„Nu cred că pot fi vorbe de regrete în ceea ce privește activitatea mea ca Președinte Executiv și apoi Președinte al Consiliului de Administrație, de peste 14 ani am condus banca cu mână de fier, am fost alături de clienții noștri, dar în același timp prin strategiile noastre de pregătire și motivare a salariaților am demonstrat că numai așa putem vorbi și înțelege că resursele umane, cu alte cuvinte capitalul uman, reprezintă unul dintre cei 3 piloni importanți ai unei bănci. Bancpost rămâne “copilul meu” și nu va pleca niciodată din inima și gândul meu”, ne-a destăinuit cu mare emoție și amabilitate în interviul acordat revistei noastre, prima femeie președinte de bancă din România și ctitor al Bancpost, doamna Elena Petculescu.
Din SUA până în Iran, din Olanda și Germania până în Kenya și Africa de Sud, băncile fondate împreună cu serviciile poștale rezistă. Cum au evoluat aceste bănci în lume? Ce rol aveau ele?
Pentru a răspunde corect acestei întrebări, cred că mai întâi, ar trebui să mă opresc la o privire de ansamblu asupra băncilor poștale și, chiar pe scurt la istoricul acestora.
În lume, potrivit datelor de la Uniunea Poștală Universală – UPU, cu sediul la Berna, înființată în anul 1874, iar România se numară printre membrii fondatori a acestui mare organism internațional aflat sub egida ONU, figurează 192 țări cu autoritățile poștale ale statului. Din acestea, 75% sunt bănci poștale în subordinea acestora.
În marea lor majoritate, aceste bănci poștale sunt cu statut de bănci închise (într-un fel spus cu atribuții limitate în cadrul autorităților poștale). Aceste “atribuții limitate” se referă la faptul că, băncile poștale astfel create sunt bănci de economii, adică permit clienților majoritari=populației să facă depozite și, în plus șă facă plăți de utilități, pe care tot populația le va plăti prin rețeaua poștală, precum facturi de electicitate, gaz, telefon, taxe și impozite, ajutor de șomaj, pensii etc.
Băncile poștale nu sunt abilitate să acorde și credite, principala sursă de venit a unei bănci, respectiv pe seama dobânzilor și a comisioanelor care se calculează la acordarea creditelor. Rețeaua teritorială prin care aceste bănci poștale execută vânzarea de produse pentru care au fost abilitate, este rețeaua de oficii poștale.
Banii colectați, mai bine spus sumele obținute din depozitele populației întotdeauna au mers, chiar și asțăzi, la finanțarea obiectivelor majore de investiție din economiile naționale ale țărilor în cauză, investiții, de regulă, în infrastructură, respectiv în căi ferate, drumuri, șosele, aeroporturi etc.
Aș dori să spun că pe mapamond mai există un organism internațional cu sediul la Bruxelles, sub denumirea de Institutul Mondial al Băncilor de Economii și Retail, pe scurt WSBI, care cuprinde 100 de bănci și asociații, din 70 de țări, din care:
• Europa – 25 membri din 20 de țări dintre care 20% sunt bănci poștale de economii;
• Africa – 35 membri din 22 de țări dintre care 25% sunt bănci poștale de economii;
• Asia-Pacific – 26 membri din 17 țări dintre care 26% sunt bănci poștale de economii;
• America – 14 membri din 11 țări dintre care 14% sunt bănci poștale de economii;
Vorbind despre istoricul acestor bănci este foarte important, modul cum s-au înființat și cum dăinuie și în zilele noastre. Iată câteva exemple dintre băncile membre, cu o lungă tradiție de peste 100 de ani de istorie.
Japonia –Postal Savings Bank (PSB), înființată în 1875, a fost organizată în anul 2006 ca o bancă comercială având ca acționari Holdingul Poștei Japoneze, cu un număr de angajați de circa 13000 și care dispune de o rețea națională de ATM –uri care pot fi folosite la retrageri de bani cu carduri de debit și de credit la nivel internațional. Banca face obiectul unor reforme instituționale, oferă o gamă mai vastă de servicii financiare cum ar fi dezvoltarea de servicii de intermediere în cadrul creditelor ipotecare și emiterea de cărți de plată electronice. În plus, față de agențiile proprii, banca utilizează birourile de poștă pentru a oferi serviciile sale în proporție de 90% din facturi, de convenții de calitate oferite de către un personal al birourilor poștale calificat în ceea ce privește furnizarea serviciilor financiare.
