Interviul ediției cu CARMENCITA CONSTANTIN, General Manager GE – Power Infrastructure
”Sectorul energetic s-a confruntat cu o perioadă semnificativ de lungă de dezinteres al mediului politic şi legislativ din România care a determinat declinul performanţei globale a acestui sector strategic”, mărturisește în acest interviu managerul acestei importante companii din sectorul energetic. Personal, se simte extrem de afectată văzând că România, o ţară atât de bogată în resurse energetice primare, este în prezent dependentă de importurile de energie.
Ați absolvit nu una, ci chiar două facultăți tehnice la care fetele nu prea se ”înghesuiau”, energetica și ingineria mecanică. De ce aceste facultăți? Cum v-ați descurcat cu Politehnica din București și cu Universitatea din Timișoara?
Am absolvit Energetica la Universitatea Politehnica din Bucureşti şi am urmat studiile doctorale la Universitatea Politehnica din Timişoara.
Întrebarea Dvs îmi provoacă un zâmbet … şi foarte multe amintiri, dintre cele mai speciale…
Am absolvit liceul în anul 1977 …anul marelui cutremur din România dar şi anul unei mari crize energetice mondiale.
Este anul în care mi-am schimbat brusc traseul în viaţă: după mulţi ani de pregătire pentru o viitoare carieră de medic, mi-am informat părinţii că doresc să devin inginer energetician pentru că, sigur, ţara va avea nevoie de specialişti în acest domeniu strategic .
Atitudinea unui copil visător la 18 ani a fost acceptată şi susţinută de părinţii mei, mai ales că tatăl meu era de profesie inginer cercetător în domeniul materialelor de construcţii, cultivându-mi de -a lungul copilăriei şi adolescenţei pasiunea pentru cercetarea aplicată, pentru experiment, pentru creaţie, pentru inovare.
Am avut şansa unei generaţii de profesori celebri, îndrăgostiţi de meseria lor, mentori şi modele profesionale şi umane pentru întreaga mea carieră.
Am ales Timişoara pentru studiile doctorale ca urmare a onoarei de a fi acceptată în echipa coordonată de regretatul Profesor Gavril Creta , fondatorul fabricaţiei turbogeneratoarelor în România, Reşita.
Ce a însemnat în cariera și pregătirea Dvs. profesională, Institutul de Studii şi Proiectări Energetice, unde ați început în 1983 ca manager de proiect și ați ajuns director al Diviziei de energie şi mediu?
ISPE ( Institutul de Studii şi Proiectări Energetice ) a fost compania la care am fost repartizată la absolvirea facultăţii, cu recomandarea de a fi încadrată la departamentele de studii şi strategii energetice.
Mă simt datoare să spun cititorilor Dvs că ISPE este instituţia în care a fost conceput şi proiectat în cele mai mici detalii întregul sistem energetic românesc: termocentrale, hidrocentrale, centrală nucleară, liniile şi staţiile electrice, sistemele centralizate de alimentare cu căldură în marile oraşe ale ţării, un ansamablu funcţional care a asigurat dezvoltarea economică şi funcţionarea fără sincope a societăţii din România.
Am fost înrolată, ca orice tânăr stagiar, în activitatea de bază, de project manager, unde mi s-au alocat primele proiecte: CNE Cernavodă, Palas -Constanța, Drobeta Turnu Severin, Braşov, Midia -Năvodari.
Norocul, cel mai bun prieten care nu m-a părăsit niciodată, a făcut să NU fiu acceptată de către nici unul dintre şefii departamentelor de Studii pentru care primisem recomandarea Universităţii.
În câteva zile de la repartiţie am fost alocată grupului de Consilieri ai ISPE, toţi personalităţi marcante ale istoriei energetice, creatorii procedurilor şi normelor de proiectare din sistemul energetic românesc, fondatorii celor mai importante decizii strategice de dezvoltare a acestei ramuri industriale.
