O analiză a evoluţiei leasingului financiar din România în ultimii ani relevă rolul acestuia de barometru pentru economia românească. Din păcate, rata sa de penetrare în PIB este încă foarte redusă comparativ cu ţările dezvoltate din Uniunea Europeană.
Studiul „Sprijin pentru creştere în România. Analiza sectorului de leasing financiar”, finalizat recent în cadrul parteneriatului dintre Asociaţia Societăţilor Financiare – ALB România/Diplomat Consult, Deloitte România şi Reff&Asociaţii, indică o rată de penetrare a leasingului financiar în PIB-ul României ce variază între 3,5% în 2008, anul de debut al crizei financiare în ţara noastră, şi 0,9%, în 2013. Analiza statistică a perioadei 2006-2014 pentru leasingul financiar local scoate în evidenţă rolul de barometru al acestuia pentru economia românească. Consorţiul de consultanţi şi societatea de avocaţi reprezentând reţeaua Deloitte Legal în România au realizat o analiză comparativă a facilităţilor fiscale şi juridice din perspectiva reglementării leasingului financiar, identificând principalele aspecte de profil din România, Italia, Germania, Cehia, Polonia, Austria şi Franţa.
„Este un prim demers de acest gen în piaţă, care are ca scop principal identificarea beneficiilor pe care industria de leasing le aduce în susţinerea creşterii economiei româneşti. Studiul include o analiză complexă a modului în care principalii actori din economie ar putea influenţa sau ar putea fi impactaţi de evoluţia industriei de leasing în România”, sublinia, cu ocazia lansării lucrării, Felix Daniliuc, preşedintele ALB România. Industria de leasing, ca factor de creştere a economiei, este în opinia acestuia singura soluţie de finanţare care realizează legături comerciale concrete între producători şi clienţi. Valoarea adăugată produsă de un activ, a mai spus preşedintele ALB, este dată de utilizarea acestuia şi nu de titlul de proprietate pe activul respectiv. Avantajele reale ale leasingului sunt acelea că nu presupune garanţii suplimentare, că optimizează cash flow-ul unei companii şi permite scoaterea din zona „gri” a întreprinderilor mici.
Concentrarea pieţei locale
În cei opt ani de funcţionare sub reglementarea prudenţială a BNR, leasingul financiar a rămas, din punct de vedere al volumului nou-finanţat, cel mai mare finanţator al economiei româneşti din aria instituţiilor financiare nebancare. O primă remarcă vizavi de piaţa de leasing financiar din România este legată de concentrarea acesteia în jurul primilor zece jucători, care la final de 2014 deţineau o cotă de piaţă de aproape 84%. În ceea ce priveşte finanţarea de vehicule, segment ce avea la sfârşitul anului trecut o pondere de 76% în total finanţări de leasing financiar, primii cinci jucători concentrau mai mult de jumătate (50,82%) din finanţările de vehicule. Ar mai fi de subliniat că leasingul financiar deţine circa 60% din piaţa reprezentată de instituţiile financiare nebancare. Totodată, Registrul Special al BNR cuprinde la ora actuală societăţi de leasing care acoperă peste 90% din piaţa noastră de leasing.
Autorii studiului la care facem referire sunt de părere că leasingul rămâne un furnizor constant de lichiditate pentru sectorul privat, sector a cărui finanţare a fost limitată pe perioada crizei financiare, oferind un suport economiei, în special întreprinderilor mici şi mijlocii, principalul segment de clientelă ce beneficiază de finanţări în leasing. Reamintim că IMM-urile au la îndemână o gamă relativ limitată de instrumente financiare, datorită condiţiilor restrictive de eligibilitate în contractarea de credite bancare. Frecvent, în pieţele emergente, IMM-urile nu dispun de suficiente garanţii colaterale sau de un istoric de creditare şi astfel au o serie de limitări în ceea ce priveşte finanţarea bancară. În schimb, cadrul de finanţare a activelor specific operaţiunilor de leasing oferă posibilitatea de a achiziţiona bunuri necesare dezvoltării unei companii. Conform studiului, piaţa de leasing din România s-a dezvoltat treptat şi a devenit o alternativă viabilă la finanţarea tradiţională pentru echipamente şi maşini.
