic de Supraveghere (MUS), structurat pe următoarele paliere de interes: principiile şi organizarea acestuia, metodologia de stabilire a caracterului semnificativ al unei bănci, procedurile separate de supraveghere a băncilor semnificative şi a băncilor mai puţin semnificative, precum şi procedurile comune care se aplică în ambele categorii. Pe de altă parte, vor mai exista norme care vor completa acest regulament-cadru, norme ce vor fi incluse în acte juridice separate. Avem aşadar trei paliere de reglementare: regulamentul BCE, acest regulament-cadru şi norme implementate prin acte juridice separate. Aici avem un proiect de regulament al BCE privind taxele de supraveghere, un regulament de procedură al consiliului de supraveghere, vor fi modificări aduse regulamentului de procedură al BCE, precum şi norme interne privind secretul profesional şi schimbul de informaţii, între atribuţiile legate de politica monetară şi cele în materie de supraveghere“, detaliază Elena Georgescu.
BCE realizează evaluarea activelor sistemului bancar (AQR)
Înainte de a prelua prerogativele de supraveghere, BCE trebuie să facă o evaluare foarte cuprinzătoare a sistemului bancar, exerciţiu care este în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului privind prerogativele Băncii Centrale Europene (BCE) şi care constituie un element cheie în procesul de operaţionalizare a Mecanismului Unic de Supraveghere. „Cu alte cuvinte, BCE nu vrea să preia un portofoliu de bănci pe care autorităţile naţionale le prezintă ca fiind mai bune decât sunt în realitate, astfel încât după preluarea prerogativelor, respectivele bănci să aibă nevoie de capitalizare pentru a fi menţinute în limitele de prudenţă. Aşadar, ca orice bun administrator, înainte să preia ceva, BCE face un inventar, un audit, să vadă cum stau băncile în privinţa calităţii activelor acestora, a nivelului lor de capitalizare. Tot Regulamentul îi permite Băncii Centrale Europene ca, în urma acestui exerciţiu, în cazul băncilor cu probleme din perspectiva gradului lor de adecvare a capitalului, în linie cu exigenţele impuse de normele de prudenţă bancară, să poată extinde termenul de preluare a prerogativelor, până când totul este adus în limitele prevăzute de lege“ apreciază directorul adjunct din BNR.
Două momente importante trebuie punctate în procesul de operaţionalizare a supravegherii. Astfel, în 23 octombrie 2013 a fost emis un comunicat în care Banca Centrală Europeană a anunţat detaliile privind acest exerciţiu de evaluare. A urmat un alt comunicat, din 11 martie 2014, în care BCE a venit cu detalii suplimentare cu privire la evoluţia exerciţiului de evaluare a băncilor demarat în noiembrie 2013, în care se menţionează că acesta va dura 12 luni şi se va finaliza în octombrie 2014. Această evaluare a băncilor europene este derulată de BCE în colaborare cu autorităţile naţionale de supraveghere din statele membre participante, respectiv din zona euro, şi este sprijinită de Oliver Wyman, un grup de consultanţă de management internaţional. „Este vorba de un exerciţiu de evaluare fără precedent, care are trei componente de bază: o evaluare vizând riscurile, aceasta având ca obiectiv revizuirea cantitativă şi calitativă a riscurilor cheie la nivelul grupurilor bancare selectate şi care include indicatori pe partea de lichiditate, efectul de levier şi finanţare, deci o evaluare pe riscuri. A doua componentă este o evaluare a calităţii activelor, acel Asset Quality Review (AQR), care are ca obiectiv o creştere a transparenţei expunerilor înregistrate de bancă, lucru care se realizează prin evaluarea calităţii activelor băncilor, incluzând partea de evaluare a colateralelor, a adecvării provizioanelor aferente. A treia componentă este un exerciţiu de testare la