Ce noroc putea fi mai mare decât acela de a deveni ucenicul nevăzut în laboratorul marilor gânditori? Foarte rapid, mult înaintea unui proces normal de integrare profesională, am ajuns să cunosc tainele calculelor şi analizelor tehnico-economice care fundamentau profilele tehnologice ale centralelor termo, nucleare, elementele la care trebuia să mă gândesc înainte de a lua creionul în mâna (la acea vreme nu aveam calculatoare, nici programe de calcul, totul depindea de ştiinţa de carte şi de seriozitatea, rigoarea şi ambiţia de a nu sări etape şi de a nu greşi…) şi mai ales la cele care dezvăluiau de ce uneori rezultatele nu erau cele aşteptate.
Este greu să restrângi în câteva rânduri parcursul şi esenţa unei cariere profesionale.
Ce spun mereu este că succesul ISPE a fost întotdeauna ECHIPA ISPE , complementaritatea şi diversitatea cunoştinţelor tuturor colegilor mei, din toate generaţiile, cărora le mulţumesc pentru prietenia oferită, pentru încrederea acordată,pentru unitatea de acţiune, pentru climatul familial, pentru devotamentul şi dăruirea lor, pentru deschiderea cu care au utilizat şi transferat întreaga lor experienţă.
Mai spun mereu că deşi nu întotdeauna mi-a fost uşor, parcursul meu a fost unul extrem de special, plin de încercări care m-au întărit şi dezvoltat şi din care am învăţat că valoarea unui manager constă în valoarea de neînfrânt a unei echipe puternice, motivate şi unite. Special a fost faptul că în toată această perioadă nu m-am simțit niciodată singură, am avut întotdeauna alături colegii de echipă şi m-am bucurat de încrederea şi susţinerea echipei de management
Am devenit Director al Diviziei de Energie şi Mediu în perioada de preaderare la Uniunea Europeană, una dintre perioadele cele mai dense în schimbări politice, legislative, tehnologice, sociale, conceptuale.
Deşi noi, oamenii, suntem cei care acceptăm cel mai greu schimbarea, deschiderea unor noi fronturi de activitate în rândul colectivelor de ingineri a fost primită cu bucuria şi ambiţia de a demonstra că putem ieşi din zona de confort şi că putem adapta şi performa în concordanţă cu cerinţele momentului .
Secretul succesului ? Calitatea oamenilor din echipă! Dorinţa lor de autodepăşire, satisfacţia de fi cei mai buni, mulţumirea de a fi recunscute eforturile şi rezultatele lor remarcabile.
Recompensa ? Recunoaşterea internaţională, concretizată prin cea mai densă colaborare în proiecte finanţate de UE, BERD, BEI, USTDA, USAID,JBIC şi alţi donori globali.
Care sunt proiectele la care ați participat și care vi s-au părut cele mai interesante și provocatoare?
Grea întrebarea Dvs, pentru că lista lor este lungă iar criteriile de stabilire a priorităţilor sunt diferite: proiecte de suflet, proiecte care au făcut glorie, proiecte vitale care nu s-au întâmplat niciodată, etc, etc , etc …
Fac parte din generaţia care a cunoscut gloria şi declinul sectorului energetic românesc, simţind deopotrivă gustul dulce al victoriei dar şi cel amar al dezamăgirilor şi neîmplinrilor.
