România s-a situat pe locul 3 între statele UE la creșterea prețurilor în ultimii cinci ani, potrivit datelor prezentate de Eurostat. Cu o inflație cumulată de 44,5% pe perioada 2021 – 2026, țara noastră a stat mai bine la acest capitol decât Ungaria (+53,6%) și Estonia (+47,9%), dar s-a plasat peste Polonia (41,3%), Lituania (41%) și Cehia (+39,5%).
Rata anuală a inflației în statele UE, 2016 – 2025
Rata cu două cifre a inflației anuale din trimestrul II 2026 a creeat impresia unei creșteri exagerate a prețurilor. Cu toate acestea, ar trebui să avem în vedere că rata medie anuală a creșterii prețurilor la noi a fost cu mult mai mare în 2022 și 2023 decât în 2024 și 2025. Concret, se poate vedea în tabel că valorile de 12% și 9,7% sunt semnificativ peste cele de 5,8% și, respectiv 6,8%, consemnate oficial.
De reținut, toate cifrele prezentate sunt calculate după metodologia armonizată la nivel european (care urmărește 12 grupe de produse și servicii, indicatorul fiind așa-numitul IAPC), care asigură comparabilitatea între țările Uniunii și nu după metdologia națională pe doar 3 grupe mari de produse și servicii, al cărei indicator IPC este cel principal comunicat lunar de INS.
De altfel, nu există o legătură directă între nivelul inflației și poziționarea în cadrul țărilor membre, conjunctura fiind net diferită de la un an la altul. Dacă, în 2024 și 2025, ne-am situat pe primul loc în UE cu valorile menționate anterior, 5,8% și 6,8%, în 2022 am fost de-abia pe locul 9 cu cele 12 procente iar în 2023, nivelul mult mai ridicat decât anul trecut ne-a adus doar locul 5, la fel ca și în 2021, când inflația medie anuală din România a fost doar 4,1%.
Pentru referință, menționăm și țările care au performat mai slab decât noi în 2021 – Polonia, Ungaria (ambele cu 5,2%), Lituania (4,6%), Estonia (4,5%), 2022 – Estonia (19,4%), Lituania (18,9%), Letonia (17,2%), Ungaria (15,3%), Cehia (14,8%), Polonia (13,2%), Bulgaria (13%) și Slovacia (12,1%), noi fiind mai aproape de Olanda (11,6%) și 2023 – Ungaria (17%), Cehia (12%), Slovacia (11%) și Polonia (10,8%).
Astfel, efectul de bază (raportarea la fostul nivel al prețurilor) a fost mult mai avantajos în ultimii doi ani pentru alte țări din fostul bloc estic, ce au aderat la UE. Mai mult, trebuie ținut cont că, dată fiind dispunerea în timp a creșterilor, chiar și dacă s-a ajuns acum la valori comparabile, populația lor a fost expusă mai devreme și mai mult timp la creșterea prețurilor.
Cum s-ar spune, dacă mă uit în oglindă doar pe moment, am tendința să mă detest, dacă mă uit mai atent în jur și pe termen lung, în aceeași oglindă cu ceilalți, parcă aș avea tendința să mă oarecât admir. Adică nu suntem noi cei mai defavorizați de soartă și nici am suportat cele mai mari scumpiri în timp.
Desigur, ar fi fost mai bine să profităm de politica monetară derulată la începutul deceniului curent și să beneficiem acum, dacă am fi avut și o politică fiscal-bugetară cât de cât adecvată, dacă nu pe măsură. Chiar și așa, însă, se poate observa că efectul pozitiv anterior încă mai contează și ar fi foarte util să nu pierdem din vedere perspectiva pe termen mediu și lung. Adică de a părăsi topul scumpirilor din fostele țări socialiste și să revenim în plutonul european al inflației.
COMMENTS