Numai printr-o Uniune puternică, aptă să ofere bunuri comune cetățenilor, inclusiv servicii de sănătate, va fi eradicată această pandemie și criza generalizată care o însoțește, afirmă într-un interviu acordat ziarului Făclia fostul negociator al României cu Uniunea Europeană, Vasile Pușcaș. „Acum, constatăm că avem mare nevoie de bunuri comune europene tocmai pentru a soluționa așa-zise probleme locale care, însă, vedem că sunt prinse într-o plasă a interdependențelor continentale și globale și, ca atare, nu le putem rezolva decât împreună. Or, astăzi liderii statelor membre nu mai găsesc nici măcar limbajul comun, darmite să fie în stare a genera bunuri comune europene. Dintr-o astfel de ipostază, era evident că Uniunea Europeană nu putea veni cu un răspuns adecvat”, susține universitarul clujean.
Rep: Domnule profesor, în ce măsură Uniunea Europeană a arătat că poate constitui un sprijin în această perioadă de criză pentru cei 27 membri ai săi?
Vasile Pușcaș: În măsura în care cele 27 state membre au dovedit sau nu că sunt o uniune adevarată, iar nu doar o asociere oportunistică. După Al Doilea Război Mondial, liderii europeni au constatat că au mare nevoie de cooperare și coordonare pentru a reconstrui economic, social și politic Europa, pentru a face față unor competiții adversariale. Părinții fondatori ai Uniunii Europene au depus un efort extraordinar pentru a mobiliza europenii să realizeze câteva bunuri comune care să ajute la avansul continentului. Generațiile de europeni care au urmat au uitat că au obținut un standard de viață ridicat pornind de la astfel de bunuri comune și, amețiți de vertijul neoliberal, și-au arătat mușchii individuali, iar liderii statelor membre din ultimele decenii au făcut doar ceea ce știau- să mănânce piață pe pâine și să se bată pentru puterea lor locală. Iar Uniunea Europeană a devenit o arenă în care arătau celor din capitalele lor cât sunt ei de abili pentru a silui Europa în propriul avantaj. Acum, constatăm că avem mare nevoie de bunuri comune europene tocmai pentru a soluționa așa-zise probleme locale care, însă, vedem că sunt prinse într-o plasă a interdependențelor continentale și globale și, ca atare, nu le putem rezolva decât împreună. Or, astăzi liderii statelor membre nu mai găsesc nici măcar limbajul comun, darmite să fie în stare a genera bunuri comune europene. Dintr-o astfel de ipostază, era evident că Uniunea Europeană nu putea veni cu un răspuns adecvat, deși, până la urmă, se va constata că numai printr-o Uniune puternică, aptă să ofere bunuri comune cetățenilor, inclusiv servicii de sănătate, va fi eradicată această pandemie și criza generalizată care o însoțește.
Rep: Cum poate fi calificat răspunsul UE la epidemia de coronavirus?
Vasile Pușcaș: Faptul că politicile de sănătate sunt, în principal, atributul statelor membre nu scutește Uniunea Europeană de responsabilitatea unui demers potrivit, ca mijloace, timp, extindere etc. Faptul că și după criza din 2008-2011 nu are răspunsurile necesare la situații de criză europeană și globală dovedește că liderii europeni nu au învățat ceea ce trebuia din situația critică menționată. Și încă ceva-nu au făcut ceea ce trebuia pentru a ieși din acea criză structurală, ceea ce unii au numit “criza existențială” a Uniunii. Aș zice că, dimpotrivă, îndeosebi liderii statelor membre au făcut tot posibilul ca această criză existențială a Uniunii să se prelungească și chiar să se adâncească. De aceea, este acum o mare ipocrizie ca statele membre să dea vina doar pe Uniunea Europeană pentru incapacitatea lor crasă de a gestiona criza pandemică, după cum este o tentativă de înșelare a opiniei europene prin zbaterile de ultim moment ale liderilor instituțiilor din Bruxelles pentru a arăta voința de a face ceva. În realitate, pentru modul necorespunzător cum s-a răspuns actualei crize pandemice în Uniunea Europeană ar trebui să-și asume răspunderea, deodată și în comun, liderii statelor membre și cei ai instituțiilor europene.
Rep: Șefii de stat și de guvern din UE încă nu au reușit să vină cu o strategie economică pentru țările membre afectate de această epidemie. Cum vedeți această întârziere a deciziei privind măsurile de atenuare a efectelor economice generate de pandemie?