S-a constatat că industria de leasing urmează direcţiile generale ale economiei, resimţind inclusiv şocurile crizei financiare. Studiul comparativ subliniază că în România criza financiară a generat cea mai abruptă contracţie dintre toate ţările luate în considerare. Deşi economia României a înregistrat o creştere semnificativă (7,3% an de an) în 2008, valoarea contractelor noi de leasing financiar a scăzut (-3% an de an), cunoscând prima contracţie. Datorită maturităţii reduse a pieţei de leasing, mai spun autorii studiului, coroborată cu impredictibilitatea cadrului legislativ, acest ritm de creştere nu a putut fi susţinut pe termen lung, cu atât mai mult cu cât Codul Fiscal a suferit modificări importante în al doilea semestru din 2008, influenţând inclusiv dezvoltarea leasingului financiar. Piaţa de profil s-a dovedit a fi deosebit de vulnerabilă în 2009, când noile contracte de gen au scăzut la 1,3 miliarde euro, de la aproape 5 miliarde euro în 2007. De atunci, valoarea anuală totală a contractelor noi de leasing financiar nu a mai înregistrat variaţii însemnate, ceea ce poate indica o anume stabilizare a pieţei, deşi condiţiile economice locale au fost dificile. Contracţia cererii de creditare a companiilor pentru echipamente şi vehicule şi dispariţia celei pentru sectorul imobiliar explică nivelul modest al pieţei de leasing financiar din ultimii ani. Puţine sectoare au atras finanţări în leasing, între acestea numărându-se agricultura şi serviciile, doar câteva industrii şi sectorul construcţiilor. În perioada 2007-2012, leasingul financiar a avut o contribuţie consolidată de 9,5 mld. euro la valoarea totală adăugată creată în economia românească, reprezentând 1,2% din PIB-ul întregii perioade, cu menţiunea că în anii 2007-2008 aceasta a fost de aproximativ 2,6% din PIB, iar în intervalul 2010-2012 de circa 0,6% din PIB. Valoarea scăzută a contractelor noi de leasing finanţate în anii din urmă poate fi atribuită şi cererii reduse de investiţii şi dificultăţilor de reposedare a activelor clienţilor aflaţi în incapacitate de plată. Cadrul legal nu a sprijinit industria leasingului, Legea insolvenţei şi modificarea Codului Fiscal generând multe probleme în sector.
Pentru industria leasingului, ar mai fi de relevat impactul negativ al unor pieţe volatile pentru echipamente, maşini şi bunuri imobiliare, creşterea competiţiei generate de companii de leasing ce nu sunt înregistrate în ţară, corupţia şi birocraţia care afectează clienţii, precum şi procesul îndelungat de recuperare a activelor.
Cea mai mică rată din PIB
Analiza comparativă a pieţelor de leasing din ţările menţionate indică faptul că România are cea mai mică rată de penetrare a leasingului financiar în PIB comparativ cu celelalte state din Uniunea Europeană. Înainte de criza financiară, leasingul financiar din ţara noastră a atins o masă critică în termeni de PIB în comparaţie cu alte ţări din UE, astfel că piaţa totală de leasing s-a situat la 4,8% din PIB, mai mare decât în Polonia sau Franţa. După criza economică, însă, aceasta a scăzut la 1,5% din PIB, fiind de departe cea mai scăzută penetrare în PIB dintre ţările luate în considerare, ceea ce denotă că există suficient spaţiu pentru creştere şi dezvoltare în continuare, acum că economia românească şi-a reluat creşterea, sunt de părere autorii studiului.
În România, contractele de leasing financiar au cea mai scurtă durată comparativ cu celelate ţări din UE, datorită ratei de îndatorare scăzute şi cotei nesemnificative de finanţare a imobilelor. O posibilă explicaţie pentru scăderea duratei contractelor de leasing ar fi finanţarea activelor de valoare mai mică, maşini sau echipamente second-hand. De asemenea, scăderea gradului maxim de îndatorare, impus de BNR, ar putea fi un alt motiv pentru reducerea perioadei contractelor de leasing. În acelaşi timp, companiile de leasing par să favorizeze contractele pe termen mediu din cauza percepţiei de risc mai scăzut. Comparaţia dintre România şi ţările avute în vedere din UE, cu excepţia Poloniei, arată că durata perioadei contractelor de leasing financiar este semnificativ mai mare în alte zone europene. Diferenţa provine din structura pieţelor de leasing comparate, în condiţiile în care România are una dintre cele mai mari cote de vehicule finanţate din totalul pieţei de leasing (care au în general o durată mai scurtă), în timp ce în alte ţări leasingul de echipamente şi active imobiliare este mai dezvoltat. Cu toate că sectorul vehicule a rămas preponderent pentru leasingul local, unele companii de profil din România au crescut în ultimii ani numărul contractelor pentru finanţarea de echipamente, acestea deţinând în prezent 26% din totalul pieţei de leasing financiar. Spre comparaţie, leasingul pentru echipamente poate ajunge până la 40% din piaţă în ţările dezvoltate. „Putem concluziona, se subliniază în studiu, că sectorul românesc de leasing a parcurs doar jumătate din drumul spre o piaţă matură pentru finanţarea de echipamente”. În ceea ce priveşte leasingul imobiliar, piaţa din România este doar într-un stadiu incipient, deoarece reprezintă circa 4% din totalul pieţei (faţă de aproximativ un sfert din piaţa totală de leasing în economiile mai dezvoltate).
