Ca la orice început de an, pe măsură ce cuantificăm ceea ce am realizat în perioada anterioară, încercăm să ne facem o idée cum va arăta bilanțul la finele perioadei pe care o traversăm. La fel fac și antreprenorii, la fel fac și băncile. Am încercat să creionăm și noi un tablou macro, transmițând către principalele departamente de analiză ale grupurilor financiare câteva întrebări. Acestea au fost: (1) Anul 2025 s-a încheiat, socotelile încă se mai fac, dar totuși: Care ar fi exemenele trecute cu brio de economia României, Care sunt restanțele și La ce *materii* ar mai trebui să aprofundăm? (2) Ce oportunități avem în față în 2026 și ce e musai să nu ratăm? (3) Care sunt amenințările cele mai importante ce ne privesc? (4) Cum vor arata, conform predicțiile Dvs actuale, principalii indicatori macroeconomici ai României la final de 2026? Unii au răspuns pe larg, alții parțial, alții au rămas în cadrul comunicatelor emise de instituțiile din care fac parte. Iată cum se vede din bănci anul 2026.
Ionut Lianu, CFA , Ofițer Șef Management Active și Pasive: Anul 2026 deschide, totodată, o fereastră importantă de oportunitate
- Anul 2025 s-a încheiat, iar deși evaluările finale sunt încă în desfășurare, pot fi conturate câteva concluzii relevante privind performanța economiei României. Pe de o parte, economia a trecut cu bine câteva examene importante. Menținerea ratingului suveran în categoria investment grade a fost un test esențial, într-un context marcat de deficite ridicate și incertitudine politică, iar evitarea retrogradării a limitat creșterea costurilor de finanțare și a menținut accesul esential la pietele internationale. Totodată, depunerea cererii de plată nr. 4 din PNRR a transmis un semnal pozitiv privind capacitatea administrativă și continuitatea reformelor asumate, asigurând finanțare europeană într-un moment sensibil pentru finanțele publice. În paralel, 2025 a adus progrese vizibile în infrastructura rutieră, prin deschiderea și avansarea mai multor tronsoane de autostradă și drum expres, cu efecte favorabile asupra conectivității regionale și atractivității investiționale.
În același timp, anul 2025 a lăsat în urmă restanțe semnificative. Ajustarea fiscală a rămas principala vulnerabilitate, deficitul bugetar menținându-se mult peste pragurile asumate anterior, în condițiile în care corecția a fost amânată in contextul electoral, ceea ce a perpetuat presiunile asupra costurilor de finanțare și a redus spațiul fiscal viitor. După un episod de dezinflație, inflația a reaccelerat, alimentată de politici fiscale expansioniste, presiuni salariale și ajustări de taxe și prețuri administrate, afectând puterea de cumpărare și limitând marja de manevră a politicii monetare. În plus, reforma pensiilor speciale a rămas incompletă și fragilă juridic, iar ajustările parțiale au erodat credibilitatea angajamentelor asumate atât în cadrul PNRR, cât și în relația cu instituțiile europene și agențiile de rating.
Privind înainte, România are nevoie să insiste pe câteva chestiuni fundamentale. Consolidarea fiscală trebuie să se bazeze prioritar pe creșterea colectării și pe lărgirea bazei de impozitare, nu exclusiv pe majorări de taxe, în timp ce controlul cheltuielilor curente trebuie realizat fără reversarea reformelor din educație și sănătate, esențiale pentru capitalul uman și productivitatea pe termen lung. Menținerea sprijinului pentru domenii strategice precum infrastructura, energia, industria și securitatea economică rămâne crucială pentru competitivitate, la fel ca accelerarea creșterii productivității prin investiții în competențe, infrastructură funcțională și integrare în lanțurile europene de producție. Toate acestea depind, însă, de capacitatea administrativă și de calitatea guvernanței publice, inclusiv de profesionalizarea administrației, digitalizarea reală și continuitatea instituțională.
