Dragoș Călinescu, Global Cloud Solution Architect, M247Global: Infrastructura din spatele inteligenței artificiale

Mărturisesc, am puține emoții pentru că mi-am adus aminte cum am intrat în lumea telecomunicațiilor acum treizeci și unu de anișori. Eram proaspăt absolvent, lucram la o firmă micuță, dar tare interesantă, Agnor se numea, cu regretatul Eugen Preotu, și am făcut parte din echipa care a organizat prima Zi a Comunicațiilor în 1997, la Romaero. A fost primul meu pas în telecomunicații. Am crescut, așadar, odată cu telecomunicațiile din România. Am fost martorul tuturor schimbărilor, tuturor revoluțiilor. Unele au trecut și au lăsat urme, altele au trecut ca și când n-ar fi existat. De ce vă povestesc asta? E un lucru interesant. Acum treizeci de ani, România a fost pusă în fața unui leapfrog, a unui salt tehnologic uriaș pe care a trebuit să-l facem ca să recuperăm decalajul pe care îl aveam față de țările occidentale, de țările din jurul nostru.

Aveam niște linii închiriate învelite în parafină. Alții aveau ISDN, alții aveau ADSL. Brusc, între anii ‘96 și 2000, România a trecut de la niște modemuri de 9,6, respectiv 56 de kilobiți la primele rețele de fibră optică. CATV-ul a fost pentru o perioadă relativ scurtă mijloc de comunicație, și prin anii 2000 țin minte că deja fibra optică și macaroanele lor începuseră să împânzească toți stâlpii din România. Mi s-a părut că a fost o evoluție organică, relativ liniarã a telecomunicațiilor în România, o evoluție în care noi am recuperat decalajul pe care îl aveam față de țările din jurul nostru. Ba chiar România, din statistici și nu numai din statistici, a ajuns pe un loc fruntaș în ceea ce privește chiar și numai capacitatea telecomunicațiilor.

Și am ajuns în punctul în care în 2025 – 2026 ne aflăm în fața unei noi paradigme. În momentul de față, o evoluție liniară care a avut loc în ultimii treizeci de ani în zona telecomunicațiilor, în zona serviciilor, a data centerelor, a fost zguduită de fenomenul AI. Și întrebarea mea pe care o aveam în cap astăzi de dimineață era: este AI o evoluție sau este o revoluție? Suntem într-un punct de cotitură din mai multe puncte de vedere. Lăsând la o parte emoțiile care sunt legate de AI, cum ne va influența viața dacă vom rămâne sau nu vom rămâne fără joburi etc. asistăm la o tranziție către idiocracy prin folosirea AI-ului altfel decât în niște scopuri pertinente și palpabile care să ne ajute. AI-ul și-a găsit, nu și-a găsit drum. Pur și simplu a intrat cu picioarele în viețile noastre. Suntem într-o stare de disruption atât din punct de vedere investițional, cât și din punct de vedere al infrastructurii.

Din punct de vedere investițional, știm că s-au pompat în piața globală sute de miliarde de euro în toată tehnologia AI. Iar România, în momentul de față, este un actor pe piața globală, nu mai suntem ca acum treizeci de ani, undeva la coada Europei și încercăm să ne reglăm suflul ca să ajungem în rând cu ceilalți. Aceste sute de miliarde de euro/dolari au creat un disruption pe tot ceea ce înseamnă lanțul de aprovizionare IT, lanț de aprovizionare care nu se prevede că în următoarele douăzeci și patru de luni își va găsi un echilibru.

Pe partea cealaltă, lăsând la o parte partea de hardware, avem un disruption în tot ceea ce înseamnă zona de infrastructură. Nevoia de infrastructură în ziua de astăzi nu mai are acea creștere organică și liniară. Pur și simplu vorbim de niște creșteri rocket-like, pentru că avem nevoie de mai multe data centere, avem nevoie de mai mult curent în data centere, avem nevoie de o groază de chestii pe care, sincer, acum cinci ani de zile nu cred că le visam și nu le gândisem și nu le pusesem într-un business case coerent.

