- Angajații români înregistrează niveluri tot mai mari ale implicării și fericirii la locul de muncă, similare referinței globale, și depășesc standardul european în privința ambilor indicatori.
- Pe o scală de la 1 la 10, scorul general pentru sănătatea culturii organizaționale în România este 7,3, similar celui global și peste media europeană.
- Angajații români obțin un scor bun, de 7,7 din 10, pentru calitatea relațiilor cu colegii, unul dintre „motoarele” productivității fiind plăcerea de a lucra în echipă.
- Forța de muncă din România se remarcă printr-o percepție pozitivă asupra nivelului de productivitate a echipei directe.
Totuși, angajații români trăiesc „paradoxul înaltei performanțe”, productivitatea percepută nefiind dublată de un sentiment puternic de apartenență la organizație. - Pluxee România, partenerul global pentru beneficii extrasalariale și soluții pentru creșterea implicării angajaților, anunță rezultatele celei de-a doua ediții a studiului anual „Barometrul fericirii la locul de muncă”, realizat în parteneriat cu compania britanică de tehnologie The Happiness Index.
Eșantionul care a stat la baza acestei cercetări a inclus peste 3.600 de angajați români. Studiul face parte dintr-un demers global, concretizat prin cercetarea Global Workplace Happiness Report, publicată de The Happiness Index anul acesta, în urma colectării răspunsurilor a 80.000 de angajați din 115 țări.
Utilizând un model de analiză neuroștiințifică, studiile au urmărit patru dimensiuni ale nevoilor umane: rațională, emoțională, instinctivă și reflexivă. Observarea rezultatelor din România în paralel cu cele de la nivel global și european oferă o imagine clară asupra modului în care forța de muncă din România se poziționează într-un cadru internațional.
În contextul în care companiile din întreaga lume se confruntă cu o presiune tot mai mare pentru a crește productivitatea angajaților, atât rezultatele studiului desfășurat în România, cât și ale celui global contrazic presupunerile conform cărora productivitatea depinde în principal de alocarea sarcinilor, creșterea eficienței și organizarea proceselor operaționale. Analizele sugerează că productivitatea ține mai mult de factorii sociali și emoționali, precum energia, conexiunea și alinierea din cadrul echipelor.
Atât în cazul forței de muncă românești, cât și al celei de la nivel global, productivitatea este susținută în special de plăcerea de a lucra în echipă, ceea ce se reflectă în același scor bun, de 7,7, obținut de ambele categorii de angajați pentru indicatorul emoțional privind relațiile cu colegii.
Angajații români arată un nivel crescut de implicare și se simt foarte productivi în echipele lor directe
Forța de muncă din România a înregistrat un scor general pentru sănătatea culturii organizaționale de 7,3, depășind scorul din 2025, de 7,0. Acest rezultat este în linie cu cel global și peste media europeană, de 6,9.
Acest avans este determinat atât de creșterea implicării (scor de 7,4 în 2026 față de 7,1 în 2025), reflectând o satisfacție mai mare la locul de muncă, cât și de evoluția nivelului de fericire (scor de 7,2 în 2026 față de 7 în 2025), susținută de un grad mai ridicat de autonomie în cadrul jobului.
Conform studiului publicat în 2026, angajații români au înregistrat un scor al implicării la locul de muncă de 7,4, similar referinței globale de 7,3, media europeană fiind de 6,9. Românii ies în evidență prin faptul că simt că echipa lor directă are un nivel înalt de productivitate la job. Pentru acest indicator, angajații români au obținut un scor de 7,9, depășind atât rezultatul global de 7,6, cât și pe cel al colegilor europeni, de 7,1. În ceea ce privește fericirea la locul de muncă, asociată cu dimensiunea instinctivă și cea emoțională a nevoilor umane, angajații români înregistrează un scor de 7,2, în linie cu referința globală de 7,3, dar peste media europeană, de 7,0.
Forța de muncă din România se confruntă cu „paradoxul înaltei performanțe”
Aceste caracteristici ale culturii organizaționale definesc „paradoxul înaltei performanțe, observat în mod special în cazul angajaților români. Ei se remarcă la capitolul productivitate, dar rămân în urma etalonului global în privința dimensiunilor mai personale ale muncii, precum conectivitatea emoțională. Prin urmare, se conturează necesitatea dezvoltării unor modalități de consolidare a sentimentului de apartenență, având în vedere că angajații români încă manifestă un nivel scăzut în acest sens, tendința fiind de a se percepe mai degrabă ca elemente ale unui mecanism decât ca parte a unui colectiv.
COMMENTS