Inteligența artificială poate deveni unul dintre marile motoare ale productivității sau, dimpotrivă, o tehnologie care automatizează munca, reduce crearea de locuri de muncă și amplifică inegalitatea. Diferența va depinde de modul în care AI va fi dezvoltată și utilizată, avertizează laureatul Nobel pentru Economie Daron Acemoglu. Mesajul vine într-un moment în care economiile în curs de dezvoltare se pregătesc pentru o creștere fără precedent a populației apte de muncă, iar Banca Mondială avertizează că transformarea acestei explozii demografice într-un avantaj economic depinde de un singur lucru: crearea de locuri de muncă.
Inteligența artificială nu trebuie judecată doar după numărul de sarcini pe care le poate prelua de la oameni, ci după capacitatea sa de a-i face pe aceștia mai productivi și de a genera locuri de muncă mai bune. Este una dintre principalele concluzii ale ediției 2026 a Annual Bank Conference on Development Economics – ABCDE, forumul de cercetare și politici de dezvoltare al Băncii Mondiale, organizat în acest an în parteneriat cu Georgetown University.
Tema ediției – „Jobs for the Next Generation” – a pornit de la una dintre marile transformări demografice ale următoarelor decenii. În următorii 25 de ani, Africa Subsahariană, Asia de Sud și Orientul Mijlociu vor înregistra o creștere fără precedent a populației de vârstă activă. Banca Mondială consideră că valul poate deveni una dintre marile oportunități economice ale secolului XXI, dar avertizează că incapacitatea economiilor de a crea suficiente locuri de muncă ar putea alimenta tensiunile sociale și instabilitatea.
Nu orice loc de muncă este un loc de muncă bun
În centrul dezbaterilor s-a aflat discursul lui Daron Acemoglu, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2024 alături de Simon Johnson și James Robinson.
Pentru Acemoglu, provocarea nu este doar crearea unui număr suficient de joburi. Economiile au nevoie de „good jobs” – locuri de muncă productive, cu salarii mai ridicate, o anumită securitate și posibilitatea progresului profesional.
Problema este cu atât mai importantă pentru economiile emergente cu cât o parte foarte mare a ocupării rămâne informală. Acemoglu estimează că aproximativ jumătate din locurile de muncă din anumite zone ale Americii Latine, Africii Subsahariene și subcontinentului indian se află în economia informală, fiind adesea slab plătite, instabile și fără perspective reale de avansare.
În opinia economistului, ocuparea productivă rămâne una dintre cele mai sigure căi prin care pot fi reduse sărăcia și lipsa oportunităților economice.
AI: automatizare sau un coleg mult mai puternic?
Inteligența artificială complică însă această ecuație.
Acemoglu avertizează că direcția actuală de dezvoltare a AI este orientată în mare măsură spre automatizarea sarcinilor realizate de oameni. Dacă această tendință va domina, tehnologia ar putea genera creșteri de productivitate, dar simultan o creare modestă de locuri de muncă și efecte negative asupra inegalității și sărăciei, în special în economiile în curs de dezvoltare.
Alternativa propusă de economist este ceea ce el numește „pro-worker AI”: inteligență artificială construită pentru a completa capacitățile oamenilor, nu pentru a-i elimina din procesul de producție.
AI poate procesa volume de date imposibil de gestionat de un om și poate identifica tipare complexe, în timp ce oamenii păstrează avantaje în domenii precum judecata, creativitatea sau combinarea activităților intelectuale cu cele din lumea fizică. Folosite complementar, cele două capacități ar putea permite angajaților să îndeplinească sarcini mai sofisticate și să dezvolte noi forme de expertiză.
Lecția Revoluției Industriale
Acemoglu avertizează și împotriva ideii potrivit căreia marile revoluții tehnologice produc automat prosperitate pentru toată lumea.
Economistul amintește că primele aproximativ opt decenii ale Revoluției Industriale britanice nu au adus o creștere corespunzătoare a salariilor. Pentru numeroși muncitori, transformarea tehnologică a însemnat inițial condiții de muncă mai dificile, iar anumite categorii profesionale au înregistrat pierderi importante de venituri și locuri de muncă.
Mesajul pentru actuala revoluție AI este limpede: progresul tehnologic nu garantează singur progresul social.
Contează ce tehnologii sunt dezvoltate, cine le controlează, cum sunt introduse în economie și dacă ele creează noi sarcini și competențe pentru oameni sau se limitează la substituirea acestora.
Bătălia pentru infrastructură și competențe
Pentru economiile emergente, riscul este dublu. Dacă AI rămâne concentrată pe automatizare, țările care dispun de infrastructură digitală bună ar putea adopta rapid tehnologia, dar fără să obțină o creștere corespunzătoare a ocupării.
Țările cu infrastructură digitală slabă riscă și mai mult: pot pierde locuri de muncă prin modificarea diviziunii internaționale a muncii fără să beneficieze nici măcar de câștigurile de productivitate oferite de AI.
De aici și una dintre concluziile ABCDE 2026: investițiile în infrastructură digitală, educație și competențe, alături de politici care înlătură barierele de acces pe piața muncii, devin esențiale pentru transformarea schimbării demografice într-un dividend economic.
Conferința a analizat inclusiv folosirea AI în recrutare și căutarea unui loc de muncă, oportunitățile oferite de conectivitatea digitală lucrătorilor africani, economia platformelor, îmbătrânirea populației și relația dintre pregătirea profesională oferită de companii și riscul ca AI să înlocuiască angajații.
Discuțiile vor alimenta și cercetarea Băncii Mondiale pentru viitorul World Development Report 2027, dedicat locurilor de muncă pentru noua generație.
Miza depășește astfel dezbaterea despre câte profesii va elimina inteligența artificială. Pentru generația care va intra pe piața muncii în următorii 25 de ani, întrebarea decisivă va fi dacă AI va deveni înlocuitorul omului sau instrumentul care îi permite să producă mai mult, să câștige mai bine și să facă lucruri pe care înainte nu le putea face.
COMMENTS