Prezentarea de astăzi nu se dorește a fi o prezentare de marketing. Aș dori să o vedeți ca un studiu de caz. Este exact modul în care o companie care activează pe piața telecomunicațiilor și a serviciilor managed service provider încearcă să facă față acestor noi paradigme, acestor noi schimbări din societate, și încearcă să vină cât mai aproape de clienți, oferind serviciile care se cer în momentul de față. Și încercăm în același timp să previzionăm și să ne gândim la viitor și să încercăm să fim prezenți în acel viitor, oricare ar fi el.

M247 este o companie care vine din Manchester, are vreo douăzeci de ani de experiență. Suntem aproape o sută de oameni în România. Am început și noi organic cu toată piața de data centere, colocări și așa mai departe. Am intrat în zona de conectivitate. Câțiva petabiți curg în fiecare secundă prin fibrele noastre în acest moment. Avem o rețea extinsă de vreo cincizeci și nouă de data centere, atât pentru zona de colocare, cât și de comunicații, în treizeci și nouă, patruzeci de țări în momentul de față. Și încercăm să ne pregătim cât mai bine pentru revoluția aceasta a AI-ului. Noi credem că diferențiatorul nu mai este cine-i conectat. Următorii trei ani de zile, următoarele o mie de zile vor fi definite de cine poate transforma datele brute în decizii automatizate și avantaj competitiv. Practic, asistăm la o tranziție destul de brutală, care se întâmplă din zona de data centere, infrastructură, către accesul la inteligență, către zona de AI.

Încercăm să atingem zonele emergente astfel încât să oferim utilizatorilor M247 și viitoarelor tehnologii care vor exista acces în bucla locală a diverselor țări. Avem clienți care au venit la noi și au spus: „Știți, vom avea de implementat niște servere cu AI în Singapore. Aveți acolo prezență?” Desigur, avem prezență. De ce doriți neapărat să aveți acele servere în Singapore? Este foarte simplu. În momentul în care ai servere de procesare AI, în momentul în care ai front-end-uri, da, care interacționează cu aplicațiile.

Una din aplicații este zona medicală, probabil una din cea mai căutată zonă pe AI în momentul de față, mi se pare mie, prin prisma request-urilor care ne vin. Și atunci este nevoie să ai infrastructură de mare viteză. Vorbim de multiple TNG, vorbim de patruzeci de giga, vorbim de o sută de giga infrastructură și conectivitate în bucla locală a țărilor în care dorești să activezi.

Mai mult de atât, nu este suficient să ai prezență doar în bucla locală. În momentul în care dorești să ai un produs care să fie accesibil global, trebuie să fii capabil ca aceste noduri de mare viteză pe care le ai în buclele locale ale diverselor țări să poată fi interconectate între ele cu latențe cât mai mici și la viteze cât mai mari. Așa cum îi stă bine unei Global Cloud.

Conectivitățile noastre sunt de la minim zece gigabiți până la multiple patru sute de giga redundant. În momentul de față Bucureștiul este legat cu Frankfurtul cu opt sute de giga redundant. Încercăm în fiecare an să mai adăugăm câteva PoP-uri prin lume. Următorul loc în care dorim să fim prezenți și facem demersuri în acest sens este Johannesburg. Dorim să punem Africa pe harta PoP-urilor M247 și în felul acesta să avem o prezență multicontinentală.

