Sunt puțini oameni care se gândesc cu adevărat la riscurile care ne înconjoară și sunt și mai puțini cei care fac ceva activ în direcția asta, a spus Ștefan Stavrositu, CEO BCR Asigurări de Viață, la evenimentul „Asigurări 2026. Stabilitate și vulnerabilitate”, organizat de Piața Financiară.
„În industria asigurărilor de viață și sănătate unde operăm noi, interesul este foarte scăzut. Sunt puțini oameni care se gândesc cu adevărat la riscurile care ne înconjoară și sunt și mai puțini cei care fac ceva activ în direcția asta. Și aș dori să vă împărtășesc, pentru că e important, ceea ce am făcut.
Noi, BCR Asigurări de Viață, suntem o companie din cadrul grupului VIG, împreună cu Omniasig și Asirom, și suntem prezenți în treizeci de țări din Europa Centrală și de Est. Avem expertiză aici, în țări care sunt similare nouă, culturii noastre. Ne-a interesat să vedem cât de educați sunt oamenii din Europa Centrală și de Est, pornind de la Cehia, Slovacia, Polonia, până la țările baltice și Turcia. Am făcut un studiu în urmă cu trei ani și am mai făcut unul în 2026, în perioada verii. Ne-am adresat undeva către doisprezece mii de respondenți, oameni care au și răspuns din doisprezece țări, un eșantion destul de relevant.
I-am întrebat pe oameni dacă sunt conștienți care sunt riscurile principale. Am enumerat apoi zece riscuri care ne înconjoară. Și vedem, fără excepție, că, din păcate, oamenii nu conștientizează cu adevărat aceste riscuri. De exemplu, riscuri precum cel de îmbolnăvire prematură, deces prematur, cancer, spargeri la nivel de casă, incendii, cutremure, le sunt cunoscute însă le estimează greșit. Deci, prima oară am întrebat dacă își dau seama de impact: undeva cam douăzeci la sută dintre ei au estimat corect.
Apoi, la a doua întrebare, dacă lor li se poate întâmpla asta, au fost foarte optimiști. „Nu mi se întâmplă mie”, „cu siguranță se va întâmpla cuiva, cel mai probabil ție, dar nu mie”. Deci, nu știu cât de mult vedeți asta în jurul nostru, aici în România, dar se întâmplă cu siguranță în țările acestea similare nouă. Și aici există un optimism fals, și cred că și domnul vicepreședinte a zis la un moment dat: „Riscurile există, dar noi ne facem că nu le vedem”.
Apoi i-am întrebat în ce măsură acum, că au aflat despre un risc, ar trebui să fie mai puțin optimiști vizavi de asta, si în ce măsură sunt dispuși să facă și o acțiune, să facă un pas. Există oferte pe piață, există produse de asigurare generale, de viață, de sănătate, dacă vorbim despre ele, există distribuitori. Poți să le iei doar dacă ești interesat, poți să ajungi ușor astăzi, din fericire, la aceste produse. Și nu sunt așa de interesați oamenii. Amână: „Da, am înțeles, m-ai convins, dar nu acum”.
Și pe noi ne interesează, noi vedem asta înaintea vânzării unei asigurări, fie ea de viață, fie generală, pentru că ăsta e de fapt contextul de dinainte: cât de mult oamenii conștientizează riscul care există, cât de mult și-l asociază lor și dacă sunt dispuși să facă o acțiune.
Acum trei ani rezultatele erau mai bune decât astăzi, cel puțin în zona în care am fost noi. Și asta din punctul meu de vedere nu e o veste bună dacă mă gândesc la piața asigurărilor de viață, de exemplu, din România. După cum ați auzit mai devreme, avem 1,35 la sută grad de penetrare pe asigurări de viață.
Eu lucrez în asigurări de viață de când m-am născut, ca să zic așa. Lucrurile sunt oldest, but goldiest. Piața asigurărilor de viață a crescut, într-adevăr, însă a crescut în ritmul pieței generale: crești cu valul. Nu a fost ceva spectaculos, o spun cu un pic de tristețe: până la urmă am ajuns la 4,4 miliarde de lei, însă tot la 22 la sută suntem din piață.
Și oamenii cred că sunt într-o țară în care nu-și permit să nu fie asigurați. Toți asigurătorii plătim daunele, că asta e menirea noastră, finalitatea exercițiului nostru, și sunt oameni care beneficiază. Din păcate, ei nu beneficiază de bucurie. În general, asigurările de viață sunt atunci când se întâmplă ceva rău, mai puțin când se întâmplă ceva bine. Banii ăștia se plătesc și ajung la oameni.
Crește piața asigurărilor de viață? Vorbeam de stabilitate și vulnerabilitate. Decidem împreună dacă suntem mai stabili sau mai vulnerabili. Eu vorbesc doar în zona asta a asigurărilor de viață. Cred că e mult loc să creștem. Vine din educație, din acest risk literacy, de cât de mult ajungem la oameni. Și e și rolul asigurătorilor, și rolul distribuitorilor, și rolul jurnaliștilor, ca să ajungem la cât mai mulți oameni care nu își dau seama că au nevoie de riscuri, că toți ne supunem acelor statistici matematice. Ne naștem, trăim, ne îmbolnăvim, bineînțeles, și la un moment dat murim. Între cele două borne, între naștere și moarte, sunt multe evenimente, iar unele, din păcate, sunt independente de voința noastră. De aceea existăm noi, asigurătorii. Asta cred că e menirea noastră, și o consider una nobilă: să dăm oamenilor soluții atunci când ceva neprevăzut se întâmplă în jurul lor și ei își doresc să aibă continuitate în viață.”
COMMENTS