Potrivit datelor prezentate de Eurostat, România a îndeplinit anul trecut 11 dintre cei 14 indicatori stabiliți pentru tabloul de bord al situației macroeconomice din statele membre UE. De reținut, ar trebui să ne reamintim că țara noastră apărea în urmă cu șapte ani în topul încadrării în criteriile de stabilitate (Macroeconomic Imbalances Procedure Scoreboard – MIPS), cu 13 atinse din cele 14 posibile.
Tabloul evoluției indicatorilor macroeconomici în România, 2017 – 2022
Primele cinci criterii constituie grupa de dezechilibre externe și competitivitate. Aici regăsim deficitul de cont curent, marea problemă a economiei românești. Cu un rezultat ieșit din cerințe (între -4% și +6% din PIB ca medie pe cei mai recenți trei ani) încă din 2019 și ajuns la -7,1% în 2022, situația este destul de problematică.
După ce s-a ajuns la un minus de -9,1% din PIB anul trecut, revenirea va fi extrem de dificilă, mai ales că datele oficiale ale Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nu indică o reducere a acestui indicator-cheie din MIPS sub cerința de -4% din PIB nici măcar în 2027, la finalul orizontului de prognoză, de unde apare ca fezabilă o reintrare în intervalul cerut de-abia în deceniul viitor.
Al doilea criteriu, cel de poziție investițională netă mai bună de -35% din PIB este în curs de ameliorare, însă nu putea fi practic îndeplinit în condițiile în care investițiile străine directe sunt, în mod obiectiv, cu mult mai mari decât investițiile directe ale României în străinătate (totuși, s-a coborât de la -47% din PIB în 2021 până la 40,6% anul trecut).
La rata reală efectivă de schimb ne încadrăm în cerințe (+2,6% față de +/-5%) dar trebuie remarcată trecerea în domeniul pozitiv (ceea ce indică o anumită scădere de competitivitate) din 2019 încoace, cu valori de +1,4% în 2020, 0% în 2021 și, din nou, +1,2% în 2022).
Îndeplinim lejer ținta (peste -6%) la capitolul de modificare în decurs de 5 ani a ponderii exporturilor, cu o valoare de +6,72%. Cu toate acestea, ar trebui să luăm aminte la traiectoria clar descendentă a acestui indicator. Redus sistematic după ce urcase până la 37,83% în 2017, cu o valoare ușor negativă (-0,19%) în 2021 și una cvasinulă în 2022 (+0,03%), comparativ cu avansuri de 2,72% în 2017 și 3,53% în 2018.
Deocamdată, avem o reintrare notabilă la criteriul de evoluție a costului unitar al muncii, cu ”doar” 10,4% (limita teoretică este de 9% pentru Zona Euro, adică nu ne-am încadra acolo, dar 12% pentru țările non-euro). Asta după ce am consemnat valori semnificativ mai mari în cei cinci ani anteriori, cu un maxim de 28,7% în 2018, atenuat treptat cu mare greutate. De reținut, limita riscă să fie depășită din nou, în condițiile în care creșterea nominală a salariului mediu a urcat la +15,2% în august 2023.
Urmează șase indicatori incluși la grupa de dezechilibre interne, pe care îi îndeplinim integral: modificarea prețului deflatat al caselor (-6,2%, mult sub limita de +6%), fluxul sectorului de credit privat (3,3% din PIB, față de maximul de 14% recomandat), datoria sectorului privat (43,3%, din nou departe de limita impusă, și anume 133%), datoria sectorului public raportată la PIB (47,2% față de 60%, cu observația că, pe fondul scăderii avansului economic, în ultimele luni am cochetat cu pragul de 50%), media pe ultimii trei ani a ratei șomajului (5,8%, departe de limita de 10%) și totalitatea pasivelor sectorului financiar, neconsolidate (8,2% față de 16,5%, cea mai mică valoare din ultimii patru ani).
A treia grupă de indicatori, cea de ocupare, include doi indicatori care se încadrează în cerințe, cu rata totală de activitate (15 – 64 ani) la +3,5% în ultimii trei ani (referința e -0,2%) și șomajul pe termen lung 15 – 74 de ani (modificarea pe 3 ani sub 0,5%), la valoarea consemnată pentru România a fi de +0,2% ( bine dar, atenție, după scăderi consecutive în cei cinci ani anteriori).
Din păcate, modificarea ratei șomajului în rândul tinerilor, care a trecut încă din 2021 de limita indicativă (+0,5 puncte procentuale în loc de +0,2 pp) și a urcat la +1,8 pp în 2022. Este un semnal de alarmă, după ce în intervalul 2017 – 2020 am înregistrat scăderi destul de importante. Precum și motivul pentru care am rămas tot cu 11 indicatori îndepliniți din 14, deși reușisem să revenim la limită cu evoluția costului de muncă în interiorul coridorului cerut.
Ce este Tabloul de bord
Tabloul de bord care urmăreşte evoluția unei economii naționale din UE utilizează 14 criterii de performanță, menite să avertizeze asupra unor eventuale probleme pentru stabilitatea macroeconomică. Abaterile consistente pot sta la baza unei analize mai aprofundate în cazul statelor care prezintă valori ieşite din limitele teoretice prescrise.
În afară de latura preventivă, MIP are și o latură corectivă, transpusă în Procedura de Dezechilibru Excesiv (Excessive Imbalance Procedure în original). În cadrul acestei proceduri se fac recomandări pentru măsuri graduale de readucere a indicatorilor- cheie în zona permisă, mergând până la instituirea unor sancțiuni pentru statele care încalcă în mod repetat recomandările făcute. Mecanismul de supraveghere a potențielelor probleme în plan macroeconomic a fost instituit în decembrie 2011, ca parte a așa-numitului pachet legislativ ”six-pack”. Aprecierea încadrării în limitele fixate se face pe baza unei analize care ține cont de corelațiile de moment, cu separarea derapajelor punctuale de cele cu potențial de declanşare a unor neajunsuri sistemice.
De reţinut, Comisia Europeană poate adopta recomandări preventive statelor membre, în conformitate cu articolul 121.2 din Tratatul UE încă din stadiul incipient al dezechilibrelor, înainte ca acestea să se dezvolte. Recomandările se pot face la finele lunii mai a fiecărui an, în contextul așa numitului Semestru European, prin care se coordonează politicile economice și bugetare la nivelul UE. Un stat membru care intră sub incidența procedurii de dezechilibru macroeconomic va trebui să prezinte un plan de acțiuni corective, cu obiective clare și termene precise. Transpunerea în practică a acestui plan va fi urmărită și înscrisă în rapoarte periodice. O primă nereușită în îndeplinirea obiectivelor va fi penalizată prin instituirea unui depozit purtător de dobândă, care se poate transforma în amendă.
COMMENTS