Vasile Pușcaș: Liderii menționați de dvs. nu au reușit să aplice o strategie eficientă de rezolvare a crizei din urmă cu un deceniu, iar acum ne-a ajuns din urmă o altă criză care va avea consecințe grave nu doar în domeniul sănătății, dar și în cel economic, financiar, social, politic și chiar moral-cultural. În fapt ar trebui să fim pregătiți pentru o modificare structurală de mentalitate la nivel de societate. Deocamdată vedeți că guvernele statelor membre sunt ele însele speriate de amploarea și viteza crizei, făcând față doar cu greu epidemiei care a atacat cetățenii care trebuiau apărați de instituțiile și politicile publice, iar prin perturbarea pieței muncii s-a contagiat criza în economie. Reacțiile sunt haotice, întâmplătoare, populiste ceea ce dovedește că încă suntem pe un teren al necunoscutului și incertitudinii. Abia în ultimele zile liderii politici “atotcunoscători” au readus în zona pregătirii deciziilor statale experții care până acum au fost considerați chiar vrăjmași ai “Marilor Lideri” și stabilimentelor de putere. Deja se estimează costuri colosale ale crizei pe care o traversăm, dar datorită abordărilor localiste și fricii liderilor politici încă nu s-au făcut evaluări complete. Într-un astfel de context este evident că așa-numitele strategii de răspuns la criză sunt doar “compuneri obligatorii” care au mai mult menirea să arate că se poate face ceva, să liniștească opinia cetățenilor care este și așa teribil de agitată.
Rep: Italia a cerut de mai bine de o lună ajutor statelor europene prin intermediu Comisiei Europene și al Centrului de Coordonare al Răspunsurilor de Urgență. Răspunsul însă nu a venit. Vă întreb, domnule profesor, unde este solidaritatea europeană?
Vasile Pușcaș: Solidaritatea europeană ar fi trebuit să se manifeste tot timpul, dar aspirăm să se remarce deosebit în vreme de criză. Ea este expresia unei stări de spirit care a fost și este modelată de liderii politici, economici, culturali etc. Și, până la urmă, este efectul atitudinii cetățenești care trebuie să fie exprimată continuu, nu doar cu prilejul unor evenimente, mai ales neplăcute. De aceea spuneam că ar fi cazul ca noi, românii și toți europenii, să fim dispuși la o transformare majoră a mentalității naționale și a celei europene. Dvs. sunteți mulțumit de modul cum funcționează solidaritatea națională în România? Dar de felul cum au reacționat cetățenii români la această teribilă criză globală? Poate că ar fi cazul și ca fiecare dintre noi, individual, să ne întrebăm unde ne situăm ca stare de spirit națională și europeană! Iar primul exemplu ar trebui să-l dea chiar liderii noștri politici, fie că se bat pentru fotolii locale, fie la București ori la Bruxelles. Acum au ocazia să-și refondeze opțiunile societale printr-o vizibilă acțiune constructivă și de durată! Să aibă curajul de a se privi într-o oglindă nedeformată a națiunii, dar și în cea europeană!
Rep: Are Uniunea Europeană suficiente pârghii pentru a putea gestiona astfel de situații de criză?
Vasile Pușcaș: La ora dialogului nostru ar trebui să știm că Uniunea Europeană nu are instrumentele necesare pentru a răspunde singură unei astfel de crize. Tratatul de la Lisabona a dat putere decizională statelor membre, dar nu le-a responsabilizat pentru comportamentul lor. Parlamentarii europeni au fost păcăliți cu o iluzorie creștere a puterii lor, dar în fapt s-a creat un dezechilibru funcțional între instituțiile decizionale de la Bruxelles care, vedem astăzi, nu mai sunt capabile nici măcar să asume decizii majore precum bugetul Uniunii. Iar despre politicile europene putem spune că au devenit mai mult desene pe hârtie, deoarece statele membre care trebuie să le aplice au întors spatele spiritului european. De aceea, Uniunea Europeană trebuie refondată atât din punctul de vedere al arhitecturii institiționale și decizionale, dar și al politicilor comune, inclusiv al Pieței Unice. Să nu mai amintim de faptul că Uniunea Europeană este doar o umbră a ceea ce ar trebui să fie în politicile internaționale, deși are un potential recunoscut, dar nevalidat tocmai datorită slăbiciunilor decizionale interne. Altfel spus, Uniunea Europeană trebuie să se reinventeze rapid, căci ceea ce au fondat înaintașii este doar o bază de continuare, nu de consum inepuizabil.
Rep: E capabil leadership-ul european să învețe lecțiile acestei crize?