Vietnam – în continuare aș da exemplul băncii LienVietPostBank, LPB Vietnam, născută prin fuziunea Vietnam Postal Saving Services Company (VPSC) și Lien Viet Comercial Bank. Noua bancă în acest fel și-a lărgit rețeaua de distribuție la 10800 birouri de poștă. Obiectivul pentru următorii 5 ani după fuziune, 2011, a fost ca noua entitate să intre în Top 10 din cele 42 bănci comerciale din Vietnam, ceea ce s-a și realizat.
Kenya – Postbank Kenya a luat ființă în anul 1910 ca “Post Office Savings Bank” și în anul 1977 Guvernul Kenyan a stabilit Postbak, împărțită în 6 regiuni la nivel național, fiecare din ele cu sucursală proprie și rețea de ATM-uri, acționar Poșta Kenya.
Tanzania – Tanzania Postal Bank a fost stabilită în 1992 ca succesor al “Tanganika Post Office Savings” înființată în anul 1925. Acesta are 33 de sucursale proprii și peste 150 de agenții sub autoritatea corporației poștale Tanzania.
În Europa: un alt exemplu concludent este ceea ce s-a întâmplat în Franța, când în anul 2006, Banca Poștală, ca filială LA POSTE (France) a obținut licență bancară, permițându-i lărgirea serviciilor de acordare a creditelor ipotecare și a creditelor de consum. 30 de milioane de persoane, aproape jumătate din populația Franței, primește astfel de credite, în calitate de clienți “ La Banque Postale”. Satisfacerea nevoilor clienților este o prioritate pe care această bancă o dezvoltă prin programul CQFD (Pour le client, la qualité fait la différence).
Italia, țară cu o populație destul de mare, continuă să aibe banca sa poștală sub auspiciile autorității poștale.
Germania, PostBank A.G, cu peste 1000 de filiale, în anul 2018 a fuzionat cu DB Privat- und Firmenkundenbank, subsidiară a grupului Deutsche Bank.
Mă opresc aici cu descrierea câtorva bănci poștale din lume, pentru a se înțelege că și după reformarea unora dintre ele, acționariatul lor a rămas tot al autorităților poștale ale statului.
În țările Europei Centrale, mai cu seamă România, vreau să subliniez că deși nu am fost legați de o istorie în trecut, Bancpost, în calitate de fondator, ne-am înființat prin Hotărâre de Guvern la data de 26.VI.1991, la inițiativa domnului Ministru al Comunicațiilor, Andrei Chirică. Începând cu data de 01.VII.1991, am început să ne organizăm și să demarăm activitatea bancară, abia din luna ianuarie 1992, respectiv după obținerea licenței de la BNR, ca bancă comercială, universală și de economii.
În acest an am împlinit 30 de ani de când ne-am înființat și am crescut pas cu pas, încercând în paralel să atragem personal calificat și să continuăm perfecționarea personalului atât prin propriile centre de pregătire profesională, cât și prin participarea ori de câte ori am avut ocazia să trimitem oameni la pregătire în afara țării, la bănci comerciale de mare reputație.
Încerc să vă dau câteva exemple: în Germania, Austria, UK, Franța și SUA, de cele mai multe ori prin burse obținute precum și din fondurile PHARE. Pregătirea personalului pentru Bancpost a fost o țintă continuă.
Care a fost povestea Bancpost din România şi cum aţi construit-o şi poziţionat-o în piaţă?
Cazul Bancpost, din România, a fost unul fericit. După revoluție am obținut licență bancară de funcționare, fără să fim sub autoritatea poștală, ci ca Societate Comercială de Stat, independentă, urmânând ca în următorii 7 ani, după apariția Legii Privatizării băncilor, să intrăm și noi în linie dreaptă ca bancă privată.
Aceasta s-a realizat treptat și s-a finalizat în anul 2002, când FPS și-a vândut ultimul pachet de 17% acțiuni.