2. Anul 2026 deschide, totodată, o fereastră importantă de oportunitate. O consolidare fiscală credibilă ar putea reduce prima de risc și stabiliza ratingul suveran, în timp ce accelerarea implementării PNRR poate transforma angajamentele asumate în rezultate economice concrete. Continuarea investițiilor în infrastructură are potențialul de a genera efecte economice secundare pozitive, iar reconfigurarea lanțurilor de producție europene oferă României șansa de a atrage investiții în industrie și logistică, cu valoare adăugată mai mare. Tranziția energetică și consolidarea securității energetice pot poziționa România ca hub regional, iar aderarea la OECD, vizată pentru 2026, reprezintă un proiect de țară foarte important, după integrarea cu succes în NATO și UE, oferind o ancoră externă de reforme, credibilitate și influență internațională.
3. Riscurile rămân totusi semnificative. Incapacitatea de a livra o consolidare fiscală credibilă ar putea reactiva presiunile asupra ratingului și costurilor de finanțare, în timp ce ajustările fiscale și reformele structurale pot genera tensiuni sociale și presiuni pentru reversarea unor măsuri necesare. La acestea se adaugă riscurile geopolitice, într-un context în care posibila slăbire a NATO ar amplifica vulnerabilitățile de securitate în regiunea Mării Negre, ar crește presiunile bugetare pentru apărare și ar afecta percepția de siguranță a investitorilor. În acest context complex, diferența dintre stagnare și progres în 2026 va fi dată de capacitatea României de a combina reformele economice cu stabilitatea socială și credibilitatea strategică.
4. Pentru 2026, ne așteptăm la o crestere economica în jurul valorii de 1,2%, având ca principal motor investițiile. Acesta este ultimul an de implementare a PNRR, ceea ce ar trebui să ofere o tracțiune suplimentară investițiilor publice și private, pe fondul presiunii de a accelera execuția proiectelor asumate. În același timp, o creștere economică mai robustă în zona euro ar susține activitatea economică internă, în condițiile în care ciclul de relaxare monetară pare să se apropie de final.
Din perspectiva inflației, contextul extern mai favorabil, combinat cu valori mai reduse ale inflației importate, va contribui la temperarea presiunilor asupra prețurilor. În plus, efectul de bază asociat majorării TVA este așteptat să se disipeze în trimestrul al treilea al anului. Pe plan intern, cererea este moderată de ajustările operate asupra cheltuielilor salariale din sectorul public, ceea ce susține procesul de dezinflație. În acest context, rata inflației ar putea coborî către aproximativ 4,2% la final de an.
În aceste condiții, BNR ar putea începe reducerea dobânzii de politică monetară în a doua jumătate a anului 2026, până într-un interval de 6,0–6,25%. Totuși, surplusul structural de lichiditate din sistemul bancar este de așteptat să persiste, ceea ce va menține dobânzile ROBOR în proximitatea facilității de depozit. Diferențialul de dobândă față de zona euro se va îngusta, dar va rămâne încă semnificativ, ceea ce, alături de deficitul de cont curent menținut la niveluri ridicate, sugerează continuarea unei presiuni de depreciere asupra leului. În acest scenariu, cursul de schimb ar putea evolua către zona 5,20–5,25 lei/euro.
Valentin Tataru, economist sef ING Bank Romania: Deficitul de cont curent ar rămâne ridicat, dar gestionabil
- În 2025, România a reușit la limită să evite o retrogradare a ratingului de țară, toate cele trei mari agenții menținând calificativul în categoria investițională, deși cu perspectivă negativă. A fost un semn că direcția de corecție fiscală a existat și a fost credibilă, chiar dacă măsurile adoptate au fost dure și au afectat disproporționat mediul privat.
Apoi, România a făcut progrese în stabilizarea inflației și în începutul procesului de consolidare bugetară, dar rămân restanțe importante: reforma administrației publice, reforma sistemului de pensii și, în general, o împărțire mai echitabilă a poverii fiscale. O altă zonă care necesită atenție este cea a îmbunătățirii colectării, încă printre cele mai slabe din Uniunea Europeană. Prin urmare, deși România a trecut câteva examene importante în 2025, rămâne mult de lucru la capitolele structurale, fără de care stabilitatea pe termen lung rămâne fragilă.
