În aglomerările urbane, dincolo de mizeria vizibilă și de particulele care pot fi simțite direct, se manifestă fenomenul cu mult mai periculos al poluării aerului cu praf fin, un amestec de particule solide şi lichide cu dimensiuni foarte reduse, care diminuează puternic calitatea aerului respirat.
Cel mai nociv praf este alcătuit din particule foarte fine, care diametrul de mai puţin de 10 microni, denumite prescurtat sub PM10. Dintre acestea, cam trei cincimi reprezintă o parte și mai periculoasă, cea cu diametrul sub 2.5 microni (PM2.5), care poate pătrunde în interiorul plămânilor, la alveolele pulmonare și în sânge.
Pe lângă efectele directe precum creșterea incidenței cazurilor de astm bronșic sau, mai grav, de declanșare a unor cazuri de cancer pulmonar, o certitudine statistică o constituie scăderea speranței de viață prin potențarea efectelor negative ale altor afecțiuni.
Particulele PM10, aflate în suspensie în aer, sunt favorizate de perioadele fără precipitații și provin în special de la gazele poluante generate de procesele industriale, încălzirea locuinţelor și traficulul rutier. Tehnic, cele mai periculoase substanțe sunt dioxidul de sulf, monoxidul de carbon, oxizii de azot şi reziduurile arderii de hidrocarburi.
De reținut, Directiva la nivel european a fost adoptată cu aproape 12 ani în urmă (2008/50/CE din 21 mai 2008) privind calitatea aerului înconjurător si un aer mai curat pentru Europa, care reglementează politicile în materia calităţii aerului înconjurator. România avea la dispoziție 24 de luni pentru a transpune în practică prevederile acesteia dar nu a s-a încadrat în cerințe, cu riscul de a ajunge să plătească penalități.
Conform directivei, statele membre au fost obligate să reducă expunerea la PM2.5 în zonele urbane în medie sub 25 micrograme (µg) PM 2.5 până în 2015 și la 20 µg PM2.5 până în 2015. Ori, potrivit datelor prezentate pe site-ul aerlive.ro, Bucureștiul înregistra pe 28 ianuarie la ora 11.00 în Zona Băneasa Nord nivelul de 61 µg.
Adică peste limita admisibilă și mult peste cerințele impuse, indicele de calitate al aerului, crescând la valoarea indexului specific la nivelul de avarie 100. Iar situația nu era una izolată, fiind consemnate valori de 98 pe bvd. Ion Mihalache, 94 pe Calea Moșilor sau 88 la Universitate, cu un așa-zis minim de „doar” 81 la Timpuri Noi.
Precizări privind modalitatea de prezentare a calității aerului
Poluarea aerului după valoarea indicelui de calitate Culoarea pe hartă
0 – 25 Foarte scăzută Verde închis
25 – 50 Scăzută Verde deschis
50 – 75 Medie Galben
75 – 100 Ridicată Portocaliu
Peste 100 Foarte ridicată Roșu
Valorile în micrograme pentru cei mai importanți poluanți, care vor trebui monitorizați pe întreg teritoriul țării și îndeosebi în zonele dens populate, sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Nivelurile de poluare pe principalii factori
Pe întregul lor teritoriu statele membre trebuie să respecte valoarea limită a PM2.5 stabilită la 25 µg. În România, potrivit datelor colectate până în prezent, aceste limite sunt depăşite în majoritatea marilor oraşe şi aglomeraţiilor urbane, fapt confirmat în București, unde s-au amplasat cele mai multe stații de urmărire a poluării aerului.
Soluțiile sunt cunoscute și includ promovarea mijloacelor de transport cu noxe reduse (Euro 5, Euro 6), a transportului alternativ (biciclete, trotinete electrice, autoturisme cu motoare electrice sau hybrid), îmbunatăţirea transportului public, curăţarea şi spălarea drumurilor, restricționarea traficului în centrele urbane, precum și, mai ales, păstrarea și extinderea zonelor verzi.
Din păcate, fondurile alocate au fost relativ reduse iar autorităţile au făcut progrese minore în masurile aplicate concret, în timp ce traficul auto a sporit considerabil iar vechimea medie a parcului auto a crescut în urma achiziițiilor de mașini second-hand din țări unde legislația a descurajat puternic păstrarea mașinilor poluante.
Una peste alta, ar trebui utilizate sume cu mult mai importante pentru calitatea mediului înconjurător, aerul respirat fiind o condiție esențială pentru calitatea vieții, mult mai importantă decât simpla acumulare consumistă de bunuri și servicii. Urmărirea situației care a scăpat deja de sub control și încadrarea treptată în cerințele minime de mediu stabilite la nivel european se impun cu necesitate.
COMMENTS