Dar ca să nu evit răspunsul la întrebarea Dvs., Bancpost chiar dacă astăzi nu mai este, a intrat în istoria sistemului bancar, cel construit după revoluție, respectiv sub semnul celor 30 de ani de sistem bancar in România, lansat în acest an de către Banca Națională a României, împreună cu Ziarul Financiar și are un loc bine poziționat în reforma ce a urmat în primii ani.
Să nu uităm de curățenia sistemului bancar, când 7 bănci au fost declarate în faliment, iar măsurile de prudențialitate, supraveghere și reglementări luate de către Banca Națională s-au dovedit a relansa și a consolida cu adevărat sistemul bancar românesc.
Așa cum am mai spus, Bancpost a fost înființată în vara anului 1991 și și-a început activitatea de la “km 0” fără să avem de a face cu o sufocare în mersul activității noastre de credite neperformante sau de consecințele unei activități lipsite de prudențialitate.
De la început am ales clienții cei mai mari din sfera prestatorilor de servicii; și aici mă refer la sistemul de comunicații din care ne-am desprins prin divizarea activităților dintr-un colos de Regie Autonomă – Romtelecom în Societăți Comerciale distincte pentru autoritățile de Telecomunicații, de Poștă și Radiocomunicații. În plus, s-au creat și autoritățile de reglementare în domeniul radiocomunicațiilor, cât și o Societate Comercială, BANCPOST S.A. și a doua mare gamă de prestatori de servicii au fost unitățile de la Calea Ferată, cu respectiv CFR-Calatori, CFR-Marfă, CFR-Inftastructură.
Pentru început, la vremea aceea Dl. Ministru al Comunicațiilor Andrei Chirică, a gândit din capul locului că Bancpost va funcționa ca o Societate Comercială pe Acțiuni, așa dar urmând drumul firesc al unei societăți private. Nu se putea pune problema decât doar atunci când Legea Privatizării băncilor, urma să apară.
Odată cu apariția cadrului legal, desigur că s-a organizat și acționariatul băncii, care avea două componente la acel moment: Fondul Proprietății de Stat (FPS), cu 70%; și Fondul Societăților Private, cu 30%. Acesta din urmă era divizat în cele 5 Societăți de Investiții Financiare, deținând 6% acțiuni, fiecare. Acestea erau: SIF Banat Crișana, SIF Moldova, SIF Muntenia, SIF Oltenia și SIF Transilvania. Aceste 5 SIF-uri reprezentau deja componenta privată a Bancpost.
Acțiunea de privatizare a băncilor a pornit cu cadrul legal deja intrat în vigoare și problema privatizării era un atribut al autorității Guvernamentale.
Așa dar, s-a stabilit prin H.G. două bănci care urmau să fie primele la privatizare. Acestea au fost Banca Română de Dezvoltare – BRD și, în aprilie 1999, la trei luni și jumătate după BRD, a fost semnată și privatizarea Bancpost.
Ambele bănci privatizate BRD și Bancpost au fost evaluate ca fiind privatizări de succes.
A început o perioadă în care rolul principal îl deținea FPS, în a tatona piața internațională și a alege în final, care să fie investitorii selectați, mai întâi solicitându-le “oferte neangajante”, iar mai apoi “oferte angajante”.
S-au constituit, tot prin hotărâri Guvernamentale, Comisiile de Privatizare, președenția acestora fiind asigurată de către angajați ai FPS.
În toată perioada de la începutul anilor 1992 și până la privatizare, banca creștea încet și sigur, cu ajutorul angajaților săi, pe care de fiecare dată i-am selectat pe baza profesionalismului și experienței lor profesionale.
Așa se face că, de la început am avut grijă să selectăm în numirea conducătorilor de sucursale un om provenit din sistem și un al doilea provenind dintr-o bancă, inclusiv din BNR, cu oameni pregătiți și pentru activitățile ce urmau să se deruleze cu caracter comercial: Acordarea de credite; Depozite; Operațiuni de cont curent, în lei și valută, etc.