2. 2026 poate deveni un an de cotitură în bine dacă România valorifică pe deplin oportunitatea uriașă reprezentată de fondurile europene. Este anul în care absorbția efectivă poate atinge un record absolut, cu un potențial minim de 15 miliarde de euro, dacă proiectele sunt accelerate și implementarea este eficientă. Aceste resurse susțin investițiile în infrastructură, energie, digitalizare și modernizarea serviciilor publice, compensând o cerere internă care va rămâne slabă cel puțin în prima parte a anului. Dincolo de bani, 2026 este o oportunitate pentru reechilibrarea relației dintre stat și mediul privat: reguli mai simple, stabilitate fiscală și predictibilitate pot relansa investițiile și încrederea. Practic, dacă nu ratăm fereastra fondurilor europene și menținem cursul de consolidare, România poate transforma un an dificil într-unul de progres real.
3. România intră în 2026 cu două categorii de riscuri: unele pe care le poate controla și altele pe care doar le poate gestiona. Printre cele controlabile se află riscul politic intern, cu potențiale tensiuni în implementarea reformelor, și riscul încetinirii consolidării bugetare, care ar putea reaprinde presiunea asupra ratingului de țară. Printre cele necontrolabile se numără contextul geopolitic regional și global, cu potențiale efecte asupra prețurilor, încrederii și fluxurilor comerciale. Combinația dintre aceste riscuri face ca 2026 să fie un an în care disciplina fiscală, stabilitatea politică și continuitatea reformelor devin mai importante ca oricând.
4. Estimările actuale indică pentru 2026 o creștere economică în ușoară accelerare față de 2025, dar în continuare modestă, de aproximativ 1,4%, susținută în principal de investițiile alimentate din fonduri europene. Inflația este așteptată să scadă semnificativ, către aproximativ 4,5% la final de an, chiar dacă media anuală rămâne mai ridicată, în jur de 7%, pe fondul efectelor persistente ale ajustărilor fiscale. Deficitul bugetar ar urma să se îmbunătățească treptat către circa –6,4% din PIB, iar datoria publică să se stabilizeze în zona aproximativ 62%-63% din PIB. Deficitul de cont curent ar rămâne ridicat, în jur de –7,3% din PIB, însă gestionabil în condițiile unei absorbții bune de fonduri europene. Pe piața muncii, șomajul este estimat să urce un pic, spre 6,4%, iar cursul de schimb ar putea închide anul în apropierea nivelului de 5,15 lei pentru un euro, deci anticipăm o dinamică foarte stabilă. Ratele de dobândă sunt așteptate să continue trendul descendent și anticipăm reducerea dobânzii cheie a BNR de la 6,50% în prezent până la 5,50% la finalul anului.
Anca Negrescu, economist sef la UniCredit Bank: Mai este mult până când România va putea atinge stabilitatea fiscală
- România a depășit cu succes mai multe obstacole anul trecut, înlocuind îngrijorările investitorilor cu optimism în ceea ce privește viitoarea traiectorie fiscală. Planul de ajustare fiscală a fost bine primit de piață și de agențiile de rating, iar primele îmbunătățiri ale evoluției deficitului au început să fie vizibile în ultimul trimestru al anului 2025. Aceste îmbunătățiri au condus la scăderea riscului de retrogradare și la micșorarea costurilor de finanțare.
Așa cum era de așteptat, inflația anuală a înregistrat un salt până aproape de 10% ca urmare a măsurilor fiscale, în special a creșterii ratei TVA și a accizelor, precum și a liberalizării pieței energiei electrice. Riscurile inflaționiste persistă în acest an, în funcție de măsurile fiscale viitoare, iar revenirea inflației anuale în intervalul țintă de 1,5%-3,5% este posibilă abia în 2027, cel mai devreme.
În pofida acestui început bun al ajustării, mai este mult până când România va putea atinge stabilitatea fiscală. În primul rând, atingerea țintei de deficit de puțin peste 6.0-6.5% din PIB pentru 2026 este încă incertă și există riscul să fie nevoie de măsuri suplimentare. Ulterior, începând cu anul 2027, România va avea sarcina dificilă de a menține responsabilitatea fiscală pentru încă 5 ani și de a reduce deficitul cu 0,7-0,8 puncte procentuale pe an, atingând un nivel sub 3% din PIB abia în 2031. De asemenea, datoria publică a crescut într-un ritm alert, va depăși 60% din PIB și este probabil să continue să crească în anii următori, deși într-un ritm mai lent. O revenire sustenabilă sub nivelul cheie de 60% este posibilă abia după 2032.
