Robert E. Hall și Michael Woodford au primit Premiul Sveriges Riksbank în Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel pentru contribuțiile lor la „fundamentele microeconomice ale stabilizării macroeconomice”. Cercetările lor au ajutat la construirea unor modele care leagă deciziile gospodăriilor și firmelor de evoluția economiei în ansamblu și explică felul în care politicile fiscale și monetare pot tempera recesiunile și perioadele de supraîncălzire.
Premiul din 2026 recunoaște o schimbare de metodă în macroeconomie. În loc să trateze inflația, producția și consumul doar ca variabile legate între ele prin regularități statistice, modelele moderne încearcă să explice cum apar aceste evoluții din deciziile individuale. Contează ce cumpără gospodăriile, cât economisesc, când investesc firmele și cum își stabilesc prețurile. Contează și ce cred oamenii că se va întâmpla în viitor.
Aceste așteptări pot schimba efectul unei măsuri înainte ca ea să intre pe deplin în vigoare. Dacă o bancă centrală își anunță credibil planurile, companiile și gospodăriile pot lua decizii diferite privind prețurile, salariile, investițiile și consumul. În acest fel, comunicarea politicii economice devine parte a mecanismului prin care autoritățile încearcă să stabilizeze economia.
Robert E. Hall: consumul și deciziile luate în timp
Robert E. Hall s-a născut în 1943, în Palo Alto, California. A studiat economia la University of California, Berkeley, apoi și-a obținut doctoratul la Massachusetts Institute of Technology, în 1967. A predat la Berkeley și MIT, iar din 1978 și-a desfășurat activitatea la Stanford University și la Hoover Institution. Este profesor emerit de economie la Stanford și continuă să participe la cercetarea și dezbaterea economică.
Una dintre lucrările sale cele mai influente, studiul din 1978 Stochastic Implications of the Life Cycle-Permanent Income Hypothesis, pornește de la o întrebare esențială: cum își schimbă gospodăriile consumul atunci când veniturile lor variază? Hall a analizat implicațiile ideii că oamenii își planifică cheltuielile pe termen lung, ținând cont de veniturile pe care se așteaptă să le obțină de-a lungul vieții, nu doar de suma încasată într-o anumită lună sau într-un anumit an.
Din această perspectivă, o creștere temporară și previzibilă a venitului nu ar trebui să determine aceeași reacție ca o schimbare neașteptată, care modifică perspectivele pe termen lung. Hall a formalizat ideea că, dacă gospodăriile folosesc informațiile disponibile pentru a-și planifica viitorul, consumul se modifică în special atunci când apar informații noi. Studiul său a devenit un reper pentru testarea felului în care oamenii își adaptează cheltuielile la venituri și la anticipațiile privind viitorul.
Importanța acestei cercetări depășește bugetul unei singure familii. Când milioane de gospodării își schimbă simultan planurile de consum, efectul se transmite către vânzările companiilor, producție și ocupare. O teorie despre alegerile individuale oferă astfel un instrument pentru a înțelege fluctuațiile economiei în ansamblu.
Hall a studiat și felul în care deciziile privind munca, salariile și angajarea se reflectă în ciclurile economice. În Labor Supply and Aggregate Fluctuations (1980), a analizat legătura dintre oferta de muncă și variațiile activității economice, iar în Intertemporal Substitution in Consumption (1988) a cercetat modul în care oamenii își distribuie consumul în timp. Cărțile sale includ Booms and Recessions in a Noisy Economy (1991) și Forward-Looking Decision Making (2010), volume care abordează fluctuațiile economice și deciziile orientate spre viitor.
Hall a condus între 1978 și 2013 programul de cercetare privind fluctuațiile și creșterea economică al National Bureau of Economic Research (NBER), o organizație americană independentă de cercetare economică. El prezidează și comitetul NBER care stabilește datele recesiunilor din Statele Unite. În ultimii ani, a continuat să publice despre evoluția ocupării după recesiuni, piața muncii și factorii care pot prelungi perioadele de stagnare.
Michael Woodford: dobânzile, anticipațiile și politica monetară
Michael Woodford s-a născut în 1955, la Chicopee, Massachusetts. A absolvit University of Chicago, a studiat dreptul la Yale și a obținut doctoratul în economie la MIT, în 1983. Și-a început cariera universitară la Columbia, a predat apoi la University of Chicago și Princeton, iar în 2004 s-a întors la Columbia, unde este profesorul John Bates Clark de economie politică.
Lucrarea sa de referință, Interest and Prices: Foundations of a Theory of Monetary Policy (2003), a oferit o construcție amplă pentru analiza politicii monetare. Woodford a integrat în model alegerile gospodăriilor și firmelor, așteptările privind evoluția economiei și faptul că prețurile nu se ajustează instantaneu. Când unele companii își schimbă tarifele cu întârziere, deciziile băncii centrale pot influența temporar producția și ocuparea, pe lângă inflație și dobânzi.
În această abordare, rata dobânzii nu acționează izolat. Contează și ce cred firmele și gospodăriile că va face banca centrală în viitor. Dacă planurile acesteia sunt credibile, companiile își pot ajusta prețurile, iar oamenii își pot modifica deciziile de consum și economisire înainte ca măsurile să fie aplicate integral. De aceea, regulile de politică monetară și comunicarea băncii centrale sunt teme centrale în opera lui Woodford.
Cercetările sale au abordat și relația dintre politica monetară și cea fiscală, precum și rolul banilor într-o economie în care banca centrală influențează condițiile financiare prin rata dobânzii. În ultimii ani, Woodford și-a extins activitatea către limitele raționalității: cum procesează oamenii informația, cum își formează judecățile și ce efect au atenția și memoria asupra deciziilor economice. Cercetarea sa actuală se inspiră din psihologia cognitivă și neuroștiințe și este legată de inițiativa de economie cognitivă și comportamentală pe care o coordonează la Columbia.
Hall și Woodford au ajuns la întrebări comune pe căi diferite. Hall a urmărit cum deciziile gospodăriilor și ale participanților la piața muncii se reflectă în economie. Woodford a analizat felul în care dobânzile, regulile și comunicarea băncii centrale influențează aceste decizii. Lucrările lor au oferit macroeconomiei o bază construită pornind de la comportamentul celor care formează economia: gospodăriile și firmele.
COMMENTS