Pe lângă partea de infrastructură de mare viteză, este foarte important ca toată această infrastructură să fie rezilientă. Ne referim la AI. Ne referim la partea de cloud, de global cloud, de distributed cloud, de multi-region cloud. Este foarte important ca serviciile pe care le au clienții în momentul de față să fie niște servicii reziliente, să fie niște servicii care să aibă continuitate. Zona de DRBC (Disaster Recovery & Business Continuity) este sensibilă întotdeauna, se amestecă. Este o linie fină de demarcație între ele, între disaster recovery și business continuity. Disaster recovery înseamnă pur și simplu faptul că poți să-ți [00:47:00] recuperezi serviciile slash, datele într-un timp cât mai scurt. Vorbim de RTO (Recovery Time Objective)), RPO (Recovery Point Objective) și acolo suntem limitați de politica companiei sau de niște legislații europene.

În cazul României, partea de business continuity este puțin mai complicată, costă ceva mai mult, impune ca toate serviciile companiei, și vorbim de serviciile IT, să fie disponibile douăzeci și patru de ore din șapte, iar orice schimbare între zona de activ și pasiv să fie făcută într-un interval de timp cât mai mic, de ordinul zecilor de milisecunde.

Pentru a reuși să atragem clienții și pentru a reuși să ne pregătim cât mai bine pentru toată zona de AI și de global cloud, am achiziționat un data center nou în Brașov. Este pe o altă falie tectonică. În felul acesta putem respecta niște reglementări care sunt în vigoare în momentul de față în România și încercăm să expandăm sau să extindem cât mai mult capacitatea pe care o avem la nivelul data centerelor și al infrastructurii din România.

Data centere și expansiune

Vorbeam de data centere și de expansiune. Repet, aceasta este o istorie vie a ceea ce se întâmplă și cum încearcă o companie să țină pasul cu tehnologia și cu cerințele pieței. Dacă acum șase-șapte ani de zile un standard de consum pentru un rack aflat în data center era de trei virgulă cinci-patru kW, standardele s-au modificat. Am ajuns la șapte kW, am ajuns la nouă kW. Mai nou, mai proaspăt, noi, M247, reușim, prin schimbările interne ale infrastructurii electrice, să oferim undeva la treisprezece-cincisprezece kW per rack. Și ne dorim să creștem această densitate spre cincisprezece, optsprezece kilowați per rack.

Există însă o problemă de care se lovește absolut toată lumea. Și când spun toată lumea, mă refer toată lumea la nivel global. Repet, nu mai suntem singuri. Nu mai e curent fizic în momentul de față, nu mai este curentul pe care ni-l dorim. Ce e aia curentul pe care ni-l dorim? În București, cum probabil știți, activați în piața de telecom, există în momentul de față o penurie în ceea ce înseamnă zona de data center. Toate sunt pline. Nu mai există curent electric. Companiile au început să migreze data centerele spre exteriorul inelului bucureștean și să încerce să se apropie cât mai mult de transformatoarele de înalte tensiuni, unde pot primi capacități mai mari în vederea unei creșteri ulterioare pe zona de AI.

Asta face și M247. Deocamdată avem două data centere în Fabrica de Glucoză, circa 250 de rack-uri, care în momentul de față consumă cam doi megawați. Planificăm să mai construim anul acesta, și probabil vor fi disponibile la început anului viitor, încă două data centere care vor mai avea vreo 200 de rack-uri disponibile și să creștem capacitatea de la doi megawați la șapte megawați.

În paralel, ne-am propus să construim în zona metropolitană a Bucureștiului un nou data center care să aibă o disponibilitate de până la 21 de megawați de curent. Va fi un data center care a fost gândit din start ca un data center cu capabilități de AI, cu capacități mari de curent pe rack, și planificăm inclusiv partea de răcire cu apă, care începe să devină un standard de facto în momentul în care un simplu rack de AI a ajuns să consume 60 de kW, ceea ce  este puțin, credeți-mă. S-a ajuns la 150 de kW și noile clustere de la NVIDIA consumă 230 de kW. Două rack-uri de la NVIDIA consumă 230 de kW și credeți-mă că țevile de apă, și nu este chiar apă, de la acele rack-uri sunt mult mai mari decât cablurile de curent pe care le folosim în ziua de astăzi. Este o creștere explosivă, de aceea am folosit mai devreme cuvântul disruption.