2. Absorbția fondurilor europene este o țintă care nu trebuie ratată în nici o conjunctură, pentru a putea stimula creșterea economică, în paralel cu ajustări fiscale. România trebuie să accelereze absorbția fondurilor europene și că creeze spațiu pentru investiții prin măsuri de reducere a cheltuielilor, având în vedere că pot fi accesate:
-până la 10 miliarde de euro în cadrul Facilității de redresare și reziliență (RRF),
-până în august 2026, peste 23 de miliarde de euro din Politica de Coeziune
-16,6 miliarde de euro din Acțiunea de securitate pentru Europa (SAFE).
Fondurile vor fi direcționate în mare parte către infrastructură, dar vor sprijini și alte investiții, cum ar fi spitalele, digitalizarea, tranziția energetică și modernizarea administrației publice.
3. În opinia noastră, cele mai mari riscuri ar fi instabilitatea politică, nerespectarea planului de ajustare fiscală, o absorbție prea lentă a fondurilor europene, escaladarea tensiunilor geopolitice sau a disputelor comerciale globale. Materializarea acestor riscuri ar menține incertitudinea ridicată, ar amâna investițiile în economia reală și ar conduce la o redirecționare a capitalului spre țări și active mai sigure. Deși România are un potențial mare și a început să își corecteze dezechilibrele, mai are cale lungă până la atingerea stabilității, rămânând în ochii investitorilor una dintre cele mai riscante țări din regiunea Europei Centrale și de Est.
4. Ne așteptăm la o creștere economică de 1,5% în 2026, semnificativ sub potențial pentru al treilea an consecutiv, dar în ușoară accelerare față de 2025. Considerăm că pe parcursul anului 2026 România trebuie să își corecteze dezechilibrele și să atenueze impactul contracției economice cauzată de politiciile fiscale prin investiții cu ajutorul fondurilor UE, pentru a asigura o accelerare a creșterii spre potențial, în anii următori. Deși inflația anuală se va tempera față de nivelul de 9,7%, de la finalul lui 2025, estimarea noastră este că va ajunge la 4,5% la finalul anului 2026, peste ținta Băncii Naționale a României din cauza măsurilor fiscale. Nivelul ridicat al inflației va împiedica banca centrală să reducă rata dobânzii cheie în prima jumătate a anului, însă este foarte probabil ca lichiditatea abundentă să mențină ratele ROBOR pe o traiectorie descendentă către facilitatea de depozit de 5,5% și astfel să sprijine activitatea economică. Reducerea dobânzii cheie ar putea fi posibilă în a doua jumătate a anului, în funcție de evoluția viitoare a așteptărilor pentru inflație. În absența unor noi tensiuni fiscale și politice, ne așteptăm ca EUR-RON să se tranzacționeze în jumătatea superioară a intervalului 5,00-5,10 în prima jumătate a anului, dar să treacă la un nou interval de tranzacționare de 5,10-5,20 în a doua jumătate a anului, dacă inflația anuală va scădea.
Mădălina Elena Dragomir, Macroeconomic Research Senior Officer, Garanti BBVA Romania: România intră în 2026 cu o economie rezilientă, dar marcată de vulnerabilități structurale
- România a întâmpinat sfârșitul anului 2025 cu o economie navigând într-un mediu macroeconomic complex, marcat de incertitudini geopolitice în creștere,condiții financiare restrictive atât la nivel regional, cât și global și dezechilibre fiscale persistente, care continuă să limiteze potențialul de creștere pe termen mediu.
2025 a fost un an al examenelor trecute, dar nu încheiate. În pofida unui context geopolitic complex și a unui context macroeconomic intern caracterizat de ajustări fiscale, economia României a reușit să evite o corecție severă. Creșterea economică a rămas pozitivă (0,9% în primele nouă luni ale anului 2025), fiind susținută în principal de investiții, care au avansat cu 3,0% în termeni anuali. Această dinamică confirmă că investițiile au devenit un motor de creștere în contextul temperării consumului pe fondul implementării măsurilor de consolidare fiscală.
