Se apropie cu paşi repezi un nou episod electoral pentru România, în particular, şi pentru Uniunea Europeană, în general. Ceea ce voi scrie mai departe rog a nu se citi în cheie de *campanie electorală* ci trecut prin filtrul raţiunii. Nu e numai o datorie să votăm: e chiar o necesitate!
Mulţi dintre noi am fost şi poate încă mai suntem tentaţi să judecăm simplist: de ce să mă deranjez eu să merg la vot să trimit pe unul sau pe altul în Parlamentul European?După aceea eu să mă chinui tot cu cinci sute de euro pe lună în timp ce noii aleşi vor încasa multe mii, lunar. Poate ar fi mai indicat să judecăm raţional: ce ar fi să alegem în aşa fel încât cei pe care îi trimitem acolo să întoarcă înzecit pentru România ceea ce primesc ei ca beneficii. Cum s-ar putea face aceasta? Optând pentru acele liste care conţin persoane ce au dovedit faptul că pot face concret ceva pentru ţara aceasta, din poziţia lor de la Bruxelles: şi pentru a nu fi acuzat de partizanat politic voi da nume provenind din partide diferite: Corina Creţu, Adina Vălean, Monica Macovei, Victor Negrescu. Atenţie însă şi la poziţiile pe care aceşti oameni le ocupă pe lista de partid, pentru că unii dintre ei s-ar putea să fie plasaţi acolo doar ca momeală electorală, cu şanse minime de realegere! De ce aş merge pe un astfel de criteriu: pentru simplul fapt că după treizeci de ani de dezamăgiri şi alegeri gen *răul cel mai mic*, trebuie să rupem pisica odată şi să facem şi nişte opţiuni constructive. Chiar dacă politicienii nu contenesc să ne surprindă, şi mai niciodată în modul cel mai plăcut.
Ce mai este foarte important pentru opţiunea noastră este şi recunoaşterea potenţială de care se vor bucura cei trimişi în Parlament din partea celorlalţi membrii ai comunităţii. Trimiţând acolo oameni nepricepuţi, fără probitate morală şi profesională, sau făcând parte din partide sau alianţe care sunt tratate drept paria chiar de către familiile europene la care sunt afiliaţi, e iar vânare de vânt! Sau un nou pariu pierdut, dacă vreţi!
Problema în UE se va pune din ce în ce mai tranşant: cine va merge pe valorile ei comune, va avea de câştigat, cine nu, nu! Sunt convins că această instituţie se va reforma în paşi mai rapizi decât credem. O criză economică va grăbi aceste reforme. Deocamdată, nemţii sau alte naţiuni contributoare nete la bugetul UE nu şi-au pus chiar serios problema de ce ar trebui să dea ei bani pentru ca alţii să îi cheltuiască în mod fraudulos. Dar odată cu frânarea economică, la care se va adăuga şi finalizarea Brexit-ului, lucrurile se vor schimba radical. Şi o primă schimbare va fi condiţionarea acordării banilor de la Bruxelles de respectarea statului de drept, capitol la care state precum Polonia, Ungaria şi, cu voia dvs., ultima pe listă, România, au cam dat cu oiştea în gard!
Miza e uriaşă: jucând cum trebuie cartea UE vom avea numai de câştigat. Gândiţi-vă că sunt la mijloc, spre exemplu, peste 20 de miliarde de euro numai pe axa marilor proiecte de infrastructură! Ce ar trebui să facem: să îi luăm sau să continuăm or să nu facem autostrăzi, or să ne împrumutăm şi să îi cheltuim aberant? E şi aceasta o cheie prin care trebuie să ne fundamentăm alegerea. Mai vrem oare să pierdem iar bani de la UE precum cele 80 de milioane zburate recent pe incompetenţa administraţiei? Sau, poate nu a fost vorba de incompetenţă ci o încercare de a ascunde cum au fost tocaţi aceşti bani? Cine mai ştie?
În final, un singur îndemn: VOTAŢI! Pentru EFICIENŢĂ şi CONSTRUCTIVITATE! Sau altfel spus: găsiţi combinaţia corectă între eficienţa votului dvs astfel încât să nu mai abuzăm de toleranţa UE!
COMMENTS