Sistemul bancar merge bine și se află în fața unor noi provocări: IFRS 9, PSD II, etc. Dincolo de acestea, percepția de risc legislativ continuă să facă valuri, semn că lucrurile nu s-au așezat după perioada de campanie electorală. Ce îngrijorări sunt la Direcția Supraveghere, aflăm de la Nicolae Cinteză, directorul acesteia: viteza prea mare de creștere a creditării persoanelor fizice, agresivitatea instituțiilor de credit nebancare (altele decât leasingul) și ritmul încă prea lent în care se corectează greșelile trecutului.
Domnule director, o să încep prin a vă întreba care este pulsul sistemului bancar la finalul primului semestru al anului 2017: ce e bun, ce îngrijorează?
Încep prin a spune că starea sistemului bancar este una bună, indicatorii principali au niveluri confortabile şi, foarte probabil, vom încheia şi anul 2017 cu profit. Sunt însă şi destule provocări de care trebuie să ţinem cu toţii seama. În primul rând a devenit îngrijorătoare creşterea nivelului de îndatorare a persoanelor fizice. După cum aţi putut remarca din statisticile BNR, creditul pentru nevoi personale a ajuns la cote ce amintesc de anul 2008 şi acest lucru nu ne poate lăsa indiferenţi. Se pare că memoria colectivă este destul de scurtă şi ne vedem obligaţi să luăm măsuri.
Pentru început ne gândim la introducerea unui prag maxim de îndatorare de maxim 55%. Desigur, pentru cei cu venituri mai mari poate fi acceptat şi un prag mai mare, dar nici acesta nu ar trebui să depăşească 65%. Nivelul dobânzilor este acum unul minim. Şi chiar şi în atare condiţii sunt persoane care se descurcă greu cu rambursarea creditelor. Ce se va întâmpla cu aceştia atunci când ratele dobânzilor vor urca cu 1-2%?
Cum merge planul de reducere a ratei creditelor neperformante?
Un al doilea mesaj ține de atenţia pe care băncile trebuie să o acorde creditelor neperformante. Cei mai mulţi au făcut curăţenie serioasă în bilanţ dar mai sunt unii care încă nu au mers până la capăt în rezolvarea problemei creditelor necolectabile. Nu trebuie să uite nimeni că la sfârşitul acestui an ne-am propus să coborâm la 6% rata creditelor neperformantela nivel de sistem . Iar dacă BNR şi-a fixat ca țintă acest lucru, va urmări cu atenţie atingerea ei: suntem ţara care a reuşit să coboare rata creditelor neperformante într-un timp considerat de mulţi ca fiind unul extrem de scurt, de la aproape 30%, nivel simulat în istoric reconstituit pe baza formulei actuale, la mai puțin de 10% . Fiecare bancă în parte trebuie să se uite atent în portofoliu şi găsească modalităţile prin care îşi va reduce neperformanţa sub 6%.
România a fost dată de mai multe ori drept exemplu de bune practici în ceea ce priveşte procesul de reducere a creditelor neperformante. Cu toate acestea, trebuie să ne continuăm eforturile pentru a duce acest indicator la niveluri şi mai joase pentru a ne asigura de relansarea creditării pe baze mai sănătoase. Nu ar trebui să uităm însă nici faptul că România a fost în permanent pe poziţiile 1-2 la capitolul grad de acoperire a creditelor neperformante (fără luarea în considerare a garanţiilor care constituie la rîndul lor o plasă de siguranță).
Cum putem ajunge la acel 6%?
La momentul sfârșit de luna mai nivelul NPL era undeva pe la 9,04%. Vor urma însă în această toamnă multe operaţiuni de scoatere din bilanţ a unor portofolii de credite neperformante. Sunt şi recomandări venite dinspre BCE în acest sens: băncile trebuie să îşi facă o curăţenie cât mai rapidă în portofolii. Şi aţi văzut că BCE nu se joacă – exemplul concret sunt cele două bănci italiene unde s-a recomandat chiar falimentul dacă alte soluţii rapide nu se găsesc! Nu mai contează tradiţia, numele, totul se judecă pe criterii strict economice, financiare! Nu mai sunt permise experimente pe banii contribuabililor.
Se apropie momentul în care băncile intră sub incidenţa IFRS 9. Ce impact va avea?
Am cerut o simulare pe primul semestru din anul 2017 pentru a vedea ce efecte ar avea implementarea IFRS 9 şi a depista dacă va fi nevoie de capital suplimentar. După cum se ştie, solvabilitatea este mai mult decât confortabilă în sistemul bancar, cu mult peste cerinţele impuse de Banca Centrală Europeană. Evident că intrarea în vigoare a IFRS 9 va mai coborî nivelul acestui indicator. Am stat de vorbă şi cu auditorii pe tema acestui nou standard de contabilitate care tratează în mod diferit anumite probleme legate în special de creditele neperformante sau potențial neperformante. Avem o bună comunicare şi cu auditorii şi cu băncile pe acestă temă şi nu vedem probleme îngrijorătoare. E posibil ca una sau două bănci din eşalonul celor mici sau foarte mici să sufere, dar problemele lor sunt uşor de rezolvat.