În paralel, sectorul bancar a continuat să fie un pilon de stabilitate. Nivelurile de capitalizare și lichiditate s-au situat semnificativ peste mediile europene. La finalul lunii septembrie 2025, rata totală de capitalizare a sistemului bancar se situa la 23,9%, comparativ cu media la nivelul Uniunii Europene de 20,4%, în timp ce indicatorii de lichiditate LCR și NSFR au atins niveluri de 240,1%, respectiv 190,5%. Aceste amortizoare, alături de lichiditatea din sistem, au permis sectorului bancar să finanțeze economia reală, contribuind la atenuarea impactului condițiilor financiare restrictive.
Politica monetară a contribuit semnificativ la menținerea stabilității macroeconomice, preluând o parte importantă din efortul de ajustare. Menținerea ratelor de dobândă la niveluri restrictive și gestionarea atentă a lichidității au limitat acumularea de dezechilibre suplimentare, într-un context în care politica fiscală a rămas sub presiune.
În același timp, România a continuat să atragă investiții străine într-un context regional competitiv (+41,6% intrări de ISD în perioada ianuarie-noiembrie 2025 prin comparație cu aceeași perioadă a anului anterior), beneficiind de poziționarea sa strategică și de rolul tot mai important în lanțurile europene de producție și logistică. Această dinamică confirmă faptul că economia românească rămâne atractivă, în ciuda vulnerabilităților interne.
Avem și lecții neînvățate și materii de aprofundat. Anul 2025 nu a fost lipsit de restanțe. Deficitul bugetar a rămas ridicat (7,65% din PIB la sfârșitul anului 2025, sub ținta asumată cu Comisia Europeană de 8,4% din PIB), iar procesul de consolidare fiscală a fost lent și fragmentat. Dezechilibrul fiscal continuă să reprezinte principala vulnerabilitate macroeconomică, cu implicații directe asupra costurilor de finanțare și a percepției investitorilor. În paralel, deficitul de cont curent a rămas ridicat (27,14 mld EUR în perioada ianuarie-noiembrie 2025), reflectând dependența structurală de importuri.
În acest context, absorbția fondurilor europene, în special a celor aferente Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), a continuat să fie sub așteptări, ratând oportunitatea de a susține ajustarea macroeconomică prin fonduri europene. La finalul lunii noiembrie 2025, rata de absorbție a PNRR se situa la aproximativ 17% din alocarea fondurilor aferente anului 2025, evidențiind un nivel mult sub așteptări și întârzieri în implementarea proiector și în operaționalizarea reformelor asumate.
Coordonarea dintre politica fiscală și cea monetară a fost, de asemenea, deficitară. Politica monetară a fost nevoită să compenseze, în mare parte, derapajele fiscale, ceea ce a amplificat costurile de finanțare pentru sectorul privat și a limitat eficiența transmisiei monetare. Fără o ancorare fiscală credibilă, aceasta riscă să rămână limitată și în perioada următoare.
2. Anul 2026 se conturează drept un moment deosebit de important pentru traiectoria macroeconomică a României. Finalizarea implementării PNRR reprezintă principala oportunitate de a corecta deficiențele structurale prin investiții în infrastructură, digitalizare, energie și capital uman. Concret, efectul multiplicator al acestor investiții poate susține creșterea economică fără a accentua dezechilibrele macroeconomice, oferind și finanțare nerambursabilă pentru investiții publice și reducând presiunea asupra defciitului bugetar și asupra politicii monetare.
Această fereastră de oportunitate este amplificată de avansarea procesului de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care funcționează ca un catalizator al reformelor structurale, al îmbunătățirii guvernanței economice și al creșterii predictibilității politicilor publice. Progresele în direcția alinierii la standardele OCDE contribuie la consolidarea încrederii investitorilor și sprijină repoziționarea României ca destinație atractivă pentru investiții pe termen lung.
În paralel, relaxarea treptată a politicii monetare, pe fondul începerii procesului de dezinflație, va putea conduce la relaxarea condițiilor financiare. Această evoluție va stimula investițiile private și creditarea, cu condiția menținerii stabilității macroeconomice și a încrederii investitorilor.
Totodată, inițiativele europene recente, precum instrumentul financiar SAFE, care prevede ca România să beneficieze de 16,7 miliarde de euro (a doua cea mai mare sumă din Uniunea Europeană), vin în completarea PNRR, oferind României acces la resurse suplimentare pentru consolidarea capacităților strategice. Utilizarea eficientă a acestor instrumente este esențială pentru consolidarea capacităților de apărare și pentru modernizarea infrastructurii critice.
