Deficitul bugetar a urcat anul trecut la 8,65% din PIB pe date operative cash (8,68% după recalcularea ulterioară a rezultatului economic) în loc de 5% cum era prevăzut și cu mult peste nivelul de -5,61% din PIB consemnat în 2023. Pe metodologia europeană, care include plățile angajate, s-a ajuns chiar la 9,3% din PIB.
Desigur, se impune reducerea treptată a acestui deficit imens, ținta pentru 2025 fiind stabilită -7% din PIB. Or, după primul trimestru al anului, rezultatul a fost de -2,28% din PIB, peste nivelul din aceeași perioadă a anului anterior. În loc să reluăm abordările complexe fără rezultate concrete, poate ar fi mai eficient să examinăm situația simplificat, pe fiecare factor de influență major.
De unde începem ? Păi, evident, de la asistența socială, a cărei pondere în PIB a crescut anul trecut de la 11,9% din PIB la 12,7% din PIB (a se citi, eventual, de la 37% la 39% din veniturile statului, altminteri în creștere de la 32,4% la 32,6% din PIB). În T1 2025, s-a ajuns deja la 3,3% din PIB (adică 13,2% din PIB, dacă extrapolăm rezultatul, fie și cu pensiile „înghețate”) sau cam 45% din veniturile statului (de data aceasta în scădere marginală pe T1, de la 7,5% la 7,4% din PIB estimat).
În condițiile în care statul a cheltuit anul trecut 127 lei la fiecare 100 de lei încasați iar în T1 2025 s-a ajuns la 131 lei la fiecare 100 de lei încasați, plata pensiilor constituie principala provocare (12,75 miliarde lei lunar). Asta după majorarea nominală cu aproximativ 40% de anul trecut (13,8% din indexarea generală și 26,65% indexarea medie a circa 82% din pensii).
Cum s-a ajuns aici. Păi, dacă au trecut alegerile, să vedem care a fost eroarea fundamentală care a pus în mișcare creșterea deficitului bugetar, deja ieșit anterior din parametri. Oficial ”valoarea punctului de referință prevăzută la art. 83 alin. (1) reprezintă raportul dintre valoarea punctului de pensie la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023 și nivelul mediu al stagiilor de cotizare prevăzute de legislația anterioară, respectiv nivelul 25.”
Adică 81 de lei, după indexarea la începutul anului 2024 a valorii de referință de 1.785 lei cu 13,8% (inflația medie anuală din 2022) și, atenție, împărțirea la 25. Pare firesc, dar este corect să se utilizeze trecutul pentru a stabili în condițiile din prezent, modul în care se vor acorda pensiile pentru viitor ?
Oare nu era mai corect să se împartă la 35 de ani durată legală de muncă din prezent, în baza CAS-ului colectat de cei care muncesc în prezent și nu ies la pensie după 25 de ani ? Desigur, nu mai creșteau 82% din pensii cu 26,65% dar ideea a fost de RECALCULARE nu de MAJORARE. Recalculare înseamnă cam jumătate mai mari și jumătate mai mici, nu creștere cvasigeneralizată. Și, să vedeți coincidență, împărțirea la 25 în loc de 35 majorează cuantumul cu exact 40%.
Altfel spus, nu se majorau pe considerente electorale pensiile în termeni nominali (la o creștere economică de 0,8% nici nu era normală o creștere de 17%, tot în termeni reali), ajustam deficitul spre prevederea legală de 5% din PIB (Legea Bugetului e, totuși, o lege) iar la 1 ianuarie 2025 se aplica indexarea LEGALĂ cu 10,4%, inflația medie anuală pe 2023.
Încă odată, ca să fie clar, pensiile curente se dau din salariile curente taxate cu 25% CAS, taxare care creează drepturi de pensie pentru viitor chiar dacă se aplică pentru susținerea drepturilor cuvenite pentru activitatea depusă în trecut (în treacăt fie spus, media stagiilor de cotizare anterioare anului 2023 nu prea e în regulă ca fiind 25 ani).
Chiar dacă nu convine, normal ar fi ca punctajele acumulate în anii de muncă să se împartă la durata legală actuală, adică 35 de ani. Fără „puncte de stabilitate” decât după 35 de ani lucrați. Pentru că, spre deosebire de o generație „post 89” care a beneficiat de ieșiri la pensie devansate cu 5 ani (față de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile), adică a încasat 60 de pensii bonus, actualii angajați trebuie să facă norma de 65 de ani și mai iau pensie dacă o apucă.
În fine, tot ca opinie non-electorală, poate ar trebui să regândim ieșirea la pensie pe sistemul de două criterii nu pe bază de excludere în cazul neîndeplinirii unuia ci pe bază de îmbinare. Adică, de pildă, suma între vârsta biologică și numărul de ani lucrați să fie 100. Ori 42 de ani lucrați între 16 și 58 de ani, ori 38 de ani lucrați între 24 de ani și 62 de ani (limita anterioară la bărbați), ori 35 de ani lucrați (stagiul legal din prezent) între 30 și 65 de ani să permită accesarea sistemului public de pensii cu drepturi depline.
Ar mai fi problema deficitului creeat de plata pensiilor deja stabilite ca valoare nominală și care nu mai pot fi ajustate în funcție de posibilitățile reale ale statului, asupra căreia vom reveni.
COMMENTS