Autoritățile europene de supraveghere propun o restructurare importantă a raportărilor prevăzute de Taxonomia UE. Companiile, băncile, firmele de investiții și asigurătorii ar urma să publice mai puțini indicatori, calculați după metode mai clare și mai comparabile. Simplificarea nu schimbă însă criteriile după care o activitate este considerată sustenabilă și nici nu elimină obligația de transparență. Recomandările au fost transmise Comisiei Europene, care trebuie să decidă ce modificări vor deveni obligatorii.
Europa încearcă să corecteze una dintre principalele slăbiciuni ale arhitecturii sale de finanțare sustenabilă: raportările au devenit atât de complexe încât companiile cheltuiesc resurse importante pentru a produce indicatori pe care investitorii nu îi pot întotdeauna compara sau folosi în deciziile lor.
La sfârșitul lunii octombrie, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe – ESMA –, Autoritatea Bancară Europeană – EBA – și Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale – EIOPA – au transmis Comisiei Europene recomandările finale pentru revizuirea Actului delegat privind raportările în baza Taxonomiei UE.
Cele trei instituții nu propun abandonarea raportărilor verzi. Miza este alta: eliminarea indicatorilor cu utilitate redusă, uniformizarea metodelor de calcul și concentrarea asupra informațiilor care permit o comparație credibilă între companii.
De ce trebuie reparată Taxonomia
Taxonomia UE este sistemul european de clasificare a activităților economice considerate sustenabile din punct de vedere al mediului. Ea stabilește condițiile în care o activitate poate fi prezentată drept contribuind la atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea climatică, economia circulară, prevenirea poluării, protejarea apei ori conservarea biodiversității.
Companiile nefinanciare raportează, între altele, ponderea activităților eligibile și aliniate Taxonomiei în cifra de afaceri, investiții și cheltuieli operaționale. Instituțiile financiare trebuie apoi să utilizeze o parte dintre aceste informații pentru calcularea propriilor indicatori verzi.
Problema apare atunci când datele trec de la o companie la alta și sunt agregate la nivelul băncilor, asigurătorilor, administratorilor de active și grupurilor mixte. Diferențele metodologice, absența unor date și formulele complicate pot produce indicatori care par exacți, dar nu măsoară întotdeauna același lucru.
Comisia Europeană a cerut în martie 2026 celor trei autorități să identifice elementele care pot fi simplificate fără pierderea informației relevante.
ESMA restrânge indicatorul cheltuielilor operaționale
Principala propunere a ESMA privește indicatorul cheltuielilor operaționale – OpEx, după denumirea în limba engleză. În forma actuală, calculul poate presupune identificarea și separarea unui număr mare de cheltuieli curente, cu rezultate dificil de comparat între sectoare.
ESMA recomandă ca indicatorul obligatoriu să fie limitat la cheltuielile de cercetare și dezvoltare care nu sunt capitalizate. Pentru o companie, acestea sunt costurile de cercetare și dezvoltare înregistrate direct drept cheltuieli, nu drept active în bilanț.
Soluția ar restrânge raportarea la o categorie mai clară, mai ușor de verificat și cu o legătură mai directă cu inovarea și tranziția tehnologică. Companiile care doresc să ofere informații suplimentare ar putea continua să publice voluntar o definiție mai largă a cheltuielilor operaționale verzi, cu explicații și reconciliere față de situațiile financiare.
ESMA propune și eliminarea indicatorului mediu ponderat folosit pentru grupurile cu activități diferite. În locul combinării mecanice a unor indicatori bancari, industriali, investiționali sau de asigurări, raportarea ar urma modelul corespunzător activității dominante a societății-mamă, completat cu informații simplificate pentru filialele materiale.
Recomandarea încearcă să evite apariția unui procent unic care oferă o falsă impresie de precizie, deși în spatele său se află activități evaluate după metodologii diferite.
EBA elimină doi indicatori bancari
Pentru bănci și firme de investiții, EBA merge mai departe și recomandă eliminarea a doi indicatori: cel referitor la veniturile din taxe și comisioane și cel privind portofoliul de tranzacționare.
Argumentul implicit este că efortul de colectare și calcul nu produce informații suficient de utile pentru a justifica păstrarea lor în forma actuală. EBA propune totodată simplificarea indicatorului referitor la „alte servicii” oferite de firmele de investiții, inclusiv activitățile de pe piața de capital.
Ar urma să fie simplificate și modelele prin care băncile raportează activitățile de administrare a activelor, iar formularele utilizate pentru Green Asset Ratio – raportul activelor verzi – ar trebui clarificate și armonizate.
Green Asset Ratio măsoară ponderea expunerilor unei bănci care finanțează activități aliniate Taxonomiei. Indicatorul a fost intens criticat deoarece depinde de disponibilitatea datelor furnizate de clienți, de perimetrul companiilor obligate să raporteze și de tratamentul unor active precum finanțările acordate IMM-urilor sau administrațiilor publice.