În acest context, repoziționarea României în lanțurile europene de producție poate atrage investiții suplimentare și poate sprijini echilibrarea balanței comerciale. Totuși, materializarea acestui potențial este condiționată de îmbunătățirea infrastructurii, de stabilitatea cadrului legislativ și de disponibilitatea forței de muncă calificate, elemente esențiale pentru deciziile de localizare ale investitorilor.
3. Pe termen scurt și mediu, principalele riscuri de natură macroeconomică pentru 2026 sunt legate de dinamica datoriei publice, persistența deficitelor gemene și evoluțiile geopolitice. Creșterea datoriei guvernamentale într-un ritm accelerat (de la aproximativ 59,4 miliarde de euro în 2015 la aproximativ 194 miliarde de euro în 2024) pune presiune asupra bugetului și reduce spațiul fiscal pentru investiții și politici de dezvoltare.
În paralel, persistența deficitelor gemene reflectă un model de creștere dependent de cererea internă și de importuri, indicând dezechilibre structurale ale economiei. Această configurație crește vulnerabilitatea economiei la șocuri externe și limitează eficiența politicii monetare, care este nevoită să contrabalanseze conduita polticii fiscale.
În același timp, inflația se menține cu mult peste nivelurile compatibile cu stabilitatea prețurilor, pe fondul persistenței unor factori temporari și structurali, întârziind relaxarea politicii monetare și menținând condițiile financiare restrictive pentru o perioadă mai îndeungată.
În plan extern, economia României rămâne expusă riscurilor asociate încetinirii activității economice în Uniunea Europeană, volatilității pe piețele financiare internaționale și escaladării tensiunilor geopolitice. Materializarea unor astfel de șocuri ar putea afecta balanța comercială, fluxurile de investiții străine și condițiile de finanțare externă, amplificând vulnerabilitățile interne și crescând probabilitatea unor ajustări macroeconomice mai abrupte.
4. În scenariul de bază, economia României ar putea înregistra în 2026 o creștere economică de aproximativ 1,3%, sub potențial, pe fondul consolidării fiscale, al condițiilor financiare încă restrictive și al unui context extern mai puțin favorabil.Inflația va rămâne ridicată, peste limita superioară a intervalului țintă, iar cursul de schimb este așteptat să se deprecieze gradual, fără ajustări abrupte, dar sensibil la evoluția percepției investitorilor și la dinamica fluxurilor de capital. Pe lângă acestea, vedem și o deteriorare temporară a pieței muncii, cu o posibilă creștere a ratei șomajului, determinată atât de o posibilă ajustare a cheltuielilor publice, dar și de dinamica modestă a activității economice.
Concluzionând, România intră în 2026 cu o economie rezilientă, dar marcată de vulnerabilități structurale. Capacitatea de a transforma această reziliență într-o creștere sustenabilă va depinde de disciplina fiscală, de calitatea investițiilor și de coerența politicilor publice. Anul 2026 nu va fi doar un an de ajustare, ci unul de decizie strategică pentru traiectoria economică pe termen mediu.
Ionuț Dumitru, economist șef, Raiffeisen Bank: Creșterea economică va rămâne limitată
Avansul PIB real pe care îl vedem pentru 2026 este de 1,3 %. Creșterea economică va rămâne limitată de avansul lent al consumului populației în contextul continuării procesului de consoldiare fiscal.
Rata inflatiei la finalul anului se va cifra la 4%. Vom asiata la o reducere a presiunilor inflaționiste pe fondul unui avans lent al consumului populației, a unei creșteri moderate a costurilor salariale și a unei inflații importate relativ reduse.
Rata dobânzii de politică monetară va coborâ finalul anului la 5.25%. Scăderea preconizată este susținută de temperarea amplă a presiunilor inflaționiste, de creșterea economică lentă și de continuarea procesului de consolidare fiscal. Prima reducere a ratei dobânzii este posibil să aibă loc în luna mai
Deficitul public va coborâ la 6,4% % din PIB. Este o reducere către ținta stabilită în planul fiscal-bugetar pe termen mediu și susținută de măsurile de consolidare fiscală deja aprobate.