Voi face o selecţie în ordinea trecerii timpului, pentru a avea o directă legătură cu formarea şi dezvoltarea mea profesională:
Perioada 1983-2014- ISPE
- Construirea primei unităţi nucleare la CNE Cernavodă
- Dezvoltarea proiectelor de termocentrale în cogenerare (industrială şi urbană), concept şi fabricaţie 100% românească, în toate marile municipalităţi şi zone industriale ale ţării
- Dezvoltarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică din Municipiul Bucureşti şi alte 22 de muncipii din România
- Modernizarea centralelor pe cărbune din Oltenia: Turceni, Rovinari, Işalniţa, Craiova
- Primul proiect Joint Venture din România (CET Grozăveşti – IPP) /rămas până în prezent la faza de concept
- Parte din echipă pentru asigurarea finanţării şi proiectarea Unităţii 2 -CNE Cernavodă
- Primele proiecte în tehnologie modernă pe gaz: Cet Bucureşti Vest şi CET Brazi-OMV Petrom
- Primele proiecte de cercetare aplicată finanţate de UE
- Proiectul GETICA CCS (captarea şi stocarea carbonului) la CTE Turceni, proiect aprobat de UE, larg susţinut de comunitatea internaţională dar nefinalizat
- Strategiile naţionale şi primele proiecte majore de reduceri emisii CO2, decontaminări soluri şi management al deşeurilor
- Primele proiecte de centrale photovoltaice şi eoliene din România
- Dezvoltarea şi implementarea Planului Naţional de Investiţii în sectorul de producere a energiei, destinat finanţării nerambursabile a proiectelor de reducere a emisiilor de carbon, astăzi încă în derulare
Perioada 2014-2020, Alstom & GE
- Zona acoperită: România, Bulgaria, Moldova
- Optimizarea şi dezvoltarea activităţilor de Service pentru unităţile de producere
a energiei din România: SNN- CNE Cernavodă, OMV Petrom, ELCEN- Bucureşti Vest, CE Oltenia,
CE Hunedoara, Oradea, etc.
Ca specialistă implicată în elaborarea strategiilor din sectorul energetic şi din domeniul mediului, ce ne puteți spune despre ce se întâmplă acum și la ce să ne așteptăm în viitorul apropiat? Cât de fezabil e proiectul European Green Deal?
Sectorul energetic s-a confruntat cu o perioadă semnificativ de lungă de dezinteres al mediului politic şi legislativ din România care a determinat declinul performanţei globale a acestui sector strategic.
Sunt multe investiţii de făcut pentru a redeveni un sistem sigur şi eficient , care să răspundă în totalitate cerinţelor europene şi care să funcţioneze economic competitiv pe piaţa europeană, pe întregul lanţ de la extragerea resurselor energetice primare, la producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice şi termice.
Personal, sunt extrem de afectată văzând că România, o ţară atât de bogată în resurse energetice primare, este, în prezent, dependentă de importurile de energie.
Am spus şi repet: îmi este foarte greu să asist la declinul sectorului economic în care am fost şi sunt parte integrantă, să văd cum deciziile politice i-au afectat performanţa, stabilitatea şi viitorul. Nu pot să nu mă gândesc, ca specialist, că România poate şi trebuie să devină un pol energetic regional iar sectorul energetic să redevină motorul de dezvoltare naţională.
Personal, nu cred foarte mult în şansele României de succes în cadrul proiectul european Grean Deal. Motivele sunt multiple şi complexe: finanţările europene vor fi extrem de restrictive, zona instituţională din România este devalizată de personal de specialitate pe care miniştrii actuali şi viitori să se poată baza, companiile se confruntă cu o criză în zona de management şi operare fără precedent, industria producătoare de echipamente energetice autohtone practic nu mai există, cercetarea românească în acest sector a fost adusă la tăcere, proiectarea este în prezent la limita de subsistență, țara în sine se confruntă cu o lipsă majoră de forţă de muncă adecvată etc.
Redresarea sectorului energetic românesc nu se va putea face aşteptând banii europeni să cadă din cer, este nevoie de un program strategic naţional transguvernamental pe un termen de minim 10-15 ani. Doar în acest fel, cu o coerență politică şi legislativă pe termen lung s-ar mai putea agrega un sistem energetic sigur şi performant pe piaţa europeană, în care România să-si valorifice potenţialul natural de resurse energetice în interesul naţional, al generaţiilor actuale şi viitoare de cetăţeni ai acestei acestei ţări.
Acel guvern care îşi va asuma un program strategic naţional de modernizare a sectorului energetic naţional va rămâne în istoria de aur a României.
