Cu siguranță s-au făcut și se vor face multe bilanțuri aferente acestui moment care marchează trei decenii de la revenirea României pe drumul capitalismului. A fost greu? A fost bine? A fost mai puțin bine? Multe întrebări și la fel de multe variante de răspuns. Noi încercăm să le luăm promovăm mai mult pe cele pozitive, pentru că le considerăm relevante pentru ceea ce trebuie să clădim în următorii 30 de ani. O să regăsiți în acestă ediție, dar și în următoarele, din 2019, o mulțime de discuții interesante cu aceste personaje, pe care noi le considerăm ca făcând parte din categoria *Învângătorilor*, fie că sunt antreprenori, fie că sunt manageri de businessuri de succes, fie că sunt simpli jucători în economie dar își fac treaba, în pătrățica lor, așa cum trebuie. Fără a fi interesați de *capra vecinului*.
Dacă lucrurile puteau merge mai bine în țara asta, și cu siguranță puteau merge mai bine, ar fi trebuit să renunțăm mult mai mulți dintre noi la a privi și comenta ce fac alții și să ne fi foscusat pe ceea ce avem noi de făcut. Iar atunci când când am comis greșeli, ar fi fost mult mai sănătos să ne recunpaștem vina, să le corectăm și să nu mai încercăm să ne convingem pe noi și pe alții că, de fapt, există un terț vinovat.
Dar oare ce au în comun acești supranumiți *învingători*? Cu siguranță faptul că au crezut în ei! Și-au fixat un țel la orizont își au mers către ele, indiferent cât de greu le-a fost și câte piedici au avut de depășit. Au știut, de asemenea, să își asume greșelile, să treacă peste ele, și să găsească noi căi de ieșire atunci când drumurile le erau blocate. Apoi, când businessurile lor au căpătat o dimensiune necotrolabilă eficient de către un singur om, au știu să se înconjoare de oameni pregătiți, pricepuți, devotați. Și au găsit și modalitatea (rețeta) de a-i ține lângă ei, nu numai cu mintea ci și cu sufletul. Au avut tot timpul la ei bagheta de dirijor și au pus omul potrivit la locul potrivit. Niciodată nu au pus un om priceput să creieze o ușă o mașină să facă altceva! Pentru că numai făcând acea ușă puteu obține maximum de valoare adăugată de la acel om. Iar dacă l-ar fi pus pe acel om să o și vopsească, eventual să o și monteze, cu siguranță ar fi ieșit în pierdere. Vorbim de o pierdere potențială, de neutilizarea în întreh al potențialului acelui om, să fim bine înțeleși!
Ce mai au în comun acei oameni? Poate faptul că s-au ținut deoparte de a lucra cu statul? Sau, dacă au făcut-o, au gestionat afacerea strict pe bazele unei economii de piață, capitaliste, nu de tranziție sau în reinterpretare balcanică? Și nici nu și-au ghidat businessurile în funcție de cine și cum vine la putere, ci după clasica ciclicitate economică. Tot acești oameni sunt cei care au văzut oportunități în locuri în care cei mai mulți dintre noi vedeam dezastre. Ei crezut în lucruri pe care majoritatea le-a ignorat. Desigur, în lumea de azi nu mai există pre multe bariere protecționiste, trăim în era globalizării, dar *învingătorii* au fost mereu cu un pas în față: atunci când cineva le-a replicat o idee, un serviciu, un produs, ei s-au străduit să le facă lucrurile mai bine. Sau să găsească o nouă nișă la cere cei preocupați să copieze nu s-ar fi gândit. Ei nu și-au bătut capul să îi obstrucționeze pe cei ce veaneau din urmă și și-au mobilizat toate energiile creatoare să își dezvolte propriile idei, propriile businessuri. De astfel de oameni, cât mai mulți, avem astăzi nevoie. Și o constatare amară: din păcate, în politică nu vedem astfel de oameni!
COMMENTS