Evoluția ponderii veniturilor din taxe și contribuții sociale în PIB, certificată de Eurostat pe parcursul ultimilor zece ani pentru care avem datele definitive disponibile, ne arată destul de clar cum ne-am furat singuri căciula în materie de echilibru financiar și am pregătit terenul pentru marea îndatorare națională venită odată cu pandemia.
Raportarea la colega de val de aderare în UE, Bulgaria, și la țara cea mai apropiată de noi ca dimensiune și structură a economiei, Polonia, ne poziționează în contextul european al modului în care ar trebui să gândim bugetul public. Dacă vrem să ne menținem pe o traiectorie de convergență cu statele europene, în materie de politici publice, de la sănătate sau învățământ și până la protecție socială.
Evoluția ponderii veniturilor din taxe și contribuții sociale în PIB (2010 – 2019)
Anul 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 `19-`15
România 27,1 28,3 27,9 27,4 27,5 28,1 26,7 25,8 26,8 26,8 -1,3pp
Bulgaria 26,1 25,4 26,7 28,5 28,5 29,1 29,1 29,4 30,0 30,3 +1,2pp
Polonia 32,3 32,8 33,1 33,1 33,1 33,4 34,3 35,0 36,0 36,0 +2,6pp
UE27 39,1 39,5 40,5 41,0 41,0 40,9 40,9 41,0 41,2 41,1 +0,2pp
Perioada 2010 – 2015 ne încadrează, alături de statele menționate, într-o perioadă de ieșire din criză și de reluare a unei creșteri robuste ( ceea ce am dori și acum) pe traiectoria de apropiere de practica UE. Desigur, după posibilitățile fiecărei economii rezultate și din nivelul ei de dezvoltare.
Se poate observa cum Bulgaria s-a situat sub noi, până în 2013, în ceea ce privește sumele trimise la buget din taxe și contribuții sociale. Iar Polonia nu a performat cu mult mai bine decât noi, doar că era deja pe un palier situat mai sus, urmare și a unui avans de dezvoltare de câțiva ani pe drumul apropierii de Occident.
După care, în loc să consolidăm rezultatele din 2015, când reușisem să îndeplinim cerințele de stabilitate macroeconomică, inclusiv criteriile Maastricht de trecere la euro, am ales să ne întoarcem în timp, spre situația din Bulgaria din urmă cu cinci ani, în loc să ne proiectăm finanțele pe urma Poloniei, aflată înaintea noastră tot cam cu cinci ani.
Raportarea la media UE, unde noi ar fi trebuit să rămânem între Bulgaria și Polonia, nu să trecem în urma Bulgariei, este elocventă pentru eroarea majoră de politică economică, adică relaxarea fiscală într-o perioadă de creștere susținută, care ar fi permis consolidarea finanțelor publice prin dirijarea către bugetul public a unei părți din beneficiile rezultatului economic crescut.
Nivelul veniturilor bugetare ca pondere în PIB față de media UE (2010 – 2019)
Anul 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 `19-`15
RO/UE 69,3 71,6 68,9 66,8 67,0 68,7 65,3 62,9 65,0 65,2 -3,5pp
BG/UE 66,8 64,3 65,9 69,5 69,5 71,1 71,1 71,7 72,8 73,7 +2,6pp
PL/UE 82,6 83,0 81,7 80,7 80,7 81,7 83,8 85,3 87,3 87,6 +5,9pp
Dacă facem trimitere la nivelul de dezvoltare sintetizat la nivelul PIB/locuitor, România ar fi trebuit să fie acum în raport cu UE la circa 80% din venituri, ca pondere în PIB. Adică între cele circa 73% ale bulgarilor și cele 87% ale polonezilor. Ceea ce ar fi presupus un nivel al veniturilor din taxe și contribuții sociale de aproximativ 33%, cam pe unde era Polonia în perioada 2012 – 2015.
Adică undeva la șase puncte procentuale în plus ca venituri în PIB, fără a fi nimic deosebit în context regional față de alte state similare. Sau cam 20% în plus la taxarea sub orice formă ar fi ea, de la venituri sau TVA și până la impozitele pe proprietate, după cum se putea face un mix optim după profilul național.
Altminteri, nu avem de ce să venim cu pretenții mai mari în sănătate, învățământ, infrastructură sau pensii doar pentru că țara e mai bogată, din moment ce nu suntem dispuși să alocăm nimic din bogăția suplimentară către stat, ba chiar dimpotrivă. De fapt, se adâncește o falie între dezvoltarea „pe hârtie” și realitatea cotidiană, veșnic discutată și niciodată remediată.
Deși am ajuns să performăm în 2015 la fel ca Cehia, am arătat că, în plan mental, nu am reușit să ne integrăm în Occident. Iată un tabel care face cât o mie de cuvinte și arată cum am irosit efortul de stabilizare după criza precedentă, în pofida creșterii economice anterioare pandemiei. Pandemie venită la fix, pentru a masca gestiunea neperformantă a banilor statului.
Evoluția soldului bugetar (% PIB, 2015 – 2019)
Una este măcar să te îngrijești de sănătatea financiară, să intri în pandemie pregătit de impact, și alta să fii deja tarat de boli cronice. Precum deficitul public puternic majorat, deficitul structural accentuat sau deficitul de cont curent ieșit din limitele permise (cronicizat la peste 4% din PIB și ajuns la 5,2%, potrivit datelor pe 2020).
Acum, păstrând metafora medicală, în timp ce luptăm cu Covid-ul, ar trebui să ne refacem simultan glicemia, colesterolul, VSH-ul etc. și să o lăsăm mai moale cu mâncatul pe datorie. Datoria ajunsă deja la 48% din PIB în februarie 2021, de la doar 35,3% din PIB la finele lui 2019. Pur și simplu, fără a crește ponderea veniturilor bugetare, precum la polonezi sau (măcar) la bulgari, NU SE POATE.
COMMENTS