Vasile Pușcaș: Acum, la peste un secol de la terminarea Primului Război Mondial, e bine să ne reamintim faptul că generația Marii Uniri a găsit resursele pentru a face față războiului, care pe Frontul de Est a durat până în 1920 și chiar după aceea, dar și epidemiei de gripă spaniolă(1918-1919) și presiunilor internaționale deosebite(1919-1920). Acea generație de lideri români au făcut România Mare, pe care urmașii lor, și unii chiar dintre ei, nu au reușit să o mențină decât timp de două decenii. Iar generația liderilor politici europeni postbelici au asistat neputincioși la o degradare a leadership-ului european interbelic încât au plonjat direct în cel de-Al Doilea Război Mondial. Așadar, istoria ne arată că liderii politici ai sec.al XX-lea nu au reușit să facă față schimbărilor și progresului stiințifico-tehnologic al epocii, bagajul lor mental menținându-se la rudimentele sec.al XIX-lea. Nici liderii europeni post-Războiul Rece nu au reușit să vină cu o restructurare a Sistemului Internațional în care actorii statali și cei non-guvernamentali să coopereze pentru binele omenirii. Iar liderii europeni din ultimul deceniu și jumătate au dovedit mai degrabă apetit pentru dărâmarea a ceea ce era construcția europeană. Aceștia și-au propus a fi doar beneficiari ai efectelor schimbărilor de după 1989 și au omis că acel proiect european era un edificiu neterminat, care avea nevoie de multă muncă, inovare, creativitate și mai ales dedicație constructivă. Au fost și ei, ca și majoritatea europenilor, doar niște consumatori ai bunurilor comune create de înaintași, dar care, în timp, s-au împuținat și subțiat. Iar astăzi nici nu mai fac față provocărilor contemporane. Și cu toate acestea, trebuie să presăm pentru ca liderii actuali să învețe din crizele europene și globale succesive, să aibă ambiția de a veni în public cu noi propuneri de conducători europeni, cu proiecte realiste și resurse umane care să ducă mai departe proiectul european. Un leadership european valabil nu poate apare din neant(vezi exemplele istorice enunțate!), ci doar din solicitările clare ale tuturor cetățenilor europeni, prin supunerea lui unei monitorizări atente și permanente și mai ales prin responsabilizarea cotidiană pentru ceea ce face ACUM, MÂINE și POIMÂINE. Și încă ceva-leadership european să exercite și toate instituțiile statelor membre, de la guverne și parlamente până la autorități locale și regionale! Pentru că dacă va fi adoptat modelul Salvini&Comp., Uniunea Europeană nu va ieși din criza existențială în care se complace de prea multă vreme.
Rep: Poate fi pus în pericol proiectul european de această criză sanitară?
Vasile Pușcaș: Eu cred că deja Uniunea Europeană este într-un pericol existențial! Acea așa-zisă Uniune recreată după 2004 și-a arătat ineficiența și incapacitatea de a face față provocărilor contemporaneității. Ea a mai funcționat doar în virtutea inerției dinamicii de la sfârșitul anilor ‘80-începutul anilor ‘90, din veacul trecut. Căci liderii europeni post-2004 au estompat concepția fundamentală care a stat la baza construcției europene, aceea că ea se hrănea din procesul continuu al integrării europene. De prea multă vreme s-a tot amânat o discuție serioasă despre viitorul Uniunii Europene, dar acum, pe fondul acestei crize, lideri politici, economici și intelectuali responsabili ar trebui să includă cetățenii europeni într-o dezbatere extinsă, profundă și nu foarte îndelungată despre calea de viață europeană pe care ar putea-o realiza o viitoare Uniune Europeană. Căci oamenii și timpul și-au epuizat resursele de răbdare și așteptare!
Rep: Pe acest fond al confuziilor și al rigidității tot mai accentuate a mecanismelor UE, cum vedeți viitoarea poziționare a României?
Vasile Pușcaș: Personal, m-am exprimat de foarte multe ori despre ceea ce ar fi putut face România ca stat membru al Uniunii Europene. Din păcate, românii au fost îndemnați de liderii lor post-2007 să privească la Uniunea Europeană doar ca la un bancomat, la locul de unde ar fi trebuit să extragem doar profit, fără a ne propune să și investim în dezvoltarea oportunităților oferite de aderarea la Uniune. Priviți doar pe cine au trimis autoritățile române să lucreze în instituțiile europene și veți înțelege că liderii politici din România s-au poziționat doar ca profitori ai unui proces istoric care ar fi trebuit să aducă țării dezvoltare sustenabilă, iar societatea românească să devină tot mai rezistentă la șocuri ale crizelor de toate felurile. Ar merita să conștientizăm că liderii noștri politici au fost contributori de seamă la prelungirea crizei existențiale a actualei Uniuni Europene, iar după aceea să avem curajul de a propune un program ambițios al nostru de dezvoltare care să fructifice politicile europene și, în același timp, să le perfecționeze, adapteze vremurilor și nevoilor europene de azi și de mâine. Vedem explicit, în contextul crizei formidabile pe care o trăim astăzi, că a fi singur pe lume ar însemna autocondamnare la pierzanie. Șansa noastră constă în a da încă o șansă Uniunii Europene! Și a munci pentru ca acea șansă să se împlinească MÂINE!
Interviu realizat de Cosmin PURIȘ
COMMENTS