Contractele de leasing din România au o valoare medie comparabilă cu ţările luate în considerare, respectiv 33.300 euro, valoare rămasă constantă în perioada 2008-2013. Cea mai mare valoare medie se înregistrează în ţările în care ponderea leasingului imobiliar este una considerabilă. O situaţie aparte se observă însă în Cehia, unde valoarea medie a unui contract de leasing este printre cele mai mari, chiar dacă ponderea leasingului imobiliar este comparabilă cu cea din România. În structura de clienţi, sectorul public este slab reprezentat în toate ţările ce fac obiectul studiului, cu excepţia Franţei, unde deţine 6,3%. Apoi, ponderea gospodăriilor în portofoliul de clienţi reprezintă sub 15%, cu excepţia Austriei, unde se ridică la circa 25% din totalul pieţei de leasing.
Asemănări şi deosebiri
În ceea ce priveşte impozitul pe profit, venitul obţinut de locator din operaţiunile de leasing este în general taxat cu impozit pe profit în majoritatea ţărilor analizate. Cheltuielile cu ratele de leasing sunt deductibile dacă sunt realizate în scopul desfăşurării activităţii economice. Din perspectiva amortizării, tratamentul fiscal din România este similar cu cel aplicat în ţările menţionate. Toate statele analizate permit în general transferul creanţelor, Polonia fiind însă singura care oferă stimulente în domeniu. Similar României, în jurisdicţiile analizate, operaţiunile realizate de companiile de leasing financiar nu sunt în general supuse regulilor de deductibilitate a cheltuielilor cu dobânzile şi cu diferenţele de curs valutar. În Italia şi Cehia există însă o serie de stimulente financiare care pot avea un efect pozitiv în industria leasingului. România este singura dintre ţările studiate în care taxele locale se aplică şi pentru alte bunuri, în afara clădirilor şi terenurilor (de exemplu, taxe locale aferente maşinilor).
Legislaţia din România privind TVA este în general aliniată cu cele din statele deja menţionate. Conform autorilor studiului, există anumite măsuri a căror implementare ar putea contribui la dezvoltarea leasingului – recuperarea mai rapidă a TVA în cazul clienţilor rău-platnici şi un sistem mai avantajos al deducerii TVA pentru leasingul de autoturisme.
Din perspectivă juridică, în ţara noastră leasingul financiar este mai strict reglementat faţă de alte state. Este vorba de forma juridică a societăţii de leasing, care poate funcţiona exclusiv ca instituţie financiară non-bancară, supusă autorizării şi supravegherii BNR. În alte ţări, normele de reglementare sunt mai relaxate, în unele situaţii fiind acoperite prin prisma dreptului comun. Chiar şi în ţările unde leasingul financiar este privit ca activitate financiară/de creditare, obligaţiile de raportare către banca centrală sunt limitate, referindu-se în principal la cunoaşterea clientelei şi prevenirea spălării banilor.
Una dintre concluziile analizei comparative este aceea că România are potenţial de a recupera decalajul existent faţă de alte ţări europene şi prin dezvoltarea pieţei de leasing, care la rândul ei contribuie la creşterea finanţării IMM-urilor. Leasingul ar trebui să aibă pe viitor o mai mare implicare în finanţarea economiei reale, în condiţiile în care sistemul bancar traversează o perioadă de stagnare, piaţa financiară în general fiind puţin sofisticată în România. Finanţarea pe bază de active garantate constituie un avantaj competitiv pentru leasing faţă de tradiţionalul credit bancar.
COMMENTS