Educația de bază și macrostabilitatea penalizează competitivitatea

România se poziționează drept țara cu cea mai scăzută competitivitate în Uniunea Europeană, potrivit datelor publicate de Eurostat. În raportul de profil, șase din cele zece cele mai puțin competitive regiuni ale Uniunii sunt dintre cele opt care compun țara noastră, cu zona de Nord-Est pe ultimul loc (234 din 234) și București-Ilfov în partea a doua a clasamentului european (136 din 234).

Ierahizarea s-a făcut în baza unei metodologii noi, în care un indice compozit include 11 criterii, aranjate în trei grupe mari: Fundamente (instituții, macrostabilitate, infrastructură, sănătate și educație de bază), Eficiență (educație înaltă și continuă, eficiența pieței muncii, dimensiunea pieței) și Inovare (capabilitate tehnologică, sofisticarea afacerilor și inovare).

9 dintre aceste criterii sunt specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale de tip NUTS 2, în care este împărțită UE pentru a uniformiza diversele politici, dar două dintre ele sunt stabilite uniform la nivel național. Dincolo de alte neajunsuri, exact acestea din urmă penalizează regiunile românești și determină plasarea lor la coada Europei.

În materie de învățământ de masă, la nivel primar și secundar, figurăm cu un indice de doar 12,3 din media europeană de 100. Doar peste Bulgaria (3,7) dar semnificativ mai jos decât Cipru (27,0), Grecia (53,8) sau Malta (57,7), aflate la rândul lor mult sub țări din fostul bloc estic precum Slovacia (76,4) Croația (80,2) sau Ungaria (88,5).

Educația de bază în statele UE, 2022

Este o direcție în care statul să ar trebui acționeze masiv și urgent, prin majorarea alocărilor bugetare de profil (își mai amintește cineva de așa-zisa prevedere referitoare la 6% din PIB ?) și o legislație care să impună reducerea abandonului școlar, simultan cu ridicarea calității actului de predare.

Totuși, principala problemă este și va rămâne stabilitatea macroeconomică, exact factorul care ne afectează în materie de rating, percepție investițiomală și dobânzi achitate la creditele luate de stat, care au urcat la procentaje relativ ridicate în alocările bugetare, în pofida unei datorii publice încă moderate din perspectivă europeană.

 

 

Indicele alocat în baza calculelor făcute de statistica europeană ne poziționează la doar 45,1% din media europeană. Adică penultima poziție, doar ceva mai bine decât Grecia (33,6), țară care a ajuns la o datorie publică de circa 200% din PIB, cam de patru ori  mai mare decât limita pe care încercăm noi să o evităm acum (49,2% pe date oficiale în ianuarie 2023).

Pentru conformitate, vă prezentăm și valorile exacte alocate statelor membre ale Uniunii, pe cele trei grupe mari de câte 9 țări, prima sub pragul de 100, a doua în intervalul de indici 100 – 116, iar a treia, care include cele mai stabile economii europene, peste 116, cu podiumul format de Danemarca (159,7), Olanda (146,9) și Luxemburg (141,3).

Se poate observa că, în pofida faptului că am avut o creștere economică robustă (+5,8% în 2021 și +4,8% în 2022) și o inflație anuală mai redusă decât țările din regiune cu regim valutar similar, precum Ungaria (81,6), Polonia (94,3) sau Cehia (108,4) – nu mai vorbim de vecinii bulgari (125,1) -, suntem cotați mult mai slab, ceea ce ne pune competitivitatea sub semnul întrebării.

Explicația constă în deficitele gemene, cel bugetar (suntem singurii sub procedură de deficit excesiv, suspendată temporar doar pentru că, întâmplător, a venit pandemia) și cel de cont curent, unde rezultatul pe segmentul de comerț cu mărfuri a fost devastator (circa -12% din PIB) și nu a putut fi ameliorat suficient de servicii și banii trimiși din străinătate (per total, cam -9,2% din PIB, mai mult decât dublu față de limita de -4% stabilită la nivel european prin tabloul de bord).

Așadar, nu că nu am avea și alte segmente care trebuie îmbunătățite, precum infrastructura, inovarea sau sănătatea, dar stăm slab pe două direcții fundamentale pentru dezvoltarea pe termen lung, educația și stabilitatea macroeconomică. Direcții plasate majoritar sub influența gestiunii statului și fără de care nu vom reuși să creștem în clasamentul european al competitivității.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0