Trebuie să vă întreb și de gimnastică, care spuneați că este ”viața din inima mea”. Cum ați ajuns la gimnastica ritmică, ca sportiv și antrenor? Cât timp dedicați acestei pasiuni de o viață?
Mă faceţi să zâmbesc, şi să zâmbesc cu tot sufletul, nu doar discret, din colţurile gurii …
Este un subiect care îmi încălzeşte inima şi în care îmi va fi foarte greu să -mi cenzurez emoţia şi spaţiul alocat.
Gimnastica este cea care mi-a definit caracterul, care mi-a şlefuit aspiraţiile, alături de care am învăţat cum şi ce trebuie să faci pentru a face conexiunea dintre vis şi realitate, când visul ambiţios este acela de a fi cel mai bun, recunoscut de comunitatea mondială pentru performanţa ta.
Am practicat gimnastica artistică şi ulterior ritmică, crescând într-un cartier bucureştean ( Vatra Luminoasă ) care a dat ţării mulţi gimnaşti de valoare .
Am iubit acest sport dintotdeauna: mi-a plăcut armonia mişcărilor, ulterior înfrăţirea cu obiectele şi muzica, expresivitatea corporală, disciplina, rigoarea, perfecţiunea în execuţie, fericirea medaliei câştigate după multă şi multă şi foarte multă muncă …
Am practicat gimnastica ritmică până târziu, în anii studenţiei, când sub îndrumarea celebrei antrenoare Ginetta Stoenescu am înțeles, de fapt, cât de important este să trăieşti acolo unde inima îţi cântă …Pot să vă spun că, după atâţia ani, echipa Ginettei Stoenescu continuă să reprezinte grupul celor mai adevărate prietene pe care viaţa mi le-ar fi putut oferi şi că prezenţa acestei antrenoare emerite continuă să fie permanentă în toate momentele de cumpănă sau bucurie pe care le încercăm .
Revenirea mea în gimnastică în calitate de antrenor şi arbitru s-a produs ca urmare a deciziei Federaţiei Române de Gimnastică de a înfiinţa o nouă ramură la nivel naţional , Gimnastica Aerobică.
Nu voi intra în detalii, pentru că nu mă voi mai opri. Voi spune doar că sunt fericită şi împlinită pentru că am avut şansa să fac parte din grupul de persoane care si-a adus contribuţia la dezvoltarea acestei ramuri care a adus şi continuă să aducă României atâtea satisfacţii, menţinându-se în elita mondială din 1995 până în prezent.
Timpul dedicat a fost diferit, în diferite perioade. La început mai mult, era nevoie de implicare în organizare şi dezvoltare, după amiezele după orele de program, weekendu-rile, concediile …toate au însemnat pentru mine şi familia mea (!) gimnastică, gimnastică, gimnastică …
Ulterior, după ce cluburile şi-au dezvoltat o infrastructură corespunzătoare, au fost formaţi antrenori şi implementate ghidurile de specialitate, după ce au fost formaţi şi validaţi arbitrii tineri internaţionali, dar mai ales după ce generaţia primilor seniori campioni mondiali s-a retras în zona de antrenorat şi arbitraj, am simţit nevoia să fac un pas lateral şi să las noii generaţii puterea să-și construiască viitorul, să-și simtă responsabilitatea, să se afirme şi să se bucure pe deplin de confirmările eforturilor depuse prin rezultatele remarcabile obţinute pe plan mondial.
Infrastructura în gimnastica aerobică este solid construită. Tineri profesionişti şi pasionaţi sunt acum implicaţi în toate etapele de dezvoltare şi pregătire.
Satisfacţia mea este maximă văzând rezultatele actuale, continuitatea şi dezvoltarea.
Candidați la președenția Federației Române de Gimnastică. Multă lume își aduce aminte cu nostalgie de anii de glorie ai echipelor noastre de gimnastică și se întreabă ce s-a întâmplat de nu mai avem performanțe. Ce sperați să se întâmple în gimnastica românească?