stres care examinează rezistenţa bilanţurilor băncilor la anumite scenarii de stres. S-a convenit ca rezultatele exerciţiului de testare la stres realizat de BCE, împreună cu cel al celorlalte două componente să fie publicate în acelaşi timp cu data la care Autoritatea Bancară Europeană va publica rezultatele propriului exerciţiu de testare la stres efectuat la nivelul de ansamblu UE, realizat la o altă dimensiune, care priveşte partea de testare a băncilor, în general, la diverse scenarii, şi nu cu scopul celui efectuat la nivelul Băncii Centrale Europene, respectiv acela de a vedea în ce măsură băncile pe care le preia în supraveghere sunt rezistente la anumite şocuri. Metodologia este corelată, dar scopurile sunt diferite, astfel că şi rezultatele sunt diferite. Există şi date despre exerciţiul cuprinzător: acesta vizează 128 de bănci care includ 124 de grupuri bancare, activele reprezintă 85% din activele băncilor din zona euro, sunt implicate 24 de autorităţi naţionale de supraveghere, iar 18 state sunt acoperite de Mecanismul Unic de Supraveghere. Mai trebuie spus că în privinţa evaluării activelor, în 11 martie a fost publicat un set de reguli de procedură care prezintă detalii despre sub-etapele procesului de evaluare şi ce implică acestea“ detaliază Elena Georgescu.
Ce bănci româneşti vor fi supravegheate de BCE
În contextul publicării documentului intitulat „Note comprehensive assessment October 2013”, elaborat de BCE, a fost publicată şi lista cu băncile care vor fi incluse în exerciţiul de evaluare cuprinzătoare al BCE, vorbim de toate grupurile mari transfrontaliere din euro zonă, unele dintre acestea fiind prezente şi în România, ale căror subsidiare vor intra oricum în supravegherea consolidată a BCE, efectuată în cazul băncilor-mamă din zona euro care vor fi subiect al supravegherii directe a BCE. Supravegherea directă ce va fi efectuată de BCE asupra băncilor semnificative din zona euro (în această etapă) are loc la cel mai înalt nivel de consolidare (consolidare care desigur implică şi colectarea datelor de la nivel individual), deci BCE aplică o viziune dublă.
În ceea ce priveşte modalitatea prin care statele non-euro pot intra într-un acord de cooperare strânsă cu BCE, este de precizat faptul că, în februarie 2014, s-a publicat o listă cu deciziile emise de BCE, aprobată de Consiliul guvernatorilor BCE, în care se regăseşte una de importanţă vitală. Este vorba de Decizia BCE nr.5 din 31 ianuarie 2014, care stabileşte procedura pe care un stat membru non-euro trebuie să o urmeze pentru a iniţia o cooperare strânsă cu BCE. Decizia cuprinde toţi paşii de parcurs, având în anexă modelul de notificare pentru a intra în cooperare strânsă cu BCE, conform articolului 7 din Regulament, prin care statul membru solicitant se angajează să se asigure că autoritatea naţională competentă de supraveghere va urma instrucţiunile, ghidurile, măsurile stabilite de BCE în legătură cu băncile din propria jurisdicţie. Totodată, statul membru se angajează ca legislaţia naţională relevantă să fie armonizată cu exigenţele Regulamentului astfel încât aceasta (n.n. – legislaţia) să asigure faptul că autorităţile naţionale competente vor urma instrucţiunile specifice şi liniile de orientare date de BCE. Totodată, ele vor notifica BCE data la care această legislaţie naţională revizuită intră în vigoare. Această decizie are şi o altă anexă-cadru, prin care statul membru confirmă că a adoptat legislaţia relevantă (cu specificarea datei intrării în vigoare) şi că aceasta este obligatorie. Vom continua în ediţia din mai a revistei noastre cu prezentarea pe larg a celorlalţi piloni amintiţi în prima parte a materialului, începând cu Mecanismului Unic de Rezoluţie.
Autori: Norel Moise, Vasile Pop Coman
COMMENTS