Trăim într-o eră a unui total disruption. Eu personal nu știu în ce direcție ne îndreptăm. Sunt convins că noi, cu toții, nu doar cei din această sală, ci și utilizatorii și restul, avem ca la teatru locuri în primul rând și vom afla ce se va întâmpla în următorii trei, cinci ani de zile. Cam asta este media la care mă gândesc.

În paralel, ce dorim să mai facem în M247 este să avem redundanță energetică și nu simpla redundanță energetică din PoP-puri alimentate din aceeași stație de transformare, ci din două stații de transformare diferite. Noi ne dorim să fim o companie care să aibă această redundanță din două puncte total diferite de alimentare.

Infrastructure as a Service

Pe lângă infrastructură, nevoia pieței a fost legată și de Infrastructure as a Service. Asta înseamnă servere pe care să le poți distribui global și pe care să le poți da clienților tăi cu chirie, transformând CAPEX-ul în OPEX. Peste toate este momentul în care, acum zece ani de zile a apărut noul broadband, cloud-ul. Nimeni nu știe ce e aia cloud. Știm că sunt niște date care sunt puse pe undeva, prin stânga, prin dreapta. Orice cluster cu trei servere se numește cloud mai nou. Cloud-ul a fost următorul pas care a adăugat valoare adăugată atât data center-elor, cât și infrastructurii de date. Îi avem pe cei trei mari hyper scalar care au împânzit lumea cu serviciile lor. Pe sub ei ne aflăm și noi și multe alte companii care oferă aceste servicii. Peste cloud am intrat deja în zona AI-uri. Da, servere cu GPU-uri care sunt puse la dispoziția clienților. Necesitatea este globală.

Discutam un pic mai devreme că trebuie ca aceste servere să fie puse în locații cât mai aproape de clientul final. Trebuie ca aceste servere să fie interconectate cu acest cloud, pentru că partea de front-end de procesare a datelor o faci în niște mașini virtuale clasice și trimiți zona de super procesare către acele GPU-uri. Mai mult de atât, acolo este scris un cuvânt: cloud suveran. Ce înseamnă cloud suveran? Lăsând la o parte mișmașurile politicii din ziua de astăzi, prin legislații, și nu vorbim doar de legislația europeană, este nevoie ca anumite companii din domeniul financiar, să zicem, chiar și din domeniul medical, să își țină datele în țara de proveniență, în țara de origine a acelor date, caz în care, indiferent că ai o infrastructură globală de cloud, tu trebuie să asiguri clientul, și nu numai verbal, că acele date nu vor pleca și nu vor migra niciodată din țara de origine a lor, din țara lor de proveniență.

Sunt niște istorii de acum zece ani de zile cu Microsoft, care spunea da, sigur că da, datele voastre sunt în Irlanda, sunt în Europa, GDPR etc., etc. Aiurea, erau pe undeva pe la Chicago datele. Au fost niște scandaluri teribile la un moment dat. Lucrurile prin prisma legislației europene s-au înăsprit foarte mult în ultimii zece ani de zile. De aceea, scrie acolo cloud suveran. Vrem să oferim clienților siguranța faptului că datele lor sunt păstrate într-adevăr suveran în țara lor de proveniență.

Zona de securitate și de cybersecurity

Pe lângă partea de suveranitate a cloud-ului, mai există multe servicii cu valori adăugate care pot completa în utilizarea de zi cu zi folosirea cloud-ului. Probabil, cea mai cunoscută în momentul de față este securitatea. Trăim iarăși într-o lume în care datele noastre, chiar dacă au backup, nu mai sunt sigure. Trăim într-o lume în care atacurile sub diverse forme asupra datelor noastre, indiferent că vorbim de cardurile noastre, că vorbim de datele noastre fizice sau de datele noastre din cloud, se înmulțesc cu o viteză înspăimântătoare.