A fost deja oficial anunţată candidatura mea la Preşedenţia Federaţiei Române de Gimnastică, pentru o completare de mandat determinată de retragerea Andreei Răducan.
În acest moment, alegerile au fost amânate pe perioada stării de urgenţă, ca atare vom aştepta decizia FRG privind dată reluării acestora.
Multă lume îşi aduce aminte cu nostalgie de anii de glorie ai echipelor noastre de gimnastică… Sunt convinsă că TOŢI românii, din ţară şi diaspora, au încă vie în inimi emoţiile marilor competiţii în care gimnaştii şi gimnastele noastre îşi demonstrau măiestria şi aduceau acasă atâta nemărginită bucurie şi mândrie naţională.
Ce s-a întâmplat? Nimic altceva decât ce s-a întâmplat cu degradarea întregii societăţi din România.
Sportul a rezistat mult mai mult decât alte domenii, deşi subfinanțat, a găsit resurse în antrenori pasionaţi, în foşti sportivi deveniţi oameni de afaceri, în companii puternice care cunosc valoarea şi contribuţia sportului la dezvoltarea unei naţiuni.
Cu toate aceste eforturi, declinul nu a putut fi stopat.
Baza de selecţie a scăzut constant, în directă corelare cu numărul familliilor tinere care au părăsit România în căutarea unei soluţii de viaţă mai bună pentru ei şi copii lor. Starea de sănătate a copiilor din noua generaţie şi rezistenţa lor pe termen lung la efortul impus de sportul de mare performanță este direct afectată de alimentaţia precară, mai puţin naturală, din anii în care trăim.
O mare parte dintre antrenorii cei mai buni au fost invitaţi să antreneze în condiţiile de performanţă sportivă create în alte ţări, şi au primit toate asigurările financiare pentru ei şi familiile lor pentru a face acest pas.
Arbitrii internaţionali români sunt insuficienţi pentru a putea contribui la dezvoltarea competitiva a noilor generaţii de sportivi.
Bugetele insuficiente au condus la degradarea continuă a bazelor sportive de pregătire care nu mai corespund de foarte multă vreme standardelor normale, fiind în prezent foarte departe de standardele de performanţă de care beneficiază sportivii concurenţi din alte ţări.
Igrasia, praful de magneziu, aparatele degradate, au devenit o permanență şi o stare de normalitate.
Candidez la funcţia de Preşedinte al FRG într-un moment extrem de greu, când gimnastica, ca majoritatea sporturilor din România, este la limita de supravieţuire.
Bugetul de Stat şi Bugetele Locale vor fi complet restructurate ca urmare a crizei COVID 19 şi nu doar pe parcursul anului 2020 iar sportul nu va reprezenta, cu siguranţă, o prioritate naţională.
Companiile care susţineau activităţile sportive, puternic afectate de această pandemie, vor avea şi ele mari dificultăţi în menţinerea angajamentelor de sprijin.
Noile reguli de conduită socială vor fi cu siguranţă impuse şi activităţii sportive, ceea ce va impune adaptarea metodicii de antrenament cu afectarea implicită a programelor de pregătire.
Va fi nevoie de foarte multă experienţă şi determinare, de o muncă asiduă pe toate palierele, mai întâi pentru a menţine ceea ce există în prezent şi pentru a ne prezenta onorabil la Olimpiada 2021.
Dorinţa mea de implicare vine din credinţa că pot ajuta.
Deţin experienţa managerială necesară pentru a crea emulaţia, stimula ambiţiile, crea bazele necesare apariţiei noilor generaţii de campioni.
Programul cu care voi candida, şi pe care desigur îl voi adapta noilor realităţi economico-sociale, va fi unul pe termen mediu-lung, în care voi crea condiţiile atragerii fondurilor europene atât pentru refacerea bazelor sportive, modernizarea acestora cât mai ales pentru reconversia pofesională şi motivarea noilor generaţii de antrenori şi sportivi.
