Steven van Groningen, bancherul anului 2013: Bankingul de succes are o reţetă complicată

interviuleditiei

Bancherul anului 2013, în viziunea revistei Piaţa Financiară, este Steven van Gronigen, omul care a preluat frâiele actualei Raiffeisen Bank, după achiziţionarea Băncii Agricole de către austriecii de la grupul omonim. A fost vicepreşedinte la Banca Agricolă Raiffeisen, din iunie 2001, şi preşedinte al Raiffeisen Bank, din februarie 2002, momentul în care a luat naştere practic instituţia bancară ce avea să devină un exemplu pentru toată piaţa. A reuşit să ducă instituţia financiară de la pierdere la profit încă din primul său an ca preşedinte. L-au ajutat şi faptul că are o soţie româncă, ceea ce îi conferea un bun control al limbii române, dar şi faptul că fusese consultant BNR din partea Cap Gemini Olanda. De altfel, în 1994 s-a ocupat de deschiderea operaţiunilor băncii olandeze ABN Amro la Bucureşti.

Steven van Groningen provine din oraşul olandez Deventer, important nod comercial al Ţărilor de Jos, şi a crescut într-o familie de bancheri. Străbunicul, bunicul şi tatăl său au fost bancheri, aşa că tainele meseriei i-au intrat în sânge picătură cu picătură (deşi iniţial nu a dorit să facă această meserie). Este absolvent al Universităţii Leyden din Olanda, specializarea Corporate Law. În anii studenţiei a decis să practice canotajul la nivel profesionist, sport considerat tradiţie de familie. Talentul său a făcut ca ulterior să participe la două campionate mondiale şi la o ediţie a Jocurilor Olimpice.

Este un foarte bun cunoscător al pieţei bancare din Europa Centrală şi de Est, în ultimii zece ani ocupând poziţii de top în conducerea subsidiarelor unor bănci vest-europene în România, Ungaria şi Rusia.

Se ghidează în viaţă, pe plan profesional dar şi personal după butada „nu contează poziţia pe care o ai în timpul cursei, ci locul pe care te clasezi la final”. Este adeptul muncii în echipă şi al politicii paşilor mărunţi.

Ce ingrediente trebuie să conţină reţeta după care se fabrică un bancher de succes?

 

Reţeta trebuie să aibă multe ingrediente, dar cel puţin o doză mare de echilibru, răbdare şi discernământ. Cred că trebuie să fii independent, critic şi să faci lucrurile fiindcă eşti convins că sunt corecte şi bune. Se pare că reţeta este destul de complicată.

Există nişte ingrediente specifice pieţei româneşti de banking?

 

Este bine de ştiut cum definim termenul „succes”. Pe termen lung nu cred că sunt ingrediente specifice, pentru că este foarte important să înţelegi foarte bine mediul în care activezi. Ai nevoie de discernământ pentru a vedea ce se poate întâmpla. Am observat, vorbind cu străinii, că sunt îngrijoraţi de aspecte care nu ar trebui să le ocupe mult timp, dar nu văd lucruri importante. Nu pot să spun că sunt şi aici ingrediente speciale, cred că este nevoie de o combinaţie de „local knowledge” şi înţelegere asupra a ceea ce se întâmplă în alte pieţe.

Ce rol are echipa şi cum vă alegeţi dumneavoastră oamenii care vă sunt alături?

 

Echipa este foarte importantă. Este atât de complicată clădirea unei echipe bune încât cred că nimeni nu poate spune că i se datorează în întregime realizarea unui colectiv reuşit. Cred însă că oamenii cu experienţe diferite, de vârste diferite pot ajuta la închegarea unei echipe de succes. Astfel, fiecare poate contribui cu ceva. Nu cred în reuşita proiectelor în care toţi participanţii au aceeaşi părere. În sistemul bancar sunt foarte multe aspecte de luat în considerare. Cultura organizaţională este de asemenea foarte importantă într-o bancă.

Cum a fost 2013 în sistemul bancar şi ce aşteptări aveţi de la 2014?

 

Dacă ne uităm la rezultatele financiare, cu siguranţă nu ne putem plânge de 2013. Nu pot însă face acum un bilanţ clar, pentru că anul nu s-a încheiat încă. În acest domeniu, o decizie luată chiar şi acum are un impact pe termen lung. Rezultatele pe care le avem azi sunt influenţate de decizii luate anterior, în ani ca 2007-2008.

Ne-am putea întreba cum ne vor ajuta deciziile luate în 2013 în următorii ani. Aceasta este întrebarea pe care mi-o pun constant. Încerc să mă gândesc de fiecare dată ce pot face pentru a avea rezultate bune şi peste trei ani, clienţi mulţumiţi, angajaţi mulţumiţi şi o bancă de top. Îmi doresc să păstrez acest echilibru şi să generez valoare pentru toţi partenerii.

Mă aştept în continuare la un an foarte complicat. Mediul local este impredictibil atunci când vorbim despre legislaţie fiscală. Am văzut şi semnale pozitive de la investitori care au venit în ţară sau care şi-au extins capacitatea de producţie. Din păcate vedem şi acţiuni care descurajează investiţiile. Cred în continuare că o să ne luptăm cu lipsa de încredere pe termen lung atât la nivel de consumator, cât şi la nivel de investitor. De aceea, oamenii vor evita să facă investiţii mari, iar consumatorii vor amâna deciziile importante.

Sunt convins însă că orice problemă din sistemul bancar din România va fi gestionată adecvat. Cred că în sfârşit putem vedea un proces de consolidare.

Îşi va pune BASEL III amprenta pe această consolidare?

 

Într-un fel da, pentru că sunt convins că se va pune presiune mare pe capital, iar capitalul trebuie să fie adus de undeva. Dacă eşti într-o piaţă mică şi ai o poziţie neprofitabilă te poţi gândi să scoţi capitalul de acolo şi să-l duci în altă parte unde ai o poziţie puternică şi poţi obţine un randament bun. Cam aşa cred că vor decurge discuţiile în grupurile financiare din zonă.

Cum apreciaţi presa, în general, şi revista Piaţa Financiară în prezent şi ce ne recomandaţi pe viitor?

 

Cred că avem foarte mare nevoie de educaţie în ceea ce priveşte sectorul financiar-bancar. Întâlnesc atât de multe mituri şi neînţelegeri legate de piaţa financiară încât consider că este necesar să existe discuţii publice despre importanţa unei pieţe de capital, sistemul bancar, posibile soluţii pentru a deveni o ţară mai competitivă, posibilităţi de folosire a creditului bancar pentru creşterea competitivităţii etc.

Trebuie să mai înţelegem că o protecţie excesivă a debitorului (indiferent dacă vorbim despre insolvenţă, neonorarea cecurilor sau alte domenii) este dăunătoare, pentru că acele costuri sunt plătite de toţi cei care sunt productivi şi merită sprijinul nostru. Dacă aceste subiecte nu sunt înţelese, cred că vom avea probleme pe termen lung.

Discutam recent despre insolvenţă şi am observat că oamenii cred că mă deranjează personal sau din punctul de vedere al băncii. Nu este adevărat. La sfârşitul zilei este ceva sistemic, toate băncile sunt afectate. Înseamnă că acest cost este transferat tuturor şi nu mă afectează numai pe mine.

Conduceţi o revistă foarte respectată, care ar putea juca un rol important în educarea despre care vorbeam mai sus.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0