De ce nu se vorbeşte nimic despre creditele cu dobândă fixă?

De ce nu se vorbeşte nimic despre creditele cu dobândă fixă?

Toate discuţiile sunt legate de ROBOR, la termene mai mari sau mai mici. La “consacrarea” sa ca reper pentru credite via OUG 50/2010. Din păcate însă, nimeni nu vorbeşte de împrumuturi cu dobândă fixă.

În cazul acestora lucrurile stau mult mai simplu. Ele reprezintă acordul părţilor, stipulat într-un contract, fără a contrazice în niciun fel cadrul legal în vigoare.

Cu alte cuvinte, două entităţi deschise la colaborare se aşază la masă şi rezultă o înţelegere ce nu constituie reflexia unui act normativ. E piaţă, cu ofertă şi cerere.

Ca s-o spun şi mai clar, cu exemple. Un salariat, cu venituri în lei, ia un credit în monedă locală şi urmează să-l achite în rate egale. Este totul foarte clar, riscurile sunt asumate transparent, nu mai apar probleme, ca la creditele în franci elveţieni.

Acum, sigur că la împrumuturi pe 20-30 de ani intră în discuţie dobânzile variabile, fiindcă orizontul e puţin predictibil. Da, numai că la termene atât de lungi intervin şi alte pieţe şi instrumente. Băncile – prin intermediul covered bonds – îşi pot împărţi riscul cu piaţa de capital, fondurile mutuale şi de pensii.  Într-un asemenea c ontext vorbim de instrumente de hedging, pe care le putem lua în considerare şi în cazul împrumuturilor de până la 5 ani, dacă se doreşte ca dobânzile să fie fixe.

Şi – în definitiv – dacă privim tradiţional chestiunea, rolul băncilor este acela de asigura capital de lucru pentru comerţ , nu de a finanţa portofolii pe termen lung, pentru că de la acestea a pornit criza în această industrie.

Iar pe lângă asta mai există şi asigurările. Oare de ce când câd zicem lumea financiară pomenim doar de bănci?!

Neînţelegerea financiară a tuturor sistemelor care participă la circulaţia banilor este, în principiu, o problemă a mixului de marketing, deoarece pieţele de la noi sunt cumva rupte şi atenţia e concentrată pe societăţile bancare.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0