Reuşita programului cu care voi candida va fi un pariu pe care-l voi pune cu mine însămi, în care îmi voi angaja întreaga experienţă acumulată, voi relaţiona cu toate personalităţile din mediul politic şi economic care vor dori să rescrie o pagină de glorie a gimnasticii româneşti şi nu voi precupeţi nici cel mai mic efort în a reda acestei ramuri strălucirea de care România are atâta nevoie.
Credinţa mea în reuşită este bazată pe talentul şi devotamentul celor implicaţi astăzi în această disciplină sportivă, în convingerea că fiecare va contribui să pună o nouă cărămidă la temelia solidă a recreării unui fenomen şi a unei tradiţii.
Aveți o educație și o mentalitate de lider, și emanați multă energie pozitivă. Cum vă construiți și motivați echipele pe care le conduceți?
Mulţumesc pentru aprecieri. Energia pozitivă este un dar natural pe care l-am cultivat cu trecerea timpului. Am învăţat că poţi spune NU spunând DA, că oamenii acceptă instinctiv dialogul pozitiv, că lupta şi confruntarea nu fac decât să consume inutil timp şi energie şi am realizat cât de mare este diferenţa când abordarea (în special a celor mai grele încercări) este una optimistă, radiind determinare şi încredere.
Ani mulţi am făcut totul din instinct.
Târziu, o dată cu intrarea într-o companie multinaţională, am avut şansa de a fi selectată şi propusă să urmez programe dedicate de leadership şi atunci am înţeles de ce oamenii care devin istorici prin contribuţiile lor sunt atât de diferiţi.
Am descoperit cu mare plăcere că aceste programe sunt, de fapt, despre tine însuţi…despre cum să reuşeşti să te cunoşti mai bine, să-ți măsori visele, să te raportezi cu acţiunile tale mediului înconjurător, să construieşti încrederea şi să motivezi echipa…
Crearea unui Lider Autentic este o ştiinţă adevărată, bazată pe cercetări psihologice de mare fineţe, în care descoperirea propriei personalităţi, accentuarea calităţilorşi corectarea/compensarea defectelor reprezintă un proces de durată, bazat pe mult studiu şi exerciţiu individual.
Reuşita acestui proces de acumulare şi dezvoltare personală este de fapt oglindită de reuşita acţiunilor ulterioare în calitate de lider, a răspunsului pe care echipele îl au, la modul în care acestea reacţionează.
Metodele mele sunt extrem de simple şi la îndemâna oricărui manager.
Mă bazez pe oameni în care construiesc încrederea de a se exprima liber, motivaţi de a deveni ei înşişi responsabili, apreciaţi pentru contribuţia lor.
Caut să aşez omul potrivit la locul potrivit, creând în acelaşi timp confortul şi performanţă maximă.
Sunt o persoană empatică, citesc printre rânduri şi simt în avans situaţiile în care este nevoie ca eu să intervin, ceea ce face ca întregul proces de colaborare să se împlinească firesc într-un climat lipsit de sincope şi tensiuni.
Cred în sucessul echipei şi organizez întreaga activitate alocând fiecărui membru câte un rol.
Construiesc cu uşurinţă structuri organizatorice matriciale, cu funcţii suport, care să interfereze şi să acţioneze atât la nivel individual cât şi cu efect de echipă.
Îmi place să ascult, am învăţat că ce pot face mai mulţi împreună, sigur, nu poate face unul singur.
Am o capacitate de analiză şi sinteză educate de-a lungul mulţilor ani de management, ceea ce face ca deciziile mele să fie rapide, simple, clar explicate şi uşor de implementat.
Pe scurt, mă implic în proiecte în care cred că pot ajuta, în care ştiu că pot contribui la succesul lor, în care pot previziona soluţia şi rezultatele finale înainte de a demara implementarea lor. De aici, climatul de încredere şi motivaţia de a performa.
Georgeta Clinca
COMMENTS