Banca Transilvania: 2026 va confirma un nou model de creștere economică
Anul 2026 este anul în care modelul de creștere al României, bazat pe investiții (naționale și europene), revenirea industriei, forța sectorului TIC și stabilizarea consumului, devine mai vizibil și are potențialul de a îmbunătăți atât productivitatea pe termen mediu, cât și reziliența economică. Creșterea economică estimată pentru România este de 1,67% pentru 2026.
Inflația va coborâ semnificativ pe parcursul anului 2026, până la 4,3%, dar scăderea vizibilă este așteptată mai ales în a doua parte a anului, pe baza efectelor de bază și a moderării presiunilor asupra costurilor.
Banca Națională a României (BNR) va menține o politică restrictivă o bună parte din 2026, iar primul ciclu de relaxare monetară este anticipat abia în a doua parte a anului. Dobânda-cheie este estimată să scadă gradual de la circa 6,50% la începutul anului spre aproximativ 5,75% spre finalul lui 2026.
Leul se va menține relativ stabil, cu o depreciere ușoară față de euro, în jur de aproximativ 5,17 lei/euro la sfârșitul anului 2026.
Rata șomajului este estimată să fie stabilă sau ușor în creștere, la aproximativ 6% în 2026, pe fondul unor ajustări în sectorul public și creșterii locurilor de muncă în sectorul privat.
Se anticipează o reducere la aproximativ 6,5% din PIB în 2026 (față de un nivel mai ridicat în 2025).Datoria publică ar putea crește ușor până la circa 62% din PIB, reflectând finanțarea continuă a deficitului și nevoile de investiții.
2026 nu e un an de revenire clasică, ci de confirmare a unui nou model de creștere — unul mai puțin dependent de consum și mai orientat spre investiții și productivitate.
BCR: Anticipăm o dezinflație accelerată și un curs valutar stabil
Erste/BCR anticipează că în acest an BNR va reduce gradual dobânda-cheie cu 1,25 puncte procentuale, cumulat, până la 5,25% la sfârşitul anului 2026. „Scenariul nostru actual este pentru o reducere a ratei-cheie în primul semestru din anul 2026, la şedinţa cu aprobarea Raportului privind inflaţia. Este probabil ca banca centrală să aştepte şi să vadă efectele eliminării plafoanelor de preţuri rămase la gazele naturale şi a plafoanelor adaosurilor la produsele alimentare de bază înainte de a face o mişcare. În acest caz, prima reducere ar trebui să aibă loc la şedinţa din luna mai. Prevedem o reducere de 125 de puncte de bază, începând din mai, până la 5,25% până la sfârşitul anului 2026.
Comportamentul inflaţiei rămâne cel mai important factor pentru ca acest lucru să se materializeze. Partea fiscală este probabil să favorizeze reducerile ratelor dobânzilor la începutul anului. Dacă gradul de încredere cu privire la revenirea inflaţiei în intervalul ţintă este rezonabil de ridicat, reducerile anticipate ale ratelor dobânzilor nu ar trebui excluse“, consideră analiştii Erste/BCR.
Procesul de scădere a inflaţiei se va manifesta în 2026, accentuat din a doua jumătate a anului, după ce în 2025 rata anuală a inflaţiei a urcat spre 10% din cauza şocurilor fiscale. În aceste condiţii, BNR va putea începe să reducă dobânda-cheie, posibil chiar din luna mai 2026, în timp ce şi dobânzile pe piaţa interbancară vor continua să scadă, iar cursul valutar va urca uşor spre 5,17 lei/euro, urmând să fie relativ stabil, după cum anticipează analiştii Erste/BCR.
„Odată ce şocurile de pe partea ofertei vor ieşi din baza statistică, anticipăm o dezinflaţie accentuată, cu o inflaţie proiectată să scadă la 3,7% an la an în 2026. Cu toate acestea, riscurile rămân. Expirarea plafonării preţului gazelor naturale şi a plafonării adaosurilor comerciale pentru produsele alimentare de bază la sfârşitul lunii martie ar putea introduce riscuri în creştere pentru prognoza noastră. Pe de altă parte, măsurile de consolidare fiscală anunţate ar trebui să exercite o presiune descendentă asupra cererii agregate, susţinând o inflaţie mai scăzută“, se arată într-un raport Erste/BCR.
COMMENTS