Au reuşit băncile să-şi readapteze oferta în conformitate cu noile cerinţe ale pieţei?
Au fost făcuţi destui paşi însă după părerea noastră lucrurile s-au mişcat şi încă se mişcă mult prea încet. Un factor important care poate creşte viteza de schimbare sunt companiile FinTech, care, odată cu introducerea PSD II, vor pune presiune pe jucătorii din pieţele financiare. Pentru a face faţă provocărilor, băncile trebuie să îşi schimbe profilul de business şi să introducă nişte practici pe care le au în alte ţări. Una peste alta, sub presiunea pieţei, comisioanele în domeniul plăţilor vor coborî substanțial.
Presiune suplimentară produc și instituțiile financiare nebancare, altele decât companiile de leasing, care vin cu oferte extrem de agresive și de multe ori comunicate trunchiat. Vom ține sub observație cu mai multă atenție aceste companii și vom lua măsuri pentru ca ele, din dorința de a crește rapid, să nu strice echilibrul pieței și să nu afecteze stabilitatea financiară. Vom face tot ceea ce ţine de noi pentru a trece cât mai multe IFN din registrul general în cel special, unde acestea sunt mult mai bine supravegheate.
Băncile au aşteptat prea mult în ceea ce priveşte schimbarea de atitutine faţă de clienţii corporate. Au preferat să stea pe bani şi să trăiască din marje. Le-am atras atenţia asupra faptului că trebuie să schimbe acest mod de lucru încă din anul 2011! Cine s-a mişcat mai repede a avut şi rezultatele cele mai bune. Iar performerii se pot depista cu ochiul liber. .
A fost repus clientul în centrul atenţiei la nivel practic? Că teoria şi marketingul contează mai puţin!
S-au făcut multe progrese în acestă direcţie, încă din 2009. Băncile au încercat să întindă punţi peste prăpastia dintre ei şi client. Nu a fost uşor, având în vedere câte lucruri nelalocul lor s-au întâmplat în ceea ce priveşte partea de legiferare. Anii trecuţi au consemnat adevărate asalturi asupra băncilor, care au devenit țap ispăşitor pentru toate relele din lume. Nu neg că şi ele au avut partea lor de vină. Nu le-am menajat niciodată când am primit sesizări care arătau fără tăgadă practici ce nu aveau legătură cu un business normal, între doi adevărați parteneri. Dar numai în situaţia în care legea ne-a permis acest lucru!
Din păcate trebuie să spun că nu mă aștept la o revigorare a creditului pentru companii. Cele solvabile sunt deja angajate în relații cu băncile, iar cele insolvabile nu prea au șanse să devină solvabile și să corespundă cerințelor celor care dau credite. Sunt prea multe companii mici care nu au o capitalizare corespunzătoare și au acumulat pierderi însemnate. De asemenea, cerința minimă de capital e prea mică atunci când înființezi o companie iar răspunderea e limitată la nivelul capitalului. Mai mult, intrarea în insolvență la cererea debitorului e prea facilă și încă nu avem o evidență a celor care și-au băgat firmele în insolvență, le-au falimentat, și apoi au înființat altele. Poate pe noua firmă au cumpărat chiar active ale vechii firme la prețuri infime. Nu e în regulă nici faptul că sunt acceptați de către instanțe în calitate de administratori speciali tocmai cei care au dus companiile în stare de insolvență.
Revenind, băncile trebuie să țină cont de faptul activul lor cel mai prețios sunt clienții. Și să procedeze în consecință. Nu e normal să dai un credit unei companii și peste câteva luni să îi mărești serviciul de plată și să o îngenunchiezi. Tu, ca finanțator, trebuie să faci tot ceea ce ține de tine pentru a te asigura că acea companie supraviețuiește și este în măsură să îți ramburseze datoria. E adevărat, nu poți să te joci prea mult coborând marjele pentru că tu ca bancă nu ești în măsură să influențezi indicii de referință EURIBOR sau LIBOR care intră în calculul ratei de dobândă. Iar cu o marjă prea mică și o fluctuaţie mare a indicilor de referință în raport de caracterul fix sau variabil al dobânziim, te poți trezi că lucrezi în pierdere.
Să vorbim puțin și de insolvența persoanelor fizice. Sunt conștienți cei care vor apela la procedură ce îi așteaptă?