Bancpost, din primul său an de activitate a raportat profit. Principala noastră preocupare încă de la începutul activității, a fost să ne putem organiza având un sistem informatic pe care, pas cu pas l-am dezvoltat pe măsura cerințelor, al dezvoltării numărului de conturi si de clienți, ceea ce ne obliga la un sistem informațional capabil să ne ofere date la sfârșitul fiecărei zile despre încasările și plățile de la toate unitățile teritoriale din țară, prin balanțele de verificare pe care le transmiteam zilnic, pe timpul serii, cu ajutorul unei linii de telefonie internă (cu 4 cifre) a Ministerului Comunicațiilor și care ne oferea o imagine reală de la o zi la alta, a rezultatelor cu care ne închideam zilnic și puteam corela acele rezultate cu cele din bugetele de venituri și cheltuieli. La sfârșitul primului an de activitate, 1992, am raportat primul profit, 13000 clienți, 28000 conturi și 41 sucursale.
Toate aceste rezultate de început ne-au mobilizat să fim și mai buni, și mai încrezători în fața clieților noștri.
Nu a fost greu, dar nici ușor, mai ales că existau și presiuni politice în anumite momente, dar noi, cu fermitate am încercat să respingem orice încercare care ar fi dăunat bunului mers al activității noastre. Am dovedit de “n” ori că o bancă trebuie să fie echidistantă, să fie fidelă clienților săi, iar angajații au demonstrat dinamism, spirit de echipă și cel mai mult ne-a unit entuziasmul acelor oameni care au muncit cu multă dedicare.
Așa se face că am ajuns să poziționăm banca în funcție de cei 4 indicatori importanți: active, depozite, solvabilitate și lichiditate, pe locurile 3, respectiv 5 și 7, iar în ultimii ani pe locul 10. Dar să nu se uite că în anul 2003, Bancpost se situa pe locul 3, după BCR și BRD.
Dacă ar fi să notăm cele mai importante realizări ale Bancpost, la care ar trebui să ne oprim?
Sunt foarte multe realizări la care ne putem opri, pentu că ele au venit succesiv de la una la alta și acesta a fost succesul nostru în atragerea de noi clienți. Am păstrat aproape în toată perioada un procent de 30% clienți corporativi și 70% retail.
Iată câteva date care marchează realizările noastre de-a lungul anilor:
• 1993:
o 53 sucursale,
o creșterea substanțială a acordării volumului de credite,
o Bancpost devine oficial membru WSBI și membru în Comisia Europeană pentru Servicii Financiare Poștale (CSFPE), ca grup restrâns la UPU;
• 1994 – Bancpost devine membru SWIFT și REUTERS;
• 1995:
o Bancpost devine membru VISA INTERNATIONAL și EUROPAY INTERNATIONAL;
o Bancpost emite primul card VISA,
o se dă în folosință primul Centru de Pregătire la Slănic Moldova;
• 1997:
o 500.000 clienți,
o Toate sucursalele se conectează la Global One IT network,
o Bancpost este nominalizată pentru privatizare de către FPS;
• 1998:
o Lider VISA pe piață în România,
o 20 milioane USD acordate de BERD și IFC drept împrumuturi subordonate convertibile în acțiuni,
o Al doilea Centru de Pregătire în Miercurea Ciuc,
o Bancpost preia președenția CSFPE și grupul strategic;
• 1999 – Privatizarea cu 2 acționari: General Electric Capital Corporation 35% și Banca Portugheză de Investiții 10%;
• 2000:
o EFG EUROBANK preia de la General Electric Capital Corporation 19,25%;
o Bancpost lansează serviciul de mobile banking: SmartTel(TM)SMS
• 2001
o Bancpost lansează serviciul de Internet Banking (cel mai longeviv din piața României la sfârșitul anului 2018), Suport Clienți, Helpdesk în toate sucursalele, e-mail, info-line.
o 500.000 carduri VISA = prima bancă în România și a 9-a bancă în Europa Centrală și de Est;
• 2002:
o Prima bancă “full” privatizată în România,
o O linie de finanțare de 10 milioane EUR de la BERD;
• 2003:
o 1.000.000 carduri VISA – lider al 6-lea an consecutiv,
o EFG EUROBANK a achiziționat cele 17% ale BPI,
o Premiul BERD și Comisia Europeană pentru “Cea mai bună performanță a unei bănci mari participante la programul EU/EBRD de finanțare a IMM-urilor destinat statelor candidate la Uniunea Europeană”;
• 2004 – BERD și IFC devin acționari cu câte 8% fiecare;
• 2005 – Bancpost devine partener exclusiv în România al American Express Bank;
• 2006 – creșterea capitalului de rangul I cu 80 milioane EUR, fiind printre cele mai bine capitalizate bănci;
• 2007 – profitabilitatea a crescut de 4,8 de ori ca efect al restructurării, față de anul 2006.
