Potrivit datelor publicate de Eurostat, sumele colectate la bugetul public al României din impozitele pe venit și avere s-au diminuat sistematic în ultimii ani, de la 6,6% din PIB în 2015 până la 4,7% din PIB în 2020. Evoluția este contrară trendului înregistrat de media europeană și de statele noi membre din fostul bloc estic, printre care am ajuns țara cu cea mai mică taxare. România are în prezent venituri bugetare cel puțin două puncte procentuale din PIB mai jos decât cea mai mică contribuție consemnată de acestea.
Evoluția taxelor pe venit și avere în statele din fostul bloc estic (2015 – 2020)
Se poate observa că, pe măsură ce a crescut nivelul de trai în statele europene ex-socialiste, s-a produs și o creștere a prelevărilor din venit și avere, convergență cu sistemul de impozitare din țările occidentale. Ceea ce a contat major în tendința de creștere a mediei europene, în raport cu care țara noastră a evoluat în sens invers, deși avea de recuperat un handicap important pentru bugetul public.
Diferența dintre România și UE în ce privește sumele colectate la buget din impozite pe venit și avere (% din PIB, 2015 – 2020)
Anul 2015 2016 2017 2018 2019 2020
RO – UE -6,1 -6,3 -6,8 -8,1 -8,2 -8,4
RO/UE 52% 50% 47% 38% 37% 36%
Așadar, anul trecut am coborât cu un ponderea în PIB a încasărilor din impozitele pe venit și avere la doar 36% din MEDIA europeană. Desigur, nici nivelul de 52% consemnat la mijlocul deceniului trecut nu era suficient, dar atunci aveam scuza nivelului mai redus al PIB/locuitor, care a trecut între timp pragul de 70% din media UE. Ecartul exprimat în puncte de PIB, s-a majorat de 6,1 pp la 8,4 pp. Ceea ce exprimă o divergență majoră în plan fiscal și constituie FACTORUL PRINCIPAL care duce la incapacitatea de a susține după model social european domenii precum sănătatea, învățământul sau protecția socială.
Pe scurt, am tot majorat deficitul bugetar și am tras plapuma fiscală de pe un domeniu pe altul, lăsând descoperite îndeosebi investițiile în infrastructură. Eroarea majoră de politică economică a fost de a bonifica suplimentar venituri care creșteau din două surse, pe de o parte cu PIB-ul și. pe de altă parte, prin scăderile de TVA, care au pus gaz peste foc la partea de consum.
Cât se poate de concret și de expresiv, iată poziția noastră în context socio-politic regional în 2015, an în care reușisem să refacem echilibrele macroeconomice și aveam șanse reale de intrare în mecanismul ERM II, anticamera adoptarării euro, deoarece îndeplineam toate criteriile economice cerute:
Taxele pe venit și avere ca pondere în PIB în statele UE din fostul bloc estic (%PIB, 2015)
Pentru conformitate cu rezultatele pe termen mediu ale unor măsuri luate cu entuziasm politic scurt fără viziune pe termen lung, vă prezentăm și poziția în care am ajuns în 2020. Respectiv după aplicarea unor politici de stânga – dreapta, cu majorări consistente de salarii și beneficii sociale, simultan cu reduceri de fiscalitate pentru stimularea mediului de afaceri.
Taxele pe venit și avere ca pondere în PIB în statele UE din fostul bloc estic (%PIB, 2020)
Se poate observa una dintre principalele explicații pentru care au fost afectate pozițiile macro cu greu stabilizate după precedenta criză. De asemeni, trebuie semnalat că am făcut schimb de poziții în plan fiscal cu lanterna roșie a Uniunii, Bulgaria, și că nu am fost atenți deloc la ceea ce face țara cea mai apropiată de noi ca structură și dimensiune a economiei, Polonia.
Ori, fără fonduri de nivel european la buget ca pondere în PIB, în conformitate cu posibilitățile la care ne-ar fi condus nivelul de dezvoltare, nu putem cere servicii de nivel european. De fapt, dacă ar fi să stăm strâmb și să judecăm drept, prin prisma raportului cost/beneficii, avem încă servicii prea bune de sănătate, învățământ sau administrație pentru câți bani au fost alocați la nivelul întregii societăți.
În contextul în care ar trebui să trecem la o ajustare fiscală care să diminueze treptat deficitul bugetar, ne place sau nu ne place, soluția corectă și sustenabilă pe termen lung este creșterea veniturilor la buget, nu tăierea cheltuielilor. Adică să încercăm apropierea, nu îndepărtarea de proporțiile de impozitare din Europa pe partea de venituri și, mai ales, de avere. Asta dacă vrem să atenuăm inechitățile sociale tot mai profunde. Să păstrăm coeziunea socială, indiferent dacă avem opinii mai de stânga sau mai de dreapta.
COMMENTS