EBA nu propune dispariția indicatorului, ci o prezentare mai inteligibilă și mai puțin împovărătoare.
Autoritatea recomandă și alinierea perioadelor în care pot fi folosite datele istorice ale obligațiunilor verzi cu regulile Regulamentului european privind obligațiunile verzi. Facilitatea ar fi limitată însă la titlurile emise potrivit acelui regulament, nu extinsă automat asupra oricărui instrument prezentat comercial drept „verde”.
EIOPA separă mai clar asigurarea de riscurile climatice
În asigurări, problema principală este actualul indicator al activității de subscriere. Acesta ar trebui să arate cât din activitatea unui asigurător contribuie la adaptarea la schimbările climatice, dar practicile de calcul diferă între companii și țări.
EIOPA propune redenumirea sa în indicator de subscriere pentru adaptarea climatică, pentru ca denumirea să reflecte exact ceea ce măsoară.
La numărător ar urma să intre numai contractele relevante și numai partea din primele brute subscrise sau veniturile din asigurări care poate fi atribuită riscurilor climatice. Dacă o poliță acoperă simultan incendii, furt, avarii tehnice și inundații, nu întreaga primă ar trebui considerată automat legată de adaptarea climatică.
Numitorul ar fi limitat la opt linii de asigurare eligibile. O variantă alternativă ar permite raportarea unui număr mai mic de linii, cu condiția includerii obligatorii a celor mai importante trei pentru adaptarea climatică.
Această modificare ar putea reduce procentele raportate de unii asigurători, dar ar face comparația mai relevantă. O valoare mai mică, determinată printr-o metodă comună, poate spune mai mult decât una ridicată construită prin includerea unor prime fără legătură directă cu riscurile climatice.
EIOPA recomandă și eliminarea detalierii activităților din gaze și energie nucleară din formularele asigurătorilor. Autoritatea consideră că informația este, în general, nesemnificativă pentru activitatea de subscriere și pentru investițiile companiilor de asigurări.
Un eventual indicator al activităților asigurate „verzi”, construit prin examinarea activității fiecărui client, este amânat. EIOPA propune reevaluarea ideii peste cinci ani, când calitatea și disponibilitatea datelor ar putea permite un calcul credibil.
Cele trei autorități refuză multiplicarea indicatorilor
ESMA, EBA și EIOPA converg asupra câtorva principii comune. Instituțiile financiare nu ar trebui obligate să introducă în propriii indicatori informațiile privind cheltuielile operaționale raportate de companiile nefinanciare. Datele pot avea utilitate la nivelul unei companii, dar agregarea lor în bilanțurile băncilor, portofoliile fondurilor sau investițiile asigurătorilor ar adăuga complexitate fără o îmbunătățire proporțională a informației.
Pentru grupurile financiare mixte, cele trei autorități recomandă renunțarea la indicatorul mediu ponderat. Societatea-mamă ar publica indicatorul corespunzător activității sale principale, iar filialele materiale din alte sectoare ar furniza informații suplimentare, într-o formă simplificată.
Direcția este importantă: Bruxelles-ul începe să accepte că mai multe date nu înseamnă automat informații mai bune.
Ce câștigă firmele și investitorii
Pentru companii, avantajul direct ar fi reducerea costurilor de colectare, verificare și auditare a unor informații greu de separat din sistemele contabile. Grupurile cu activități în mai multe sectoare nu ar mai fi obligate să comprime indicatori incompatibili într-un singur procent.
Pentru investitori, beneficiul ar trebui să fie creșterea comparabilității. Un set mai restrâns de indicatori, calculați uniform, poate fi mai util decât zeci de tabele în care aceleași noțiuni sunt interpretate diferit.
Există însă și un risc: simplificarea poate deveni o reducere a transparenței dacă sunt eliminate informații relevante fără a fi păstrate explicații suficiente despre activitățile de tranziție. De aceea, succesul reformei nu se va măsura prin numărul de pagini eliminate, ci prin capacitatea noilor indicatori de a diferenția finanțarea realmente sustenabilă de simpla etichetare verde.
Ce se schimbă acum
Deocamdată, nimic în obligațiile curente ale companiilor. Documentele ESMA, EBA și EIOPA reprezintă recomandări tehnice, nu legislație adoptată. Comisia Europeană va decide ce propuneri include în revizuirea Actului delegat privind raportările Taxonomiei. Textul rezultat va trebui apoi să parcurgă procedura europeană aplicabilă actelor delegate.
Prin urmare, companiile, băncile și asigurătorii nu trebuie să-și modifice imediat raportările. Ele primesc însă un semnal clar asupra direcției viitoare: mai puține formule, mai puține agregări artificiale și mai multă concentrare asupra informației care poate fi verificată și comparată.
Europa nu renunță la ambiția de a măsura cât capital finanțează tranziția verde. Încearcă, în schimb, să transforme Taxonomia dintr-un exercițiu predominant birocratic într-un instrument care să-i ajute efectiv pe investitori să înțeleagă unde merg banii.
COMMENTS