Prin noiembrie anul trecut, am solicitat un certificat de atestare fiscală pentru a beneficia de Programul Rabla. Nu l-am primit (era în joc o subvenție de 12.000 lei) dar ce a urmat a depășit orice logică. M-am trezit cu o decizie de impunere pentru o sumă pe care o achitasem în februarie 2020, după vânzarea unor titluri de valoare BCR (Erste).
Sumă plătită cu chitanța TS 701 nr. 20100392904, certificată prin achitare cu card ING în 28.02.2020, chitanța 052126 către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în baza depunerii Declarației unice privind impozitul pe venit, cu viza Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice sub nr. 117989, registratură 36.
Pare un caz simplu, nu ? Dincolo de faptul că am fost privat de un drept fiscal, pe motiv că nu a găsit Sectorul 6 dosarul pe care trebuia să-l preia (acum vreo trei ani, în termen de 15 zile) de la Sectorul 1, s-a găsit un Garcea care a emis un act oficial pe bază de impresii, o decizie de impunere. Care nu a fost comunicată pe semnătură ci pusă pe Spațiul Privat Virtual, unde, ca cetățean conștiincios, m-am înrolat.
În 3 ianuarie 2026, am sesizat isprava și am contestat decizia de impunere, anexând toate documentele (atenție la păstrarea timp de ani de zile a tuturor chitanțelor, că nu se știe), scanate etc. și m-am gândit că, odată venit dosarul de la S1 la S6, unde am acum domiciliul, se va rezolva „scăparea”. Fals, în 3 februarie 2026 a apărut pe SPV o altă decizie de impunere pentru dobânzi și penalități de întârziere.
În total, cu principal, dobânzi și penalități la o plată pe care cineva a presupus din capul lui că nu aș fi făcut-o, am ajuns dator cu aproape 10.000 de lei. Deși actele erau cât se poate de clare și în posesia organului îndreptățit. Altă sesizare, alte explicații, alte documente pe SPV și, apoi, să vedeți minune.
Mai întâi a apărut la obligații de plată, inclusiv la ghiseul.ro suma de 4.605 lei (nu se știe de unde), apoi 1.133 lei (tot nu se știe de unde, și tot fără vreo decizie de impunere comunicată), pe post de accesorii (accesorii la ce, dacă mi-am plătit absolut corect în urmă cu șase ani, impozitele ?). M-am tot gândit ce ar putea semnifica cei 1.133 lei, cu care ține morțiș să mă taxeze Fiscul.
Am realizat că este un mesaj din Zona Crepusculară, de la Tata (tatăl meu, născut în noiembrie 1933 și decedat în urmă cu nouă ani), care îmi transmite că există viață după moarte și plată de impozite după ce le achiți. Practic, e unii sfinți fiscali, care, vorba unui distins senator al României, „noi veghește, băi analfabetismule” și d`asta iubesc românii ANAF-ul.
Adică, timp de trei ani, până am ajuns în S6, nu s-a sesizat nimeni de la S1 (n-au avut Garcea) că n-aș fi plătit ceva dar „i s-a pus pata” unui dibaci vigilent și o ține langa. Unii, în loc să se ocupe de evaziunea fiscală, le cășună pe vreun contribuabil (care, întâmplător, mai și împrumută consistent statul român). Ce competență profesională, ce „părerea ta contează” (scrie în stânga sus pe site-ul SPV) ?
Pe sărăcia asta bugetară, poate cu AI-ul să se mai scoată și Fiscul, că cu NAI (natural intelligence), n-ai spor și mănâncă salar` degeaba. Cum să reduci gap-ul de TVA când ai de ars pițifelnici care nu-ți recunoaște dom`le intuiția că românii e răi platnici ? Cât despre mesajele subliminale puse pe site cu dedicație, tip C168, înaltele mele omagii cauciucului bolnav (în lb. engleză, High Sicktire).
Desigur, aceste rânduri care ne doare sunt un pamflet ce trebuie tratat ca atare, însă chestiunea cât se poate de gravă rămâne. În esență, nu contează din ce motive și (să sperăm, dar nu cred) într-un caz izolat, statul român a ajuns în default pe chitanță. Păi dacă nici cu toate actele semnate și parafate, nu scapi de obligațiile achitate cu mulți ani în urmă, statul de drept devine stat de drepți. Errare humanum est, perseverare diabolicum.
COMMENTS