Sunt convins că sfera de cunoaștere a efectelor acestei legi ce intră în vigoare este foarte restrânsă. Oamenii nu conștientizează că odată declarată insolvența nu prea mai dispui de ceea ce este al tău. S-ar putea să fii obligat să renunți la mașină, la concedii, la mese la restaurant și la multe altele. Va trebui explicat acest lucru și să învățăm cât mai rapid. Lucrurile merg prea încet, iar pașii făcuți sunt prea mărunți.
Se dau prea greu creditele astăzi?
Sintetizând ce am mai spus, pentru persoanele fizice poate că se dau prea ușor. Desigur, ne gândim cu toții să facem comparația cu anii de grație 2007-2008. Însă nu atunci era normalitatea, ci ceea ce se întâmplă acum. Să nu uităm nici faptul că băncile nu își permit să stea fără să dea credite. La un nivel atât de ridicat de solvabilitate și la atât de mare lichiditate pe piață, profitabilitatea băncilor poate scădea dramatic. Și niciun acționar nu se va simți confortabil cu o asemenea situație. Numai că, atunci când dai credite, trebuie să urmărești cu atenție toate riscurile. Și pe cele clasice dar și și pe cele mai nou apărute în peisaj, cum ar fi riscul de reglementare.
Dacă ne referim la companii, v-ați pus vreodată întrebarea următoare: dacă o companie nu se califică pentru a primi fonduri europene, cu atât de multe garanții suplimentare din partea statului, cum ar putea fi ea solvabilă pentru finanțare bancară? E clar că acea afacere nu e bancabilă!
Să detaliem puțin și chestiunea cu riscul de reglementare. Credeam că anii legilor populiste au trecut…
În general atunci când nu se reușește să se treacă o lege în forma dorită, se merge în aval. Sunt discuții pe marginea faptului că ar trebui să li se interzică recuperatorilor, care au cumpărat portofolii de neperformante de la bănci, să perceapă de la client mai mult decât dublul valorii la care a fost cumpărată datoria. Acest lucru va bloca imediat piața, pe lângă faptul că e intervenție neconstituțională. Să ne gândim că un recuperator de creanțe cumpără un pachet care conține 100 de datorii cu mare vechime, plătind 10% din valoarea totală a acestora. El își asumă din start că o mare parte din datorii nu vor putea fi recuperate. Să spunem că are șanse să recupereze 20-25 din cele 100. Dacă îl obligi să nu poată încasa mai mult de dublul la care a cumpărat el, de unde își va putea recupera ceea ce a plătit pe celelalte 75-80 de credite care nu se mai pot recupera? E aritmetică simplă! Mai mult, dacă această companie de recuperare face profit, ea nu plătește impozit? Nu plătește salarii și toate dările aferente? Lucrurile nu trebuie judecate simplist și pe interesele unuia sau altuia. Oricum o astfel de mișcare ar aduce procese și daune importante plătite de statul care ar legifera așa ceva.
Știu că există niște probleme legate de fiscalitate, semnalate chiar la nivel european. Puteți detalia puțin?
Da, este o problemă născută probabil din necesitatea de a încasa mai mulți bani la buget.
Ea are rădăcini în timp, imediat după semnarea acordului de la Viena prin care cel nouă bănci mari se angajau să nu își reducă expunerea pe România. La momentul respectiv, când tratatul a calmat piața, toate au fost bune și frumoase. Acum însă, autoritățile din România spun că băncile mamă au împrumutat subsidiarele din România la dobânzi prea mari (și în consecință nu le recunosc deductibilitatea) în timp ce Banca Centrală Europeană spune că aceste dobânzi au fost prea mici. Lucrurile la nivel european sunt foarte bine așezate: avem supraveghere unitară, reglementări unitare. Or dacă România ar încerca acum să se pună în contracurentului, lucrurile nu ar fi deloc bune. Ne-am întoarce în timp cu vreo 20 de ani! Lucruri de genul acesta întăresc percepția de risc și îndepărtează investitorii. Același lucru îl fac și unele decizii ale instanțelor, fie ele și nedefinitive, care dau soluții de conversie la curs istoric.
Cum arată viitorul?
Una peste alta, sistemul bancar, după cum am mai spus, merge bine. Provocarea va veni anul viitor. Felul în care se creditează populația trebuie reanalizat: se îndatorează iarăși prea mult, iar când o sa vină scadența o să țipăm din nou. Ideea limitării dreptului companiilor de colectare a creanțelor de a recupera mai mult de două ori decât prețul plătit trebuie abandonată. Nu e un act constituțional! Trebuie renunțat la orice inițiativă care ar putea întări percepția de risc. Cu cât avem mai multe manifestări de genul acesta cu atât mai mult vom avea de suferit. În ceea ce privește creditarea companiilor, dorința de a da credite există, însă ceea ce nu există e cererea solvabilă.
COMMENTS