Și nu numai atât. Este vorba și de o ingeniozitate pe care o au în ziua de astăzi hackerii. Ingeniozitatea hackerilor, ca a foștilor creatori de viruși și de antivirus, în ziua de astăzi este absolut înspăimântătoare. Putem să luptăm cu ei, putem să luptăm cu niște mecanisme clasice, cu firewall-uri, cu zona de UTM-uri, cu zona de cybersecurity. Mai nou, mai proaspăt, AI-ul ne vine în ajutor și cam toate companiile din domeniul securității și cybersecurity-ul pretind că folosesc AI-ul și că au niște rezultate nemaipomenite.

Lăsați-mă să am acolo un ghimpe în inimă, pentru că mă gândesc că atâta timp cât ei folosesc AI-ul, și hackerii și cei care nu ne doresc întotdeauna binele pot să facă absolut același lucru. Ne întoarcem la debate-ul clasic și la lupta clasică între producătorii de viruși și producătorii de antivirus. Să nu uităm cine este domnul Kaspersky. Încercăm să aducem ca valoare adăugată la toată zona de infrastructură și de cloud, și zona de securitate și de cybersecurity.

Totul n-ar fi nimic dacă nu am fi pregătiți pentru scalare. După cum spuneam mai devreme, trăim în niște vremuri interesante, în care creșterea organică relativ liniară, după legea lui Moore, care a avut loc în ultimii 20 de ani de zile, este pusă în fața unui fapt împlinit. Nu mai știm ce o să fie mâine, nu mai știm care va fi gradul de creștere, cum se va întâmpla toată chestia asta.

Și iar ne întoarcem la studiul de caz. O companie care încearcă să facă față acestei piețe. Cum facem chestia asta? Pe lângă tot ceea ce v-am expus până acum, data centre, infrastructură cloud, cloud suveran, servicii adăugate și așa mai departe, este foarte important ca în factorul ăsta de creștere să adaugi o zonă de scalabilitate prin integrarea cu alte companii, alți furnizori de servicii, integratori de sisteme, companii de securitate cibernetică.

Doar fiind uniți împreună, lucrând ca la cooperativa agricolă, putem să trecem, din punctul meu de vedere, peste aceste challenge-uri. Nu le văd ca vremuri grele, pur și simplu le văd ca niște challenge-uri care trebuie abordate corespunzător acestor vremuri. Ca atare, încercăm să avem parteneriate cu companii din multe domenii, din zona AI, din zona de cyber-security, din zona de local MSPs. Companii care au serverele lor și care prin intermediul M247 și a unui sistem, le pun sub formă de putere de procesare, la dispoziția publicului, contra cost, firește. Mi se pare o chestie foarte bună, pentru că în felul acesta reușești să folosești la adevărata valoare puterea de procesare care există în lume în momentul de față, și cred că ăsta ar fi un cadru de urmat pentru mai multă lume.

Ca să sumarizez studiul de caz: avem nevoie de mai mult curent, avem nevoie de niște data centere pe care nimeni în momentul de față nu știe realist cum să le dimensioneze. Nu știm de ce vom avea nevoie peste cinci sau zece ani. Habar nu avem. Creșterile exponențiale care au loc pe piața de hardware și respectiv a consumului de curent nu au făcut parte din visele și predicția domnului Moore în anii ‘60. Suntem într-un punct de total disruption. Încercăm pur și simplu să ținem pasul cu această piață. Încercăm să aducem produse cu valoare adăugată, care să fie realmente utile în folosirea acestor instrumente.

Că vorbim de cloud, că vorbim de AI, că vorbim de o simplă conectivitate între Sydney și București. Încercăm să provizionăm cât mai multe servicii pentru viitor și în felul acesta să sărim peste epoca de dezvoltare organică, care din punctul meu de vedere s-a terminat, și să încercăm să anticipăm cât mai mult nevoile viitoarei societăți.