Din punct de vedere al activelor, anul 2007, a poziționat Bancpost pe locul 5 în sistemul bancar, urcând încă o poziție.
Anul 2007 a adus băncii o înaltă recunoaștere, obținând 11 premii naționale și internaționale. Nu pot să trec peste 2008, anul când a început criza globală, care ne-a obligat să ne focusăm pe lichidități, pe calitatea activelor, pe restrângerea costurilor, pe măsuri de suport și transparența dialogului cu clienții.
Era cât se poate de important să dialogăm cu clienții noștri, să se simtă comfortabil cu banca, să li se înțeleagă nevoile și să nu avem perturbări, ci din contră, Bancpost a dus o politică continuă de fidelizare a clienților săi.
Nu cred că pot fi vorbe de regrete în ceea ce privește activitatea mea ca Președinte Executiv și apoi Președinte al Consiliului de Administrație, de peste 14 ani am condus banca cu mână de fier, am fost alături de clienții noștri, dar în același timp prin strategiile noastre de pregătire și motivare a salariaților am demonstrat că numai așa putem vorbi și înțelege că resursele umane, cu alte cuvinte capitalul uman, reprezintă unul dintre cei 3 piloni importanți ai unei bănci.
Desigur că, oricând putem spune că “este loc de mai bine!”
Cum a decurs procesul de privatizare a băncii, având în vedere lipsa cadrului legislativ şi etapele de dezvoltare?
În 2009 EFG Eurobank susține din nou Bancpost cu o a doua creștere de capital, până la 1.082 milioane USD, consolidându-și poziția de acționar principal la 93,29%. Cât despre întrebarea expusă “de ce nu s-a mers pe o combinație care să includă, după intrarea în acționariat a BERD și IFC a listării pe una sau mai multe burse …” vă pot răspunde că cele două instituții financiare internaționale sunt investitori instituționali și nu strategici. Bancpost a beneficiat de cele două “împrumuturi subordonate convertibile în acțiuni”, așa cum s-au denumit și cele două contracte, în condiții foarte avantajoase, fără garanții și cu dobânzi minime, ceea ce a permis să dezvoltăm și mai mult “business-ul”, să creștem acordarea de credite și dezvoltarea rețelei. În anul 2004 au devenit acționari ai băncii cu câte 8% fiecare.
Au urmat ani în care dezvoltarea Bancpost a fost recunoscută, astfel în anul 2012 a revenit pe locul 7 de pe poziția a 10-a. Mă opresc aici cu date deși am putea continua, dar nu intenționez să fac o “dare de seamă” despre activitatea băncii, ci am vrut să intervin cu date și fapte care demonstrează drumul ascendent pe care l-a urmat Bancpost.
Astăzi Bancpost este în portofoliul Băncii Transilvania. Ce plusuri a adus Bancpost în fuziunea cu Banca Transilvania? Poate fi relansat brandul Bancpost, unul de mare notorietate?
O întrebare chiar frumoasă și la care, chiar îmi place să răspund:
Aș spune că “astăzi Bancpost nu mai există”. Dureros ce spun, dar aceasta este realitatea. Banca Transilvania a realizat fuziunea la sfârșitul anului 2018, ceea ce a poziționat Banca Transilvania, conform bilanțului la 30.XII.2018, ca bancă lider al sistemului bancar român, devenind așadar banca nr. 1.
Cred că această tranzacție reprezintă un sorț de izbândă pentru BT (Banca Transilvania), iar pentru noi, mulți foști bancpostiști ne-a dat satisfacția și mulțumirea de sine, că această tranzacție ne-a onorat și pe noi.
