Când datoria crește mai repede decât economia: unde se rupe echilibrul?

Diferențialul dintre costul datoriei (r) și rata de creștere economică (g), cunoscut ca „r-g”, reprezintă un element fundamental în analiza sustenabilității datoriei publice. Dacă r este mai mic decât g, atunci avem o situație în care economia în ansamblu se extinde mai rapid decât costul finanțării datoriei publice, lucru ce permite statului să mențină sau să reducă ponderea datoriei în PIB, fără ajustări fiscale semnificative. În schimb, atunci când r depășește g, datoria publică tinde să crească mai rapid în raport cu nivelul PIB, necesitând consolidări bugetare pentru a evita o eventuală creștere semnificativă a datoriei publice.

Această dezbatere a atras mulți economiști de prestigiu ai momentului. O contribuție remarcabilă în acest sens poate fi atribuită lui Thomas Piketty, care, în cartea sa din 2014, a subliniat că atunci când (r), definit ca randamentul capitalului privat, este superior pe termen lung ratei de creștere economică (g), veniturile din capital cresc mai rapid decât veniturile din muncă, aspect care, în final, amplifică inegalitățile din societate.

Reputatul economist Olivier Blanchard (2019), care a fost economist șef al FMI în perioada crizei financiare din 2008-2009, a analizat implicațiile diferențialului „r-g” din perspectiva sustenabilității fiscale. În discursul său prezidențial din 2019, susținut în cadrul reuniunii American Economic Association, Blanchard a argumentat că, în condițiile unui nivel scăzut al ratelor de dobândă, în care r < g, datoria publică poate să rămână relativ stabilă în timp și fără ajustări fiscale majore, cu condiția ca statul să mențină un cadru fiscal credibil și cu deficite bugetare moderate.

Așadar, în contextul economic prezent, caracterizat de circumstanțe contrare celor care au stat la baza analizei lui Blanchard, consider că dezbaterile despre sustenabilitatea datoriei publice ar trebui să acorde o atenție mai mare diferențialului „r-g”.