Cu doar două luni înainte de termenul de implementare a Directivei UE privind transparența salarială (7 iunie 2026), majoritatea companiilor din România nu sunt pregătite pentru noile cerințe. Potrivit unui studiu realizat de Mirro pe 150 de companii din multiple industrii, aproximativ 75% dintre organizații riscă neconformitatea. Citește raportul complet aici.
Deși subiectul este deja pe agenda publică, nivelul real de pregătire rămâne scăzut. Datele arată un decalaj clar între nivelul de conștientizare și capacitatea reală de execuție: doar un sfert dintre companiile din România spun că înțeleg clar implicațiile directivei, în timp ce restul au un nivel scăzut de înțelegere operațională.
„Transparența salarială nu înseamnă doar raportare, ci capacitatea organizației de a explica, pe baza datelor, de ce doi oameni sunt plătiți diferit, iar acest lucru este greu de făcut atunci când datele despre remunerație și performanță nu sunt conectate.”, a declarat Simona Lăpușan, CEO & Founder Mirro.
Unul dintre principalele blocaje este lipsa asumării la nivel organizațional: aproape jumătate dintre companii (49%) nu au un responsabil clar pentru implementarea cerințelor privind transparența salarială.
În același timp, multe organizații nu au încă fundamentele necesare pentru a susține procesul impus de Directiva UE. 60% dintre companii nu au structuri salariale bine definite, ceea ce face dificilă compararea rolurilor și analiza echității salariale.
Cea mai mare provocare apare însă în zona de justificare a diferențelor de remunerare. Directiva Europeană cere justificarea diferențelor salariale cu criterii obiective, neutre din punct de vedere al genului, nu doar raportarea lor. Deși majoritatea companiilor pot genera rapoarte salariale împărțite pe gen, 9 din 10 nu pot explica de ce există diferențe salariale între angajați pe roluri similare.
În prezent, conform datelor din studiul Mirro, companiile din România nu sunt nepăsătoare în fața Directivei UE, dar sunt, în mare parte, nepregătite. În lipsa unui sistem coerent care să conecteze datele, procesele și deciziile, riscul nu este doar de întârziere, ci de neconformitate.
Directiva prevede sancțiuni pentru companiile care nu respectă noile obligații, inclusiv amenzi și plata despăgubirilor către angajații afectați, ceea ce transformă conformitatea dintr-un exercițiu operațional într-un risc real de business.
Pe măsură ce termenul limită se apropie, diferența nu va fi făcută de ce știu companiile despre directivă, ci de ce pot demonstra, cu date, în practică.
COMMENTS