Mai ales că factorul mobil care a dus la aceste rezultate sunt recunoscute astăzi, tocmai de creșterea forței brandului Băncii Transilvania cu 53% pe seama fuziunii cu Bancpost, ceea ce ne creează o mulțumire de sine.
Poate fi relansat brandul Bancpost, unul “de mare notorietate” așa cum ați formulat dvs a doua întrebare de la punctul 5, sinceră să fiu, e un răspuns cu multe rezerve.
Normal, vreau să cred că este posibil să fie luată o decizie de către Conducerea Băncii Transilvania, în sensul de recunoaștere a brandului Bancpost, dar nu mă pot pronunța la o “relansare propriu-zisă”, așa cum v-ați exprimat dvs.
Eu sper ca până la finele acestui an cu Conducerea Băncii Transilvania să se găsească o soluție echitabilă de ambele părți.
Oricum, așa cum am spus în interviul meu la “Profesioniștii” cu Eugenia Vodă, Bancpost rămâne “copilul meu” și nu va pleca niciodată din inima și gândul meu.
Din totdeauna, brand-ul Bancpost a fost același “a bank for everybody”, în esență purtând aceeași însemnătate ca și denumirea relansată în 2015 “Banca Ta. Și a ta. Și a ta”.
Ce greșeli au făcut bancherii și din cauza cărora s-a ajuns la criza din 2008? Au învățat ceva din ele? Vedeți posibilă o nouă criză financiară?
Referitor la greșelile făcute de bancherii din cauza cărora s-a ajuns la criza din 2008, precum și dacă au învățat ceva din ele, în ceea ce mă privește în gândirea mea stăruie următorul fapt:
Criza din 2008 a venit și în Europa de peste ocean, începând în toamna anului 2007, cel mai mult în zona creditelor ipotecare, apoi s-a extins. La noi, în octombrie 2008 au fost câteva greșeli, făcute de 4 bănci bine cunoscute, în ceea ce privește speculațiile valutare, însă la vremea aceea BNR a sancționat astfel de fapte îndepărtând pe acei angajați cu funcții de răspundere chiar din instituțiile respective.
Printre “greșelile unor bancheri” aș putea spune că unele dintre ele se referă la goana după stimulente, bonusuri, premii etc. a unor conducători forțând enorm de mult ritmul de creștere a volumelor de credite acordate.
Personal nu întevăd nici o posibilă nouă criză financiară. Nu exclud însă o profundă criză economică, care dacă ar fi, ar atrage după sine și o criză financiară și nu numai. Să nu uităm de o creștere îngrijorătoare a prețurilor și implicit de creștere a inflației.
Ce au de pierdut și ce au de câștigat băncile din confruntarea/colaborarea cu Fintech-urile?
Pandemia care a cuprins tot mapamondul, în 2020, a accelerat colaborarea dintre bănci și Fintech.
Nu trebuie privită ca pe o confruntare sau competiție, ci mai degrabă ca pe o colaborare între băncile tradiționale de credit și companiile tip Fintech, adevărate start-up-uri din tehnologia privind dezvoltarea soluțiilor pentru noile nevoi ale clienților.
Cea mai valoroasă formă de Fintech din Marea Britanie este Revolut, care prin aplicația de servicii bancare digitale a ajuns la o evaluare a companiei de 33 miliarde USD.
În România, Ifactor este unul din Fintech-urile care au deja colaborări cu Banca Transilvania și Raiffeisen.
Pe măsura dezvoltării digitalizării și a tehnologiilor avansate în bănci, colaborarea va fi un câștig și nu o pierdere.
Cum vedeţi sistemul bancar românesc azi? Dar pe cel internaţional?
La 30 ani de sistem bancar postdecembrist, azi îl percep ca pe un sistem reformat și consolidat. BNR a supravegheat și reglementat prin măsurile pe care le-a luat pe parcursul acestor ani, astfel încât disciplina financiar-bancară și-a spus cuvântul.
În ceea ce privește sistemul bancar internațional, de asemeni îl percep ca un sistem dinamic, capabil să preia dezvoltarea ecomomiilor țărilor respective, ajutând la prevenirea și combaterea fenomenelor de corupție și spălare de bani.
COMMENTS